Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 5 6 7 8 9 … 16 Next »

/ Ignoranta

Atentie ! Acest fic are rata T , deci nu este recomandat persoanelor sub 13 ani ( in special prologul ) . Ficul poate fi gasit si pe wordpress , cine vrea link-ul sa imi trimita un mesaj privat (stiti , nu cred ca e voie sa postam aici link-uri )


In acest fanfic Hermione Granger nu mai este fata cuminte si desteapta etc etc de la Hogwarts.Ea este o rebela declarata,innebunita dupa atentie care ar face orice pentru a isi sterge urmele celei care a fost odata din minte .




Prolog : Horcruxul

Intrand in camera Hermione se gandi ca deja trecusera doi ani de cand se intamplase si desi nimeni nu vroia sa o spuna cu voce tare toti il credeau pe Albus Dumbledore un batran smintit din cauza simplului adevar.Lordul Voldemort se intorsese cu adevarat de aceasta data,Devoratorii erau mai porniti ca niciodata impotriva a tot ceea ce incercase Ministerul sa creeze de la declinul din 1995.Planul lor parea sa reuseasca mai ales de cand baiatul care a supravietuit Harry Potter il acuzase public pe Barty Crouch Jr. de apartenenta.Barty Crouch Jr. era primul dintre ei , cel mai de incredere subordonat al Lordului Intunecat , cel despre care se spunea intre cei care stiau adevarul ca va duce mai departe semnul.In ochii Hermionei Granger el era doar un crocodil infect care isi ineaca amarul in trecutul unui baiat cu succes.Pentru ea nu reprezenta mai mult decat o minciuna inabusita de iluzia puterii.In toata inocenta ei stia un adevar propriu care pe Barty il ataca in cele mai adanci scuturi ale sale.

Increzut cu sange pur,isi zise ea cand pe mainile sale incepu sa curga mizeria in definitie vrajitoreasca.Nu fusese atenta si sparse un geam in toata goana ei nebuna prin camera in cautarea horcrux-ului.Chiar daca reprezenta cea mai periculoasa arma pentru un nebun,chiar daca sufletul aceluiasi era fragmentat in interior ea privea acel lucru ca pe un simplu lant.Si prietenelor ei le placea asa ca nu avea nici un motiv sa nu il poarte la petrecerea unde culmea fusese invitata.In mod sigur nu se va trezi stapanul de drept sa il controleze exact atunci.

Mizeria curgea pe mainile sale ca apa.Apa in mintea sa reprezenta cel mai puternic element si cel mai distructiv.In pantecele ei multi se pierdusera de ratiune si constiinta,multi isi separasera corpul de suflet.Hermione nu cerea sa stie cum se simte dar privind sangele care ii curge pe maini se intreba daca este vreo diferenta.

In mod sigur este,veni raspunsul din mintea ei.

Fara sa vrea isi aminti de o scena indepartata,ingalbenita.

Se facea ca pe pajistea de langa scoala ea isi intinde pletele mahonii si priveste spre turnurile nobile.Doar ramai aici pentru todeuna ii striga vocea din casti cand cu greu se imagina matura peste doar cativa ani impreuna cu Ron Weasley departe de acel loc al viselor.Se vedea intr-o roba galbena in Departamentul Relatiilor cu Incuiati alaturi de iubitul sau ajuns Ministru al Magiei.Da,ce mai vise.

Reveni la realitate.

-Unde sunt bandajele?striga ea sperand ca cineva sa o auda.

-Undeva prin sertare,vezi si tu in al trei-lea!veni raspunsul din sufragerie.

Chiar ca voi avea nevoie de bandaje,se gandi.Daca cineva cu sange pur de Hogwarts,aici se gandi la o anumita persoana,ar fi vazut-o probabil ca ar fi tipat : ,,Aaa!!!Stai departe de mine!Nu ma murdari!!!” daca deja nu ar fi fugit.Malfoy intodeuna fusese un las arogant exact ca taicasu.Mereu numai gura de el,mult prea speriat pentru a intelege ce se intampla in jurul sau.Cine a fugit imediat la mamica si taticu cand s-a deschis Camera Secretelor in anul 2?Cine statea teapan langa un copac cand cautatul Sirius Black s-a duelat cu Severus Snape dupa ce primul dintre acestia evadase din Azkaban?Cine a Disparut imediat cand in Hogsmeade Josephine a atras atentia asupra prezentei Lordului Voldemort acolo (bineinteles pentru o diversiune)?

Josephine.Un gand nu foarte placut ii trecu prin minte cand se gandi la ea.Cea care ii spusese in anul 1 ca nu va face fata cerintelor Hogwarts-ului.

Fusese a doua zi dupa sortare.Pe atunci de 11 ani Hermione incerca sa se imprieteneasca cu fata Viperin cand aceasta i-a spus : ,,Sti ce?Mi se pare ca sange malii ar trebui sa se intoara de unde au venit,prine Incuiati.”.Bineinteles ca stia cu cine vorbeste asa ca adauga : ,,Nu fac decat sa ne polueze rasa ca niste catei cu vechii varcolaci.Nu pot invata cu adevarat ceea ce se preda aici,doar memoreaza.”

Desigur,se gandi Hermione cand revazu scena.Ar putea sa nu fie asa de aroganta?Dar ea si face ceva.Lupta.Doar cand privesti adanc in acei ochi negri poti sa recunosti hotararea mocninda identica cu a Lordului Voldemort.Probabil ca ai ei sunt Devoratori convinsi.Asta se spunea despre ea in trioul de aur.

