Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next »

/ I try touch my dream!

Cap4.Soricel in cusca si tatuajul inflorat

“Dracu sa-l ia”. Asta imi spusesem in cap in acel moment.Nu mai doream sa il vad,sa il aud, sa ii simt mirosul. Gata! L-am asteptat un an de zile, sperand si mintindu-ma ca va fi bine si el vine plin de el, cu o tarfa agatata de gat. Ma ridicasem de pe banca si am disparut de langa ei fara sa mai scot un sunet, plina de draci ,plina de ura. Ma simteam tradata, mintita atata timp. Se terminase, fiecare cu viata lui, fiecare cu problemele lui si fiecare cu propria noapte nedormita. Fiecare cu tigara lui fumata pana la capat si cu fumul risipindu-se in vant. Totul luase alta turnura pentru mine. Avea sa nu-mi mai pese.

Ziua aia trecuse groaznic de greu. Imi venea sa plang la fiecare moment, trecandu-mi imagini dureroase prin mintea si sufletul ravasite de venirea lui brusca, de schimbarea lui si de noile sale…. Alegeri.
In acea zi decisesem sa-mi vad de viata, sa uit ca s-a intors in oras, sa uit ca a existat zambetul sau cristalin si plin de viata ce mereu imi inspira incredere si voiosie. Am incercat, nu stiu nici azi daca am reusit desi a trecut o luna de la acea intamplare. O luna de zile, parca fara culoare in peisajul trist si plumburiu al vietii mele. Unde era acea raza de lumina…oare? Nicaieri, raza disparuse odata cu alegerea lui Sasha. Nu stiam insa ca noile sale schimbari sunt cu un motiv sau mai multe, sau ca pot da de necazuri din cauza lui.

Am tot incercat sa gasesc undeva in capu meu o explicatie pentru schimbarea lui. Nu am gasit pana azi, cand din nou fantoma fetei pline de sange imi iesise in cale. De data asta nu mai parea furioasa, avea ochii inlacrimati si plangea. Nu am reusit sa intreb nimic, ca a disparut subit, aruncand de pe masa bibliotecii scolii unde ma aflam in acel moment, o hartie. O ridic si privesc atent scrisul. Era o pagina mica de ziar.
“In ziua de 22 Iunie, Alice Anderson, fiica miliardarului Robert Anderson, a fost violata si ucisa in vila din Florida unde se mutasera de curand. Criminalii au fost prinsi, dar eliberati pe cautiune. Familia se revolta impotriva legii, deoarece considera ca fata lor a murit pe nedrept. Toti spera ca dupa recursul facut de familie, legea sa isi faca treaba si sa inchida criminalii cu sange rece”.

Ohh nuuu! Alice era ca o surioara pentru mine. Era sora mai mica cu un an a lui Sasha si cea mai draguta si zambitoare fiinta de pe planeta. Nu-mi venea sa cred ce citeam. Observ in colt data articolului, ce era de acum un an.Adica au plecat toata familia din oras, mutandu-se in Florida, dar acum sa-u intors dupa moartea Alicei. Asta sa fie motivul pentru care Sasha se comporta asa? Sa-l fi simbat pierderea surorii lui?
Incepe sa ma doara capu ingrozitor de tare si ma trece o senzatie de greata. Acum stiam cine ma tot urmarea. Era sora lui Sasha ce incerca sa-mi zica ceva sau sa-mi faca ceva.
Ies din scoala, cu micul ziar in mana. Imaginea ce o vad ma scarbeste langa coltul scolii. Sasha se tot lingea si pipaia cu papusica lui de cauciuc blonda si …proasta.

