Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Beauxbatons

1 2 Next »

/ I wil always love you

Dimineata plecarii venise in cele din urma; micul grup se reuni la iesirea din castel, asteptand si ultimii intarziati.
Incepu sa alerge pe coridor, cu James de mana; vedea deja chipul directoarei care ii insotea. Insa stia ca nu avea sa fie intampinata de o mustrare, ci de un zambet.
“-Gata?” intreba Bell, privindu’i cu blandete.
James surase stanjenit, iar Katherine dadu usor din cap.
“-Atunci sa mergem!!” spuse un astropuf entuziasmat.
Incepu sa chicoteasca, privind in jur pentru ultima data in acea saptamana; urmau 7 zile la Beauxbatons, in minunata Franta.

Se indreptara impreuna spre iesirea din castel, pentru a putea Disparea; totul era atat de perfect, incat incepea sa aiba mari indoieli in ceea ce privea micile detalii. Stia ca acestea puteau strica uneori totul. Insa spera ca de data aceasta sa fie in regula.
Era prima lor excursie impreuna – asta daca nu puneai la socoteala micile week-end’uri in Hogsmeade si fiecare clipa petrecuta impreuna; fie ca era la ore, in clasa, in Turn, in biblioteca, mereu erau amandoi. Niciodata separati – doar in putinele ore de somn.
“-Asa, acum luati’va de mana, doi cate doi” le spuse Bell, usor amuzata.

Disparura cu un mic pocnet; ii stranse si mai bine degetele printre ale ei pentru a se asigura ca vor ramane impreuna si nu vor ateriza prin alta tara. Senzatia de absorbire inceta dupa doar cateva clipe, atunci cand Aparura in Franta.
“-In sfarsit” sopti ea, privind cu un zambet portile Beauxbaton’ului.
James incepu sa mearga dupa restul grupului, tragand’o sip e ea dupa ei.
“-Haide, sa nu ramai in urma” mormai el, cu o mutra amuzata.

Fiecare secunda care trecea il facea sa isi doreasca mai mult de la ea; de fiecare data cand ii zambea, cand il imbratisa, cand il saruta. Voia sa pastreze pentru totdeauna acea amintire. De parca ar fi fost cea mai de pret comoara a lui.
“-James?” sopti ea, nedumerita.
Probabil iar luase expresia aceea de om prost si visator; de ce sa mai visezi, cand realitatea era de o mie de ori mai buna.
“-Da iubire” raspunse tanarul, privind’o cu blandete.

Simplul fapt ca isi atintise privirile pe chipul ei o facu sa aiba fluturi in stomac; zambi, mangaindu’i usor chipul.
“-Nimic. Voiam sa ma asigur ca esti bine” murmura ea, strangandu’i si mai tare mana.
Bell ii conduse pana in holul de la intrarea in castel; acolo fura insa intampinati de alti tineri – probabil tot elevi.
“-Ei va vor lua locul, daca pot sa spun asa, la Hogwarts” remarca aceasta, privindu’i.
Elevii trecura pe langa ei, indreptandu’se spre iesirea din castel.

Fura condusi curand in dormitoarele lor, unde isi gasira cuferele; statea cu inca un baiat de la Ochi-de-Soim, din anul VI; analiza pret de cateva minute incaperea, dupa care merse sa faca un dus. Abia astepta sa o vada din nou.
Apa fierbinte insa il facu sa stea mai mult in cada; era atat de bine si relaxanta. Simtea cum ii dezmorteste fiecare muschi. Insa in cele din urma se imbraca in graba si iesi. Voia sa fie cu ea.
“-Pleci amice?” intreba Lucas, in spatele sau.
Ii striga un “da” prapadit si o lua la fuga spre dormitoarele fetelor.

Esme inchise usa in urma sa si o lasa singura; hotari sa isi faca putina ordine in lucruri inainte sa plece si dansa. Isi flutura usor bagheta, punand totul in dulapuri, la locul cuvenit. Alese insa niste haine pentru acea dimineata si incepu sa se imbrace; facuse deja o baie scurta, inaintea colegei sale de camera.
Se auzira insa niste batai in usa care o facura sa tresara; isi infasura mai bine prosopul in jurul ei si se apropie cu pasi timizi.
“-Cine e?” intreba ea, ezitand.
“-Eu” chicoti o voce mult prea cunoscuta.

Usa se deschise si Katherine aparu in prag, putin panicata.
“-Sunt gata imediat” sopti ea, facandu’i semn sa intre.
Nu era prea sigur ca avea voie in camera fetelor; dar se furisa in graba si se ruga in gand sa nu fie vazut. Kate disparu repede si se intoarse cateva minute mai tarziu, imbracata cu o pereche de blugi negri si un tricou bej, mulat.
“-La fel de frumoasa ca intotdeauna” remarca el, cuprinzand’o in brate.

Simti cum pielea ei se infierbanta in locurile in care degetele lui se opresc; obrajii, umerii, bratele. Era ca o torta in bratele lui. Sentimentul era unul din acela care nu putea fi comparat cu altceva.
Se intoarse brusc, ajungand fata in fata cu el; ii zambi jucausa si incepu sa il sarute, chicotind. Simti insa la doar cateva clipe dupa cum bratele lui se incolacesc in jurul propriei talii, tragand’o mai aproape. Incepu si el sa o sarute, buzele lor miscandu’se armonios unele peste altele. De parca nu ar mai fi existat nimic in afara de ei doi.

Era a lui; unicul lucru din lume de care ii pasa si pe care il iubea era doar al lui. Se simtea atat de mandru, incat de fiecare data cand avea ocazia sa ii demonstreze cand de mult inseamna pentru se lasa in voia destinului si se dedica ei, trup si suflet.
La fel ca si atunci – de parca ar fi fost un singur corp, un singur suflet; respirau unul pentru celalalt, buzele lor se impleteau cu blandete si pasiune in acelasi timp.
Se desprinse pret de cateva clipe doar pentru a’i spune numele, iar ea rosti cu o voce mica un “Te iubesc!” fugar.