Hermione isi infasura mana in bandaje cand cineva suna la usa.

-A,buna,spuse mama ei cand raspunse.Cine esti?

-Sunt o prietena de-a ficei dumneavoastra.Eram in trecere si m-am gandit sa o salut.

-O,desigur.Poti sa stai jos pana iese din baie.

-Nu e nevoie doamna Granger.

Cand auzi vocea lipsita de inflexiuni dar totusi alunecoasa a lui Pansy smti cum i se face greata.Ce cauta ea aici?Hermione si Pansy erau declarate dusmance de cand s-au intalnit pentru prima data.Pansy era tot ceea ce isi putea dori o fata cu idealuri la standardele supermodelelor.Avea un par lung blond platinat,cu siguranta se nascuse prin Nord, si ochii sai albastri exprimau raceala permanent.Totul din ea facea asta pana la cel mai mic por.Hermione se intreba cum trebuie sa fi trecut vara peste ea.Anul trecut abia daca observase schimbarile celorlalti pana sa se priveasca pe ea.

Sa speram ca nu va spune sa nu o ating,rase in gand.

-Buna Pansy!

Pansy era si o foarte buna actrita.Aproape ca o pacali cand zambi incurajator si spuse:

-Buna!Ce mai faci?

-Bine fetelor eu va las sa vorbiti,vrei ceva de rontait?

-Nu,raspunse Pansy automat si tresari intr-o strambatura cand mama Hermionei ii puse mana pe umar.Saraca poate ca incercase sa fie politicoasa dar nu a reusit decat sa o enerveze sub masca de simpatie prefacuta.

Hermione zambi la vederea scenei.

Imediat ce doamna Granger pleca Pansy reveni la aerul de am-sange-pur-deci-sunt-tare si zise taraganat :

-Asculta,nu asi fi venit daca nu ar fi fost ceva extrem de important.Ministerul a cazut,Lordul Voldemort si armata sa se afla in razboi total cu noi ceilalti.Avem nevoie de horcrux.Acum.

-De ce ti l-as da tie?Esti de partea lor.De partea Stim-noi-cui.

Contrar a orice reactie mai vazuse vreodatala fata de langa ea incepu sa rada.

-Voldemort.De partea lui Voldemort.Nu ii inteleg pe cei care zic Stim-noi-cine sau chestii de genul.Si nu sunt de partea lui,dar nici de a mosului smintit.Sunt cu rebelii asa ca Lockhart.

Minciuna spusa de Pansy trebui sa aiba un efect.Se stia ca Hermione il placuse pe Lockhart si ca inca il mai placea,asa ca isi jucase prima carte.Nici pe departe Asul.

-Rebelii?

-Da,rebelii.Grupul fondat de Rufus Scrimgeour dupa aflarea vestilor.Majoritatea prietenilor tai fac parte din tabara noastra.

A doua carte.

-Cine?

-Pai Harry Potter,Ron Weasley,Giny Weasley,Fred,George … nu ma pune sa tii insir pe toti membri familiei lor.Si mai este si Neville Longbottom,Justin Fling-Fletchey,Hannah Abott,Cho Chang,Luna Lovegood etc. etc. , multi.

-Pe bune?

-Da.Si stiu ca lui Ron incepe sa ii placa de o tipa de acolo,una Tanya Jill de la Cercetasi.

Daca nici asta nu merge joc asul,trecu prin mintea lui Pansy.

-In regula,zise Hermione.Uite,i-a horcruxul,spuse in timp ce isi dadea jos lantul.

Pansy zambi.Sange malii sunt asa de usor de convins.

Hermione se gandi putin inainte sa isi dea seama de ceva.Stranse medalionul mai adanc in pumn si inainte sa isi dea seama de ce face vorbi inatocmai cum ar face-o si cel al carui suflet e fragmentat in interior.

-Minti.Ministerul nu crede o iota din tot ce palavrageste Dumbledore.

Pansy isi ingusta ochii si ca o vampiroaica ridica putin buzele intr-un zambet curbat care ii dezveli dinti de jos :

-Ce informatii ai tu sange-mal bun de nimic?In fiecare zi am interactionat cu Ministerul sub acoperire.Stiu exact ce se intampla zilnic.Devoratorii in frunte cu Lordul Voldemort au patruns in Departamentul Misterelor sa fure viziunea pe care a avut-o Sybill Trelawney despre Harry Potter si sfasitul tragic al acestuia.,,Nici unul nu poate trai pe cand celalalt supravietuieste”,remember?

Atunci cand vorbi , isi putea recunoaste doar vocea . Ceva pulsa adanc in interior,iar Lordul Voldemort nu isi dorea ca horcruxul sa ajunga in mainile fetei cu sange pur.Contrar a ceea ce spuse Pansy isi dorea medalionul pentru ea,pentru a-l distruge cu mainile sale.Isi dorea sa fie amintita pentru ca se temea de esec,pentru ca a esua inseamna alte vremuri grele.Vroia sa se bucure de gloria furata familiei ei de secole.Lordul Voldemort stia asta,stia tot ce gandea fiecare om in parte.Un maestru bun al Occlumantiei,ar zice profesorul Severus Snape de la Hogwarts.In regula,aproape toata lumea.Erau unii in mintea carora oricat se straduia nu putea sa le descopere insealatoria.Severus Snape era unul dintre ei.Si Bellatrix Lestrange.Lordul Voldemort niciodata nu putea citi decat motivele plauzibile pentru care actionau,motive prelucrate si stefuita pana cand deveneau credibile.