Trec pe langa ei, fara sa ii privesc. Incercam sa merg catre casa, desi eram derutata. Nu intelegeam ce dracu e cu el. Dar de ce imi pasa? Am zis ca nu o sa ma mai intereseze. Acum iar imi pasa. Cred ca mereu o sa il iubesc pe baiatu asta. Dupa jumatate de drum parcurs pe drum singura, pierduta in ganduri, zapacita de cap total, nu aud si nu simt decat o lovitura in zona cefei, foarte puternica ce ma tranteste jos in mijlocul drumului.
Scancesc, privind in ceata persoana din fata. Nu apuc sa vad decat ca era ceva sau cineva imbracat in alb cu blugi negri usor largi, dar ceva colorat undeva pe umar.Parea un tatuaj. Imi pierd cunostinta imediat, picand in lumea viselor, intr-un abis negru, intr-un cosmar continuu din care nu stiam cum aveam sa scap.Cert era ca nimeni nu avea sa ma ajute, deoarece se inserase deja, putand fi lovita si rapita imediat.Acum parca as fi dorit cumva sa mor, sa ma duc la mama mea si sa ii cer scuze, scuze ca am omorat-o fara voiea mea si ca ambitia mea a intrecut limita atunci. As fi dorit sa fac multe, dar nu stiam daca mai am timp de acum incolo.

Voi începe prin a spune că ador numele capitolului . Şi acum deci îmi vine să îi rup gâtul lui Sasha. Mă bucur că a descoperit cine e fantoma, dar ştii nu mă bucur că e sora lui Sasha . Oricum abia aştept să văd ce se întâmplă

Foarte frumos capitolul .Nu ma asteptam ca fantoma sa fie sora lui Sasha.Si nici ca acesta sa-i faca ceva Alexandrei.Ador cum scrii

Ce pot sa spun? Mi-au placut mult ambele capitole. Felul in care descrii e special. ) Dar nu inteleg.. Cum de ea nu stia ca fantoma aceea e sora lui Sasha? / Cum sa nu o recunoasca ? :-s
In rest, mi-a placut tot.

Cap5. Tortura cu propria constiinta

Undeva in mine stiam ca trebuie sa ma trezesc. Stiam ca lovitura aia in mijlocul strazii nu fusese ceva bun venit. Dar ce patisem? Cine imi dorea raul? Multe intrebari la care acum sigur nu puteam sa-mi raspund. Nu puteam sa gasesc un raspuns deoarece abia puteam deschide ochii. O lumina galbena ce dadea senzatia de frica, dizgratie, raceala era in acea camera alba voptista ce combina lumina becului cu acea senzatie de spital.

Un miros scarbos de pastile ma loveste, parca eram intr-o fabrica de pastile, asa gretos mirosea. Incercam sa respir cat mai putin, parca sa nu mai respir acel aer imbibat cu acel miros scarbos de medicamente. Incercand sa-mi revin, sa pot vedea clar, realizez ca acea camera era goala. Eram legata de un scaun de fier, ce era sudat cumva in ciment, oricat as fi incercat sa ma zbat, totul era inutil.

Ma durea capu ingrozitor, semne ca lovitura putea sa-mi fie fatala. Era frig, doar treningul alb de pe mine nu prea ma ajuta. Incepusem deja sa tremur fara mine, din cauza fricii si frigului ce era in acea incapere. Usa metalizata vopsita in culoarea sangelui inchegat, se deschide cu un scartait ce-mi aduce si mai mult frig, un fior pe sira spinarii strabatandu-mi corpul. In fata mea un barbat, la vre-o douazeci si cinci de ani cu aproximatie, cu un ten usor bronzat, cu niste ochii cafenii dar ce aveau umbra de furie si tristete, cu un par negru ca pana corbului usor ridicat si un parfum ce spargea acel miros de medicamente si analgezice, ma face sa il privesc direct in ochii aia de fiara ce mi afisa. Stiam ca nu era de bine deloc, dar imi era indiferent daca muream, acum nimeni nu avea sa-mi duca dorul.

