Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Fantomelor

1 2 3 Next »

/ I will always love you

CALLIOPE & GASPARD

• Ofta scurt si continua sa se plimbe prin aceea multime de fantome care se plimbau dintr-o parte in alta a camerei. Nu se impacase inca cu gandul ca nu mai putea fi cu Gaspard, ca nu i spusese ca ea era insarcinata cu copilul lui. Se aseza jos pe un scaun si continua sa gandeasca, acum era o fantoma! Da, era o fantoma care nu mai putea sa revina la viata si care doar sa stea si sa vegheze asupra lui Gaspard. Stia caci, daca murise el isi va gasi o alta partenera de viata. Gandul asta i invada mintea si era ceva ce o facea sa se simta rau, doar ca acum..chiar nu mai simtea. Era doar un spirit, iar trupul ei se afla la cine stie cati zeci de metri sub pamant. Ofta scurt, nu se obisnuise cu viata asta si nici nu stia daca avea sa o faca dar trebuia. Acum..era doar ea si Camera aceea a Fantomelor in care trebuia sa stea teoretic, dar ea putea umbla prin castel, doar ca i se parea ciudat ca toti sa se holbeze la ea. Era imbracata cu o rochie alba, frumoasa care i reprezenta finetea si inocenta. Mereu i se derulau in minte ca un film amintirile cu Gaspard, cum il intalnise si..apoi ziua nuntii care defapt devenise o inmormantare, inmormantarea ei!.

Privea absent castelul, întrebându-se ce Dumnezeului căuta el acolo. Ridică din umeri, ca și un răspuns mut, apoi înaintă și se strecură prin tunelul vechi pe care îl folosea de când era elev. Pașii lui, răsunară pe holul pustiu.
-Nici dacă puneam un semn și scriam "Sunt aici", nu își dădeau seama, cum or să-și dea din cauza zgomotului, murmură și pufni scurt, apoi trase aer în piept și miji ochii, urcând scările de la subsol. Își mai întoarse odată privirea și se uită în urmă, scurte flash'uri din vremea copilăriei trecându-i prin fața ochilor. Clipi de mai multe ori pentru a le alunga și își continuă drumul spre etaj, unde se afla Camera Fantomelor. Ce căuta acolo? Nici măcar el nu mai știa.

Deschise ușa și intră în încăpere, privind în jur ciudat. Avea puternicul sentiment că ea era acolo, dar nu știa de ce. Închise ochii pentru un moment scurt, apoi intră și închise ușa. Și ce avea să-i zică? "Ah Calliope, scuză-mă că te-am omorât atunci. Ideea preconcepută a lui Norris, a decis că mai bine mori tu, că erai din Ordin, decât altcineva". Nu, nu-i putea spune asta. Doar nu era nebun, nu? Sau era? Nici el nu mai era sigur de răspuns. Făcu doi-trei pași până în mijlocul camerei și privi per rând fiecare siluetă difuză. Câteva fantome îi era cunoscute și miji ochii, când unele chiar îl salutaseră. Oftă, încercând să nu pară scăpat de la azil.
-Calliope? întrebă cu glas domol.

• Ofta scurt si continua sa se plimbe dintr-o parte in alta, pentru ea zilele treceau ca un an si nu stia de ce.
  Deobicei fantomele trebuiau sa vada timpul repede, insa la ea nu era asa, probabil pentru ca era noua si nu se obisnuise deloc cu chestia asta.
  Momentan nu voia sa fie vazuta de nimeni asa ca era invizibila, chiar daca unele fantome de pe acolo erau dragute si dispuse sa te asculte o eternitate sa le spui povestea ta.
  Insa ea nu era asa, se inchisese in ea..oricum nu avea cui sa se destainuie,nu?
  Brusc simti cum o aura se apropie si tot mai tare, parca simtind o durere in suflet..fantomele puteau simti prezenta unei persoane.
  Se intoarse brusc si il observa pe Gaspard. Facu ochii mari si se apropie usor de el, facandu-se vizibila acum desigur..era imbracata intr-o rochie alba lunga care i venea perfect pe talia de viespe si avea pielea albicioasa..dar in acelasi timp parul era blond spre auriu.
  - Gaspard? Zise ea privindu-l cu ochii ei albastrii si mari.
  - Nu ar trebui sa fi aici. Desi ea era bucuroasa ca el era aici..in sfarsit i putea spune tot adevarul.

Își ciufuli părul, mai mult dintr-un tic nervos, decât din grija de a arăta bine și trase aer în piept. Simțea ciudata nevoie de a fuma ceva. Privi țintă o fantomă ce tot plutea în fața lui, și mârâi ușor, căci îl stresa. Strânse din dinți, abținându-se cu greu să nu se întoarcă pe călcâie și să plece naibii de acolo. Privi în jur, rostindu-i numele încă odată. Unde putea fi? Închise câteva clipe ochii. Și dacă nu era acolo? Dacă probabil, nu o va găsi niciodată? Nu, era imposibil. Moartea ei nu fusese una liniștită sau normală, așa că nu își putea găsi liniștea așa de ușor. Se cutremură la acest gând și deschise larg ochii, când îi auzi vocea.