-Am informatii.Televiziunea Incuiata imediat ar raporta ceva de genul la ora 5.CNN difuzeaza doar scandaluri politice si pe alte canale filme,mulzica si desene animate.Deci Stim-noi-cine nu acctioneaza.

Pansy rase din nou,de aceasta data nervoasa.

-Cum ar putea ei sa spuna ceva despre lucruri pe care nu le inteleg?Si plus ca spun.Cine crezi ca declaseaza scandalurile?Cornelius Fudge vorbeste cu primul ministru al Incuiatilor,el da legi si legile cu proteste ajung la TV.Si cine zice ca nu acctioneaza?Sa o vezi pe Josephine cum arata!Apoape ca a ucis-o incercarea de a-l mentine in viata pe cretinul ala de Voldemort!Sau Bellatrix Lestrange,a fost sarutata de un Dementor.Abia a reusit Snape sa o salveze cu Patronusul ala!Albus Dumledore a incercat sa distruga pietra care i-a apartinut nu-mai-stiu-cui si acum o bucata din Riddle este inchisa in mana sa!Sirius Black a fost prins si dus la Azkaban,Remus Lupin i-a lasat pe Tonks si pe Ted in pisici albastri sa se descurce ca sa ce : – sa lupta impotriva lui Voldemort!Sti macar de ce fac asta?Pentru ca toti sange malii si Incuiatii nu sunt in stare sa se apere ne riscam noi pentru voi.Harry Potter nici nu e in stare sa rosteasca Avara Kadevra,cum se presupune ca ar trebui sa salveze lumea?Iti zic eu cum – cu ajutorul nostru.Acest razboi nu se va termina niciodata Granger,mereu vor fi altii,este datoria noastra,si prin a noastra ma refer la cei cu sange-pur in vene sa luptam impotriva lor.

-Doar sangele-pur conteaza,nu?Daca ai sange-pur nimic nu ti se poate intampla?Ei bine,uita-te la mine!Am sange-mal,abia m-am taiat in geamul de la baie si nu las jos horcruxul!

-Nu este vorba de o ambitie!Este despre tot,da-mi horcruxul sau o sa vezi ca nu numai Josephine poate arunca Trioul!

Fata strangea strans ceva in buzunarul hanoracului despre care Hermione era sigura ca este manerul baghetei.Ofta exasperata – cum isi putuse lasa arma in camera?Nu prea ii trecu prin minte ca o sa aiba nevoie de ea pana la inceputul anului.Ignoranta,asta o descria cel mai bine.

Daca Pansy o va ataca trebuia sa incerce ceva singura.

-Nu.Mai sunt cateva,cauta-le pe alea!

-Tu ai vrut.Imperius!

In urmatoarea secunda parca totul in jur exploda.Hermione statea intinsa pe jos tinaind strans medalionul iar Pansy avea bagheta indreptata spre ea.Nu ii pasa de reguli,oricum Hermione va fi cea acuzata,ea este singura ,,ciudata” inregistrata din aria orasului.Si pe cine mai interesa?Oricum daca o prinde Voldemort este terminata.Mersese putin cam departe cu minciuna – ,, cinematorgrafia a pierdut o comoara ca nu m-am apucat de actorie” – dar tot ce conta era sa ia horcruxul.

-Da-mi-l!Acum!

Haide Hermione,fa ceva!

-Protego!

Dar nu se intampla nimic.Desigur,bagheta era la cativa metri distanta.

De unde era Lordul Voldemort injura.Daca era el acolo s-ar fi putut descurca cu cineva ca Pansy Parkinson.Asta imi trebuie daca ma incurc cu sange-malii,comenta in linistea camerei.Ii placea sa stea singur,asa gandea mai bine decat cu repiratia cine-stie-cui in spate.

Mana Hermionei se intindea si pumnul incepea sa slabeasca.Pansy nu era cea mai geniala dar putea face cateva chestii,cum ar fi sa simta acea placere despre care vorbea anul trecut Moody-Crouch cand se aplica unul din membrii Trio-ului.Zambea in sinea ei cand o vedea asa de neajutorata.

-Da-mi-l acum!

Dar in urmatoarea secunda iarasi cineva suna la usa.Trebuiau sa fie prietenele Hermionei dupa ganguritul de langa usa.

-Acum!

-Nu!

Pansy ignora vocile din spatele usii cand spuse :

-Avara …

Astepta ca Hermione sa tipe sau sa faca orice,poate sa planga dar nu.Ea statea acolo si se uita la medalion.

-Stupefy!Stupefy!Stupefy!

Nimic.

-Daca nu mi-l dai acum o sa spun Avara Kadevra!

-Hai odata ca mi-a cald!tipa o fata din partea cealalta a usii.Pansy o ignora.

-Niciodata.Nu o sa iti dau ceva atat de puternic!Stii macar ce este acolo?Un fragment din sufletul lui Voldemort!Stii ce inseamna asta?Nu e o jucarie!

-Da-mi-l!Of … daca era Josephine in locul meu acum erai terminata!Accio!

Lui Josephine I l-ar fi dat imediat.Voldemort incepea sa se enerveze de asteptare.Daca ar fi putut ar fi trimis pe cineva de incredere , poate pe Bellatrix , dar toti aveau cate o misiune.Poate ca Pansy ar fi un bun Devorator … poate.Stie are talent … numai ca e putin mai desteapta decat o sirena.