Se apropie de mine, ma priveste masurandu-mi putin tinuta si privirea mea rece, deloc prietenoasa, dar ceea ce scunde undeva dupa culoarea ochilor mei acea frica ce marginaliza orice sentiment. Afiseaza un zambet in coltul gurii, unu pervers, dar parca plin de ura si raceala. Atunci pe loc imi aduc aminte cine este tipul. Il stiam. Nu avea douazeci si cinci de ani, dar mereu arata a varsta frageda din cauza tenului si combinatiei ochilor sai cu parul. Avea defapt vreo patruzeci de ani si era tatal lui Sasha. Robert anderson, tata a trei copii frumosi, doi baieti si o fata, dar si un sot devotat si iubitor, cel putin din cate il stiam eu.
Nu apuc sa scot un sunet, desi gura imi era inclestata parca de frica. Fata imi este intoarsa cu o palma la noua zeci de grade, atunci simt caldura ce-mi invadeaza obrazul si frica ma inlantuie mai tare, parca incepea sa ma ucida incet, incet in chinuri.
-Domnisoara Connor esti o criminala! Sunt ce? Auzindu-I vocea groasa si cuvintele, incepusem deja sa nu mai simt nimic in jur. Nu intelegeam nimic din cuvintele lui. Criminala? Da, avea dreptate imi ucisesem mama, dar ce legatura avea asta cu el?
-Dar… ce v-am facut domnule Anderson? Intreb incet de tot, cu o voce scancita. Nu doream sa plang si nu trebuia sa fac asta. Mai bine muream decat sa arat lacrimile mele cuiva, indiferent cine este acea persoana.
-Mai si intrebi? Ai ucis-o pe Alicia, e doar vina ta. BUM! Vine mea? Dar nu fusese violata si ucisa in casa din Florida acum un an de niste criminali? Ce legatura avea cu mine?
-Nu inteleg, nu am facut nimic, eu…
-Nu te mai apara, e vina ta, Alicia a aflat ca te-ai despartit de Ryan si nu a suportat sa nu te mai stie prietena ei, a vrut sa fuga din Florida, dar a fost prinsa de alti criminali. Il priveam socata din nou si din nou. Alicia plecase de acasa pentru mine? Dar nu vedeam inca legatura, in ziar scria ca murise in casa din Florida.
-Dar…am citit ca a murit in casa…
-Nu! Nu a murit in vila din Florida ci pe aeroportul ce trebuia sa o aduca inapoi aici, a vrut sa fuga fara voia mea si a mamei ei si a fost prinsa din cauza ca era fata bogata, a fost pedepsita pentru ca i-am oferit tot ce si-a dorit, eu trebuia sa mor nu ea! Nu stiam ce sa zic, cei din ziar mintisera? Era revoltat pentru ca ea plecase de acasa si murise in incercarea de a venii la mine. Off doamne. Acum chiar doream sa mor. Acum intelegeam de ce Sasha acum ma ura la fel si familia lui. Ridica mana la mine si da sa-mi mai traga o palma dinaia grea, dar este oprit de altcineva ce intrase fara sa il aud.
-Gata tata, de aici ma ocup eu! Ohh nu! Mircea Anderson. Un baiat la douazeci si doi de ani acum, frumos ca Sasha, frumos conturat cu ochii albastri asemanator mamei lor si cu parul castanoi catre blond, stralucitor in lumina soarelui. Si cu el ma intelesesem foarte bine inainte.
Acum insa nu stiam ce aveam sa patesc, dar zambetul tatalui sau ma devasta, stiam ca aveam sa patesc ceva mai rau. Privindu-l pe Mircea realizez ca el ma lovise in strada. El avea acel fluture colorat pe umar.
-Sa ai grija cu ea, spune Robert catre Mircea si iasa din sala, trantind usa metalizata si incuind-o. Perfect, ce era mai rau acum incepuse, il aveam in fata pe dracu' in persoana.

A fost minunat!Sper totusi sa vina Sasha sa o salveze din mainile lui Robert si Mircea x( ...astept cu nerabdare urmatorul capitol

Cap6. Propuneri indecente.