O privi ca hipnotizat, rugându-se ca nu cumva să viseze. Se apropie de ea și întinse mâna pentru a o atinge, dar trecu prin ea. Înjură printre dinți.
-De ce? întrebă simțind cum îl cuprinde furia. Dacă toți zisese același lucru, de ce se aștepta că ea va spune altceva? Înjură din nou, și își scoase o țigare, aprinzând-o. Simțea că îi bubuie capul. O privi, și deși și-ar fi dorit, ca ochii lui să devină reci și distanți, ca de obicei, aceștia rămâneau calzi și blânzi. Oftă ușor.

• Il privi pret de cateva secunde si in instinct i era sa intinda mana si sa-l imbratiseze, dar nu putea.
  Incepea sa se urasca pe sine pentru ce era, dar nu avea sa-l invinuiasca pe el, il iubea inca si nu putea.
  Chiar daca sentimentele lui nu mai erau aceleasi, nu conta, ea era aceeasi..aceeasi fata pe care Gaspard o cunoscuse in Hogsmeade.
  Ofta scurt si continua sa paseasca sau mai bine zis sa pluteasca pana ajunse langa el si i zambi, zicand:
  -Pentru ca eu trebuie sa fiu data trecutului, iar tu sa-ti continui prezentul si viitorul..sunt moarta, Gaspard! Uita-te la mine.. Zise ea asezandu-se pe un scaun si privind in gol, o lacrima translucida i aparu pe obrazul albicios dar o sterse repede.
  Ce era un lucru bun la fantome era ca puteau sa simta cand cineva minte, sa simta sentimentele sau bunatatea/rautatea cuiva cu care vorbeau si isi deschideau mintea.

Aruncă țigarea pe podea, căci nici măcar aceea nu îl mai calma și o privi cu ochi goi, analizând-o atent. Rămăsese la fel de frumoasă și totuși parcă se schimbase. Își frecă ochii, simțind oboseala cuprinzându-l. I se păre mult prea mult, să o revadă acolo, după atâția ani și totuși să nu o poată ține în brațe. O ascultă atent și pufni, deși nu voise să facă asta. Să o uite? E ca și cum i-ar fi cerut să nu mai respire! Și pentru numele celui sfânt, dacă ar fi să aleagă între oxigen și ea, ar fi fost bucuros să renunțe la prima variantă. Simți că i se frânge inima când o văzu plângând și se uimi pe sine, căci de mult nu mai simțise așa ceva. Se apropie de ea încetișor, pentru ca aceasta să nu se sperie, dacă era posibil să sperii o fantomă.

-Callie, rosti pe un ton blând și o privi în ochi, apoi oftă. Cum îi putea explica faptul că nu voia să o uite. Nici măcar gândul nu-l putea suporta.
-Nu contează, Calliope. Faptul că ești moartă e cu puțin mai important decât orice, zise hotărât și aprobă ca pentru el. Îi zâmbi blând, cu dragoste, exact ca pe vremea cât ea încă trăia. Se simțea mizerabil că stătea în fața ei, știind că el este cel mai mare vinovat, pentru că ea era o fantomă.

• Isi ridica privirea catre el si il privi pret de cateva secunde schitand un zambet.
  Ramase acelasi vechi Gaspard cu blandetea aceea in ochi si cu zambetul acela de care se indragostise.
  Isi amintea acele momente cand il intalnise prima data ca si cum ar fi fost ieri, dar ce facea ea acuma era sa se raneasca singura.
  Nu stia daca sa-i spuna ca era insarcinata cu copilul lui, si fiind clarvazatoare prevazuse ca vor avea un baietel, insa moartea ei nici prin cap nu-i trecuse sa o vada.
  Ofta scurt si isi musca buza inferioara, buzele inca i erau rosii dar nu datorita rujului ci datorita naturaletii lor.
  Se ridica de pe scaun si atinse usor obrazul lui, inchizand ochii pentru cateva momente simtindu-i aura si sufletul, iar ea i transmise in acelasi mod gandurile si sentimentele ei.
  - O sa poti sa ma uiti. Nu mai putem fi impreuna..relatia fantoma- om nu e posibila, Gaspard. Trebuie sa-ti reconstruiesti viata alaturi de altcineva, sunt sigura ca o sa gasesti o persoana mult mai buna ca mine..sunt atatea. E..e ceva ce nu ti-am spus si aflasem cu o luna inainte de casatorie. Zise ea dandu-si drumul la gura fara sa vrea, dar deja o facuse.