-Nu!

Hermione inca mai tinea strans medalionul in mana.Apoi fata se auzi spunand :

-Avara Kadavra!

Bineinteles ca nu se intampla nimic.Doar ca Pansy se opri cateva secunde si expresia ii trecu de la furie la amuzament.

-Sange-mal idiot,nici macar nu ai bagheta si imi spui mie Avara Kadavra.Expeliarmuss!

Hermione se straduia sa nu piarda horcruxul,Pansy se simtea cuprinsa de nervi,Lordul Voldemort radea iar pe vizor cineva se uita la ele.Prietenele Hermionei incepeau sa isi piarda rabdarea.

Incercarea Hermionei nu reusi.Acum medalionul zbura prin camera direct in mainile albe ale lui Pansy care se intindea dupa el.

In linistea noptii strigatul Lordului Voldemort iesi prin gura Hermionei odata cu o rafala de vraji interzise si injuraturi.

Pansy doar se multumi sa se repeada spre obiectul inert.Acesta ii aluneca printre degetele lungi si ca intr-un vis cazu pe jos si se deschise.Hermione privea ingrozita cum din el iesea o substanta verde si vascoasa in timp ce se in aer se instala caldura tipica orelor de Potiuni.

Apoi in mijlocul tuturor Aparu cu un poc! usor unde mai devreme ele se luptau silueta acoperita de o pelerina a lui Tom Riddle Jr. la fel de frumos cum fusese cand crease acel mijloc pe care il spera folositor in atingerea idealului sau.Ochii sai albastri invaluira toata scena intr-o singura bucata.Bineinteles ca era doar o iluzie dar asta nu il facea mai putin infirator.Iluzia celui care a fost odata,iluzia celui din cauza caruia toate se intamplau pe vremea cand inca mai aspira la statutul sau din prezent.

-Distruge-l,spuse Hermione de langa scara.

Pansy atinti bagheta spre horcrux si inceput sa tipe tot ce ii trecea prin minte in acel moment :

-Supefy!Distructio!Imperius!Avara Kadavra!Levicorpus!Sectumsempra!Rictumsempra!

Mai multe sageti,fulgere,straluciri,varteje,explozii se produceau in timp ce ea rostea dar nici una nici macar nu atigea medalionul.

Lordul Voldemort se privi pentru o clipa din ochii Hermionei ca mai apoi sa realizeze ca tot ceea ce si-a dorit se intampla.O lasa libera ca mai apoi sa priveasca totul din perspectiva horcruxului.

-Nu asa!Macar striveste-l!Ma duc sa aduc bagheta!

Pansy atata astepta.Se repezi la medalionul incrustat insa acesta ii arse mana in carouri intinse pana la umar.Lordul Voldemort renunta la toata fatada,in mod clar acum actiona el insusi cu sufletul fragmentat,el insusi in piele si oase.Nu putea spune ca nu isi dorea frumusetea rapitoare de alta data insa ceea ce avea reprezenta mai mult decat suficient,mai mult decat orice aparenta inselatoare.

Incepu sa sopteasca o vraja ca un cantec,timp in care camera unde acea bucata din el incepea sa arda sub privirile ingrozite ale lui Pansy si jeturile inutile de apa ale Hermionei.

Desigur ca nu putea face asta,ii trecu prin minte fetei.Cine era ea,un sange-mal nepriceput sa se opuna cuiva ca Voldemort?Cei cu sange-pur dominau,aveau magia in sange dar ea?Ea mai bine nu ar fi gasit niciodata scoala Hogwarts,mai bine ramanea printre Incuiati.

Camera era cuprinsa de flacari iar intre ele Aparu exact el.El – Voldemort cel din prezent iar Tom Ridlle Jr. nu se stie cum atinse incet mana Hermionei.Sau mai degraba ii cauza ruperea unor degete printre flacari cand o calca usor.Horcruxul nu mai era in siguranta acolo,imediat urmau sa vina cei de la Minister iar dupa cateva secunde numai cele doua fete mai ramasesera acolo.

In departare se auzira cateva sirene de politie.

Ch .1 . Ocazii
She sits in her corner
Singing herself to sleep
Wrapped in all of the promises
That no one seems to keep
She no longer cries to herself
No tears left to wash away
Just diaries of empty pages
Feelings gone astray
But she will sing

Til everything burns while everyone screams
Burning their lifes
Burning my dreams
All of this hate and all of this pain
Burning all down as my anger reigns
Til everything burns

Walking trough life unnoticed
Knowing that no one cares
Too consumed in their mascarade
No one sees her there
And still she sings

Til everything burns while everyone screams

Burning their lifes
Burning my dreams
All of this hate and all of this pain
Burning all down as my anger reigns

-Hermione!

Nici o reactie.

-Hermione!

De o mie de ori alegeam ,,minunatul” univers al lui Ben Moody lumii reale.Nu o puteam continua asa,sa ma refugiez in muzica insa perspectiva deloc luminoasa de dupa toate intamplarile era mai puternica in incercarea sa de tintuire aici decat vointa lui Griffindor.Vointa lui Griffindor … da,nu prea indeplineam conditiile Cercetasilor.Singura mea consolare pe cat de idioata pe atat de folositoare era ca cel putin Jobenul Magic m-a trecut printre cei curajosi si bravi,ar fi putut la fel de bine sa ma arunce intre tocilari,blegi sau ingamfati dar m-a trecut unde zicea ca mi-e locul.Dar oare,fusesem ingrozita de o astfel de imagine,gresise?Poate ca se uzase din 209 pana acum la cat de vechi si ponosit se prezenta.Poate ca si Albus Dumbledore se inselase cand m-a primit la scoala pe mine,Hermione Jen Granger,fiica a doi dentisti de profesie din Leeds.Dumbledore era destul de batran … chiar cati ani avea?140 … cu putin in plus sau in minus.