Stateam legata bine, privindu-l in ochii cu teama pe Mircea, frateme mai mare cu un an ca Sasha. Eram constienta ca toata familia lor ma uraste acum, ma urau asa de tare ca stiam ca sunt in stare sa ma ucida. Ce parinte si frate nu ar fi in stare sa ucida pentru copilul sau sora lui? Pariez ca oricine ar face asta. Ma minteam pe mine ca va fi bine, desi niciodata nu-mi fusese frica de moarte, acu ma simteam prinsa in cusca. Stiam ca exista doar doua obtiuni clare si mari.
1.Sa scap de aici nevatamata sau vatamata dar vie, si 2. Sa nu mai scap deloc si sa mor. Acum lasam la decizia sortii mele sa ma conduca pe drumul bun.

Nu ma considerasem niciodata norocoasa, nici de cum. Dar stiam ca Alice fusese cea mai buna prietena a mea din copilarie. Poate acum ma ura si ea, dar nu eram complet sigura de asta. Imi aparea in momente ciudate, asta ma facea sa cred ca nu ma vrea moarta. Invatasem ca o fantoma ce vrea sa se razbune o face repede si fara avertizmente. Poate ucide mai rapid ca un om dar eu inca eram in viata. Dar nu stiam daca eram in viata multumita Alicei sau poate ea dorea ca fratii si parintii sa o razbune. Inca nu stiam ce avea sa mi se intample, dar dupa privirea rece si inflacarata de ura a lui Mircea, realizam ca sigur nu voi patii ceva de bine.

-Domnisoara Alexandra, sti pentru ce te afli aici nu? Vocea lui Mircea facea ca parul meu sa se ridice incet, primid un soc de curant la fiecare cuvant al sau si silaba rostita. Prefer sa tac, decat sa inflacarez mai tare bestia.
Ma priveste si ingenuncheaza in fata mea. Isi pune bland mana pe barbia mea, ridicand-o incet in sus, eu incercand sa ii evit privirea.
-Eu nu te acuz Alexandra, stiu ca nu a fost vina ta, dar daca imi dai ce-mi doresc, te scot de aici vie si fara vre-o problema.

Fac ochii mai, incepand sa-mi licare a ura. Asta suna a propunere indecenta. Uram asta. Auzisem ca Mircea era genul meu fustangiu si curvar, dar nici chiar asa.
-Mai bine mor. Singurele mele cuvinte scoase clar si concis. Preferam sa mor decat sa stiu ca imi pierd virginitatea cu Mircea si nici de cum cu cel ce eu il iubesc. Desi stiam ca poate Sasha ma uraste si nu as mai avea nici o sansa in fata papuselei aleia de plastic cu care sta acum, cateodata visam ca el sa imi mangaie parul si sa imi spuna tinandu-ma in brate ca ma iubeste.
Mircea se ridica in picioare , turband parca la auzul refuzului meu. Scancesc cand palma lui aterizeaza pe obrazul meu cu un plisc rasunator. Ecoul acelui sunet acaparase camera, auzindu-se intr-un ecou lung. Il privesc cu ura dar nu afisez deloc frica in fata lui. Banuiam ca acum aveam sa dau de dracu’, dar nici ca-mi pasa. Sasha nu mai era, parintii mei nici atat, prieteni nu aveam sau familie ce sa ma planga. Din partea mea moartea era cea mai buna obtiune sa scap de chinul de pe pamant.

Bun... deci oficial îl urăsc pe Mircea x(. Al naibii fustangiu! dacă îl prind rămâne doar cutia craniană din el (dacă are aşa ceva =)) ). Sper totuşi să se rezolve. Nu poate Alexandra să-i dea o mamă de băiate? ;. Te rrooooog : o3

Cap7. O prima cursa. Evadarea . Partea I.

Devenea deja enervant tare Mircea. Se plimba prin acea camera semi-intunecata cu mainile la spate. Vedeam ca era nervos, nervos ca ii refuzasem propunerea lui deloc decenta si ce nu ma caracterizeaza. Se pare ca isi arata adevarata fata si Mircea, desi cand fusesem iubita lui Sasha se comporta cu mine foarte frumos, parand ca is cea mai buna prietena pentru el. Dar se pare ca licarirea aia din ochi ce o avusese mereu si in trecut il da de gol acum. Nu fusesem doar o prietena, ci o prada. Nu dorea sa fiu cu Sasha, il ura pe fratele lui pentru ca ma avea pe mine.

Se intoarce cu fata la mine. Linistea era coplesitoare, apasatoare. Duce mana la spate si scoate un pistol negru, mare ce eram complet sigura ca era si incarcat si nu era deloc de jucarie. De cand familia Anderson facea asa ceva? Nu stiu, dar nu doream sa aflu. Desi pana acum gandisem ca mai bine mor, gandindu-ma mai bine, nu mai doream sa mor. Nu doream sa mor ucisa de el. Mai bine muram de mana oricarui strain dar nu de fratele fostului meu iubit ce se pare ca avea o obsesie pentru mine.
Incarca arma auzindu-se acel clic ce ma cutremura. Brusc privind peste umarul lui, vad o prezenta alba, un aer rece imi face parul de pe maini sa mi se ridice si pielea sa mi se faca de gaina. Cunosteam sentimentul ala straniu, era o fantoma, o prezenta era acolo.

Raman tacuta, incercand sa deslusesc prezenta. Era Alice, ce ma privea cu ochii negri si goi, dar incerca sa imi spuna ceva. Nu puteam intelege ce zice, nu intelegeam. Parea ca ma avertizeaza, parea ca incerca sa ma scoata de aici, desi nu stia cum. Brusc vocea ei devine clara, auzita bine de mine.
“-Alexa, nu trebuie sa mori, Sasha te iubeste, mai multe persoane te iubesc. “ Brusc contactul cu ea dispare cand sunt lovita de podul armei lui Mircea exact in stomac. Incep sa tusesc, pierzand incet aer. Avea dreptate, mai ales cand auzisem ca Sasha ma iubeste. Dar..daca ma iubeste de ce umbla cu tipa aia? De ce ma priveste asa urat? In cap imi vin toate momentele frumoase alaturi de el. Cand radea, cand ma gadila, cand ma sacaia in spirit de gluma, cand era gelos si era in stare sa bata pe oricine care imi facea ochi dulci. Erau o gramada de moment ce nu o sa le uit nici in ziua de azi. Alice avea dreptate. Nu aveam voie sa mor. Poate nu aveam sa il mai am pe Sasha dar doream sa am o viata normala. Visam la asa ceva. Astfel trebuia sa avadez cumva de aici si sa fug departe, departe de acest oras, unde vad cu ochii, sa-mi i-au viata in maini in adevaratul sens al cuvantului.

-Alexandra, o sa regreti ca nu ai acceptat acum oferta mea. Eram singurul barbat in viata asta ce te putea iubi si satisface cum trebuie.
-Ce cuvinte mari, si scarboase. Spun rece fara resentimente. Daca nu a fost bine pana acum cu fata cuminte si linistita ce avea constiinta incarcata si pleca mereu capul cand era si nu era nevoie, o sa cunoasca toti o fata rea, deloc prietenoasa ce nu iubeste si nu asculta de nimeni, independenta si razbunatoare. Aveau sa cunoasca adevarata mea fire cat si… obsesiile mele.

Exact cand era gata sa ma loveasca din nou, pumnul ii este prins de altcineva. Este luat brusc din fata mea si aruncat in zid cu putere de Sasha. Cum intrase aici? Nu conteaza, important e ca ramasesem surprinsa sa il vad ca sare in gatul fratelui sau.
-Nenorocitule, cum iti permiti sa o lovesti? Avea aceiasi voce angeleasca ascunsa sub chipul ala de demon. Mereu aveam sa il iubesc , oricat de mult sau putin, dar mereu aveam sa fiu alaturi de el.
-Fratioare, tocmai la mine sari? In loc sa o omori pe ea…ca ne-a ucis sora…
-Nu a ucis pe nimeni, Alicia a fost de vina ca a plecat, nimeni nu a obligat-o. Plus ca nu a plecat dupa Alexandra ci dupa Luciano.
Luciano? Stai asa…Luciano fusese iubitul Alicei. Dupa plecarea mea nu stiu ce se intamplase cu ei.
-Sti prea bine ca nu e asa, Luciano nu e de vina ci ea.
-Mai taci odata, spune Sasha nervos si il loveste pe fratele lui cu pumnul. Intre cei doi incepe o bataie serioasa ce se dezlantuia. Desi Sasha era mai mic cu un an ca Mircea, la corpolenta erau la fel de bine facuti si puternici. Incepusera amandoi sa se bata serios, lasandu-se cu izbituri, pumni, scancete de durere si cuvinte ce nu ar trebui sa existe intre ei. Si toate asta doar ca Sasha sa ma salveze. Acum eram convinsa ca inca tine la mine. Dar imi jurasem sa il las in pace, sa imi vad de viata. Cu toata vointa mea, respir adanc si incerc sa ma eliberez.