-Hermione!

In acele momente parca nu mai eram eu cand Voldemort s-a trezit ca vrea sa controleze horcruxul.Atunci gandeam aceleasi lucruri ca Voldemort,simteam aceleasi emotii infioratoare si reprezentam pionul sau in apararea medalionului lui Slytherin,nu conta daca Pansy folosea vraja fatala pe mine.Dar vazusem ezitarea in ochii sai glaciali,nu ar fi putut sa o faca.Imaginea ei razgandindu-se trecea vie prin fata ochilor mei ca si cum acum am fi stat pe hol,ea cu bagheta indreptata spre mine,eu cu horcruxul strans in pumn.

-Hermione!

Atunci cand el ma tinea sub controlul Imperius am simtit in afara amuzamentului si o scanteie de parere de rau atat de puternica incat ea a fost cea care m-a daramat din picioare cand Pansy incerca sa ma impietreasca.Mai bine tineam asta pentru mine,ultimul lucru de care aveam nevoie era sa stea tot Ordinul Phoenix pe langa mine ca bietul de Harry.Mi-o si imaginam pe grasa Weasley facand pe socata cand Ochi-Nebun mormaie ca in anii lui de glorie nu se intamplau deastea iar Ron molfaie intruna cine-stie-ce.

-Hermione!

Oricum ei nu pot intelege acel lucru.In cosul pieptului meu se forma cuibul de speranta atat de absent pe timpul vacantei cand masina vira la stanga pe intersectie aproape de un tir strain.Ce tare sa il distrug eu pe Voldemort folosind acest avantaj la care ceilalti nici nu viseaza!Ce frumoasa priveliste daca Malfoy ar afla ca eu,un sange mal veritabil,am avut chiar si cateva secunde o legatura mai intima cu cel mai mare vrajitor al timpurilor moderne decat majoritatea Devoratorilor.

-Hermione!

Locul in care cu doar cateva ore in urma statea el atat de aproape de inima mea acum tresalta la fiecare magazin de bijuterii.

-Hermione!

Daca ceilalti m-ar auzi acum asi fi mai buna ca un Devorator?Ei au aceasi senzatie in fiecare zi,ca mine.Ei se simt cel mai aproape de Lordul Voldemort,cand ii cheama se cred importanti,cand le vorbeste asculta entuziasti,mereu gata sa se distruga pe ei insusi pentru scopul lor.Idealul lui Salazar Slytherin transmis mai departe de mostenitorul sau generatiilor viitoare.Aceste lucruri nu se vor termina,nu este doar el singur in lupta cu toata comunitatea vrajitoreasca.Sute de oameni fac parte din armata sa personala,vrajitori puternici care infecteaza chiar in acest moment orice minte tinara si influentabila gasesc.Ei vor duce mai departe amintirea sa chiar daca noi am reusi sa le exterminam seful,nu incape indoiala.

-Hermione!

Nu se va termina niciodata razboiul,niciodata nu va fi din nou pace si toate din vine lui Albus Dumbledore.Stiu,poate ca este ciudat dar daca acel batran sarit acum 50 de ani nu ar fi gasit talentul sau ,,remarcabil pentru cineva atat de tanar” nimic din toate astea nu s-ar mai fi intamplat.El,Dumbledore,a fost cel care l-a initiat printre cei carora le apartine,el l-a luat din acel cuib mancat de molii pe cand era doar un copil.Nici macar nu este constient de asta,se vede drept cel mai aprig dusman al sau.

-Hermione!

Oameni nu se schimba,trebuia sa vada asta.Odata ce esti inamic inamic ramai.Dar Albus Dumbledore crede ca in fiecare exista o parte buna – nu el l-a lasat pe Petter Pettigrew ,zis si Sobo , sa scape din Azkaban desi ii tradase pe parintii lui Harry?Nu aceiasi persoana are incredere in Severus Snape desi a fost Devorator in curtea lui Voldemort?Nu el inca mai spera sa il aduca inapoi pe Cornelius Fudge de partea noastra?Cine asculta toate balivernele Josephinei despre cum Voldemort isi recapata puterile?Asta stim si noi,nu trebuie sa ne repete din doua in doua secunde!

-Hermione!

Linistea din urechile mele ma trezi,iar in fata mea statea mama cu firul de la casti in mana.Deci chiar ma striga?Ziceam ca poate doar mi se pare.

-Acum ma auzi?

Am clatinat absenta inainte si inapoi din cap.

-Da.

-Bine.Vreau sa imi zici tot ce s-a intamplat aseara.

I-am povestit pe scurt totul,evitand partea cu ,,sentimentele lui Voldemort”.Nimeni nu trebuia sa stie asta,mai bine ramanea doar pentru mine.Unii pot sa-mi zica nebuna,tampita,stupida,disperata sau ciudata dar pentru prima data simteam ca am ceva diferit de restul.Harry are cicatricea,Ron este tradator de sange,Sirius cautat de autoritati mai ceva ca Lucius Malfoy,Dumbledore este singurul care poate vorbi cu cei din Minister dar eu … eu ce am?Acum am unul dintre cele mai ciudate chestii si anume un mic secret pe care Lordul Voldemort poate spera ca nu il va afla nimeni.

-Si eu de ce nu am auzit nimic?Si nici fetele care asteptau la usa?

Oftez exasperata,Incuiatii nu pot intelege nimic?

-O vraja de inchidere presupun.Poate Silentio,nici un Incuiat nu putea auzi,doar vedea.

-Si fata ce vroia?

-Horcruxul.Acel medalion despre care ti-am povestit la inceputul verii.

M-am infundat usor in bancheta moale sperand sa nu mai puna intrebari.Ceea ce urmase dupa Disparitie fusese ingrozitor,nu vroiam sa trec din nou prin asta.Ai mei venisera unde ardeau flacarile,au chemat pompierii dar firele de telefon erau distruse,noroc cu vecinii iar fetele au plecat imediat.De dimineata am fost sa vorbesc cu ele despre o asa zisa defectiune la cuptor dar una din ele,Alice,vorbea repede si precipitat despre tot ce a vazut.Ea vazuse tot ceea ce era mai important sa nu fie stiut.Poate ca flacarile si scanteiele puteau fi explicate mai logic,chiar si aparitia din medalion a lui Voldemort puteam zice ca este o holograma dar discutia?Discutia pe care o avusesem cu Pansy cand am incercat sa explic ceva despre o piesa de teartru m-a acuzat in fata ca o mint si m-a pus sa ies din casa ei.De parca mi-ar pasa!Acum urmeaza sa ma duc direct in Londra la niste veri – casa a fost distrusa.Si totul din vina acelei Pansy.

Doar doua saptamani,mi-am repetat intr-o incercare de a ma calma.Dupa acea urma sa merg la Casa Cumplita numarul 12,sediul Ordinului alaturi de restul.Abia asteptam sa ma intalnesc cu vrajitori,ma saturasem pana in gat de Incuiati.

Mai aveam numai o ora pana ajungeam.Ce rost avea sa ma mint ca este bine?Nu este bine deloc.Chiar deloc.

Peisajul se schimba inca decat plecasem dar nici nu am bagat de seama in goana nebuna a gandurilor mele.Poate ca asi putea sa il sun pe Harry,el acum trebuie sa fie la idioti aia trei.Cel putin reusisem sa pastrez telefonul.

Am cautat numarul in agenda pana cand in invalmaseala de numere vazusem pe cineva necunoscut.Curioasa am apasat pe ,,Apelati”,asteptand sa raspunda .

Trrr … trrr … trrr …

-Da?raspunse vocea apasata a Cautatoarei Ochilor de Soim , Cho Chang.Nu stiu de ce dar in primi ani mereu am zis ca e la idioti de Astropufi.

-Scuze Cho,nu stiam al cui e numarul.

-A,nu-i nimic.Ce mai faci?

-Destul de bine,minteam de inghetau apele.Prin Anglia,tu?

Rasul cristalin,atat de contrastant cu orice alt aspect veni inaintea cuvintelor :

-Prin China.Incerc sa ii inteleg pe literatura Incuiatilor,deci citesc mult.Sf-urile sunt incredibile!

-Da,stiu.
-Si ... mie dor de Cedric , spuse ea suflandu-si nasul .
-Stiu cum e (intentionat revedeam ochii ablastri a celui care a fost odata Tom Riddle Jr. in urma cu atat de multi ani) … dar priveste partea buna.

-Si care e aia?

-Nu stiu , Cho .

Atunci o idee geniala imi trecu prin minte.Daca Voldemort m-ar ucide,automat si pe Ron atunci numai Harry,the boy who lived mai poate sa faca ceva dar daca … daca ar mai sti cineva?Poate ca Dumbledore nu vroia asta dar … cui ii pasa ce vrea Dumbledore,doar un batran smintit fara toate tiglele pe casa!

-Cho,vrei sa iti zic un secret?

-Da,isi sufla nasul.

-Stii ce e ala un horcrux?

-Nu,doar ca e o forma foarte grava care incalca regulile impuse de Ministerul Magiei …

-Atunci afla ca este un obiect in care cineva isi depoziteaza bucati din suflet,ceva in genul seifelor.Doar atat e destul,daca vrei sa sti mai multe intreaba-l pe … pe profu.Ei bine,Lordul Vol – …

-Nu ii pronunta numele!Ce faci?Nu esti normala?De ce ii pronunti numele?

-…-demort are sapte astfel de obiecte.Dumbledore mi-a dat mie,lui Ron si Harry o misiune.Trebuie sa le gasim si sa le distrugem.Intrebarea este : vrei sa lupti impreuna cu noi?Asta ar fi vrut Cedric …

-Da!Da,da,da!!!

-In regula.Pa!

-Stai!

Dar deja ii inchisesem.Ca de obicei vorbele imi contraziceau faptele.Nu facusem asta ca sa il razbune de Cedric … blah blah blah … o facusem ca eu sa imi vad de treburile mele.Lasa-I pe ei sa se lupte,care e faza?Eu vreau sa distrug de una singura treburile ,,Lordului Stii-tu-cine” cu spune Mcgonagall,fara ajutorul nimanui.