Reusesc cu greu deoarece franghiile erau strans legate si imi facusera deja rani la incheietura, dar cu cateva julituri si putina durere imi strecor mainile prin franghie in timp ce cei doi se bateau cu ura intre ei. Nu imi placea sa vad asta, poate pentru ca eu eram in general foarte linistita. Dar acum eram fericita ca Sasha ma ajuta. Ii eram datoare oricum, il iubeam neconditionat si eram contienta ca aveam sa il iubesc si sa nu il uit niciodata. Insa eu doream viata mea, cu sau fara el, doream sa merg inainte.
Ma ridic de pe scaun si ies in fuga pe usa, constienta ca asta e portita mea de scapare. O singura sansa, nu trebuie sa o irosesc.

Nu stiam sigur unde ma aflu, dar alerg ca o nebuna pe scarile si culuarele intunecate, abia putand vedea pe unde merg. Auzeam vocea lui Mircea ce isi daduse seama ca scapasem si se pare ca ma urmarea. Cu greu gasesc usa de la iesire, iar curtea mea ma inspaimanta. Era apusul, soarele dadea o culoarea rosiatica norilor albi, atunci realizez ca trebuie sa apelez la ceva ce nu mai facusem de un an de zile. Privesc in jur speriata si vad un ferari rosu ca focu in acea curte inconjurata de plasa de fier. Cum sa ies de aici? Semana cu o inchisoare. Oftez lung si simt cum incep sa tremur. Slabiciunea mea…obsesia mea era defapt “masina”. Mai bine zis cursele de masini, viteza, adrenalina. Invatasem de mica sa conduc si multi ma stiau ca cea mai buna din oras. Insa ma lasasem de asta dupa accidentul facut cu mama mea, unde ea a murit. Ma considerasem mereu vinovata astfel renuntasem la absesia mea.
Acum insa, asta era singura mea care de scapare. Fug repede la acel ferari si realizez ca era deschis cu cheile in contact. Cred ca azi eram mai norocoasa ca oricand. Ma sui in masina si blochez usile.

Incep sa tremur, sa ma incing sa simt cum pulsul imi scoate inima din piept. Se activa adrenalina, acel lucru ce nu il mai avusesem de ceva vreme. Dau cheie masinii realizand ca motorul torcea ca o felina feroce gata sa prinsa viteze, sa fie incercata sa rupa soselele. Afisez un zambet sadic, dar sunt trezita de vocea lui Mircea si Sasha ce ajunsesera la iesirea din acea cladire. Realizez ca portile mari din plasa de fier sunt inchise, semanand bine acel loc cu o inchisoare. Pornesc si plec de pe loc fara sa ma mai gandesc la nimic, prind viteza in mai putin de 3 secunde si ies prin poarta de plasa de fier cu bestia ce o controlam, de parca iesisem prin branza. Chicotesc si simt cum cu fiecare viteza urcata mai sus, cu acul kilometrajului din bord ce urca la fiecare liniuta mai sus , cu acel tremurat de volan, ce-mi spunea ca bestia ce o conduceam era greu de stapanit ma facea sa devin ca o nebuna. Nu mai realizam nimic, scapasem de la moarte si furasem o masina, trecand printr-o poarta si primul gand ce il avusesem era “Am sa plec departe”.