Masina coteste pe stanga si in lumina palpaita de la umbra blocurilor pot sa vad privirea glaciara si rautacioasa innecata in oceane verzi a Bellatrixei Lestrange printre cateva masini distruse.Nu imi iau privirea de la ea,nu atunci cand asta ar insemna sa ating apogeul unei intelegeri sora cu dezastrul de indata ce va indrepta bagheta spre mine,cand va rosti cuvintele fatale.Cel putin puteam sa privesc in ochii criminala cine mai stie cator,fara frica.Nu ma putea ataca cat timp sticla geamurilor ma proteja vraja se putea intoarce spre ea dupa cum spune nu-mai-stiu-cine in ,,Avara Kadevra – extensii si scuturi”,asta vedeam ca o oftica.Stangeam tare bagheta in buzunar in caz ca se gandea sa vina spre masina in prezenta atator Incuiati,era nebuna,ce puteai sa-i ceri?Indragostita nebuneste de Voldemort,Bellatrix Lestrange era in stare sa faca orice pentru el,chiar daca avea vreun rost sau nu.

Am trecut pe langa ea dar cand am piersut-o din vedere in spate s-a auzit un strigat de animalic apoi rasul nebun.Cineva in mod clar suferea daca Bella putea fi fericita.Fulgerul verde trecu rapid iar in spate zbura calcat de un Audi corpul lui Remus Lupin,dupa care prin spartura usoara Bellatrix arunca Sectumsempra lui Snape impaisibila spre mine.Bella,daca te prin varza te fac!

Vraja se inzbi de portiera sfasiind-o si apoi doar accidentul mai razbatea in fata ochilor mei.
Ch.2. Nou
Hermione pov.:

Eram o stana de piatra intre cearceafurile albe de la spital.

Incerc sa deschid ochii dar pleoapele imi sunt ca de plumb,vreau sa strig dupa cineva dar buzele imi sunt inclestate.

Revad amintirea,reaud rasul dement al Bellatrixei Lestrange si tip in linistea camerei ticsite pana la refuz de sunetul vocii mele.Totul,chiar si rochia neagra sfasiata a criminalei este vie in mintea mea ,la fel ca aseara.Se pare ca a fost o lupta apriga,in care cel mai bun a pierdut.

In fata ochilor imi apare corpul lui Remus Lupin,strivit de masina,ca aseara.Sau chiar a fost cu doar o seara inainte?Mi se pare ca a trecut un secol de atunci,si chiar si mai mult decand il auzisem ultima data spunanadu-mi : ,,Va fi bine.”.Poate chiar asa s-au desfasurat intamplarile.

Nu … nu mai pot rezista aici,nu in intunericul profund in care ma inec!Trebuie sa ies,trebuie sa reusesc!

Deschid pentru prima data ochii cu o oarecare parere de bine.De obicei preferam sa stau doar cu mine insumi,dar acum nu numai ca nu eram singura,chiar era plin locul,majoritatea necunoscuti.Toti in afara de baiatul cu cicatrice care ma priveste ingrijorat.

-Harry?il intreb inainte sa ma ridic in coate.

-Da Hermione,sunt aici.Imi pare rau,trebuia sa fiu acolo.

-Nu,nu trebuia,am spus categorica.Daca erai ajungeai si tu ca … Remus.

Abia atunci mi-am dat seama cat m-a lovit vestea,cand lacrimile mi-au acoperit pupilele caprui.

-Da … Lupin.Sti ca Sirius e distrus?Acum el e singurul strengar.Nu trebuia sa se intample asta,nu el.

-Da Harry,asa este.Dar hai sa nu mai vorbim despre asta.Ce faci aici pana la urma?

-A,pai,am vrut sa te vad,Herm,mi-a fost dor de tine.

M-am intors cu fata spre cearceaf.

-Am pierdut horcruxul.A fost el … el,Voldemort,a venit si l-a luat.A Aparut in casa parintilor mei,acum nu stiu cat timp.Ce zi e azi?

-Sambata.Stai!Ai pierdut horcruxul?

-Da.

Nu eram in stare sa spun mai mult,nu cand ochii sai verzi si migdalati priveau un punct anonim de pe perete cu o asemenea suparare.

-Cum ai putut?Idioato!Noi ti-am dat tie medalionul lui Slytherin pentru ca am crezut ca tu esti cea mai responsabila dintre toti si tu ce faci?Ti-am spus sa nu ii desfaci vrajile de protectie!

-Imi pare …

-Nu iti pare nimic.Chiar nu iti dai seama?Habar n-ai ce vrea sa faca!Si nici noi!Chiar nu poti sa faci nimic cum trebuie!

Atunci am simtit furia acaparandu-ma,incalzita si de privirile bolnavilor si vizitatorilor lor.

-Uite asa,eu?Dar tu?Tu de cand ai descoperit Hogwarts-ul nu faci decat sa strici totul!Mai intai distrugi piatra aia,dupa lasi basiliscul sa omoare prin scoala,dai drumul unu varcolac in drumul mare,te amesteci intr-o competitie vrajitoreasca foarte veche,din cauza ta Voldemort se intoarce,dupaia membri Ordinului sunt atacati din interior tot din cauza ta,pentru ca nu esti in stare sa rezisti unei fete care iti tipa ,,Imperio” cu bagheta indreptata spre tine,dupaia esti obsedat de printul cu sange semipur cat timp in jurul tau se invartesc Devoratorii,iar dupa vii aici si tipi la mine ca vai draga am pierdut un ***** de medalion!!!

-Macar eu nu pun pe nimeni in pericol!Ce vina am eu ca s-au intamplat toate astea?

-Simplu!am zis aproape isterica,ridicandu-mi mainile in aer si tantindu-le inapoi pe pat.Pentru ca ai supravietuit!

Harry baga mana in buzunarul jachetei dupa ceva care eram sigura ca e bagheta.Furia ii sclipea in ochi,si probabil aceasi imagine o avea si el despre mine.

-N-ai tupeu!Ai lovi o fata , onorabilule?Si inca una cu sange mal?Ce sa mai zica bietii membri ai Ordinului,cu tine ca santinela?

-Nu sunt santinela.

-Destul!

Cel care vorbi nu era nici el,dar nici eu nu scosesem acele sunete.Vocea ii apartinea profesorului Severus Snape de la Hogwarts,cel mai putin placut dintre toti si cel mai enervant.Crud,sarastic,cu o stupida pasiune pentru magie interzisa,el preda Potiuni.

-Se … profesore!Ce faceti aici?

-Ce fac toti oameni idin acest spital,pierd vremea si am auzit cearta.Asa ca faceti liniste!

Si iesi,cu fata expriman numai furie dar si ceva ascuns … poate suparare?In orice caz eram sigura ca vorbele lui nu aveau pic de realitate in ele.

-Unde suntem?

-La spitalul pentru boli si afectiuni magice,daa … unde altundeva?

Inca mai era nervos,dar prefera perspectiva tacerii decat cea a nemultumirii profesorului.

Ce mi-a venit,m-am certat mental,de era sa ii zic pe numele mic?Chiar ca nu ma simt bine … si vreau sa ies,ce papuci albastri!!!

-Vreau afara!

-Si ce-mi spui mie,spune-I unui doctor.

-Mai tarziu,am bombanit uitandu-ma oriunde dar nu la el.Iesi afara.

-Nu.Ordinele lui Dumbledore.

-Deci esti aici la ordinele lui,da?Atunci considera ca ti-ai facut datoria,afara!

Imi mai arunca o ultima privire dupa care iesi.Stiam ce vede,un sange mal incompetent care si-a primit rasplata faptelor,dar nu in totalitate,exact ca Edward privind-o pe Bella pe patul de spital.

Am asteptat sa plece dupa care m-am ridicat sa privesc printr-o gaura din peretele opus geamului.

Ceea ce am vazut m-a lasat masca!Masca,si eu nu raman asa prea des.In camera alaturata omul pe care il consideram fara sentimente privea cu o durere intensa in ochii patul de unde o femeie de vreo 60 de ani bombanea lucruri fara inteles sau sens.In acei ochi negri exprima cel mai bine imaginea facuta de mine pentru suferinta,ca un om care traise un secol de chin de cand parasise camera de unde eu il spionam.M-am uitat si la ea,surpinsa sa constat ca si ea avea aceiasi ochi negri.De fapt chiar semanau la majoritatea liniilor importante,numai ca nasul ii era mult mai mic si gura stramba.

Aproape ca vazusem o lacrima in coltul ochilor lui Snape dar doar mi s-a parut.Ceva atat de imposibil nu poate fi adevarat,nu in viziunea mea asupra vietii mele.Dar in schimb femeia radea,ca o nebuna incontinu.Am observat ca era singura in camera,deci poate ca era periculoasa.Dar apoi vorbi ceva inteligibil :

-Severus!Severus,vino aici,nu ma lasa!

Snape doar se uita in continuare,fara sa se miste macar un milimetru.

-Severus!

Cand ii rosti numele Snape se intoarse pe calcaie si iesi afara,mult mai repede decat a intrat peste mine si Harry.

Asa am facut si eu,doar ca putin mai intr-o parte.Nu stiam ce fac,habar n-aveam dar trebuia sa ii spun ceva,sa il consolez in vreun fel.Am iesit fara sa imi pese de ce va zice vindecatorul,daca eram la vrajitori,pe hol si am mers putin in urma lui pana s-a intors spre mine.

-Ce vrei Granger?

Am inspirat adanc si i-am zis :

-Imi pare rau.

-Nu vreau consolarile tale,nici ale tale si nici ale nimanui.

Apoi dupa o pauza adauga :

-Daca spui cuiva esti terminata.

Stia.Stia ca l-am spionat.Ah,am uitat de Occlumantie.

-Bineinteles,nu voi spune nimanui,domnule profesor.Nici nu am cui.

-Desigur.Acum lasa-ma.

M-am mai uitat la el urat o singura data si am plecat inapoi,tublurata de cele vazute si auzit.Atat de multe evenimente intr-o singura zi!Aiurea.

In drum l-am vazut pe Neville Longbottom,un coleg de la Grifindori impreuna cu bunica lui.Niciodata nu am stiut de ce e crescut de ea,dar nici ca m-a interesat.Nu este nici bogat,nici celebru si nici nimic.Este doar un baiat mic si rozaliu,care provoaca dezastre cu cele mai simple vraji.

-Buna Neville!Ce faci?

-Bun Hermione,mi raspunse usor jenat ca l-am vazut intr-un astfel de loc.Bine,pe aici.Tu?

Mi-am rotit irisii.

-Accidente,stii tu,Bellatrix Lestrange (bunica lui tresarii la auzul acestui nume) , e complet nebuna.N-ar nici un scupul sa atace in prezenta Incuiatilor.Sectumsempra,probabil ca amantul ei a invatat-o.Vrajitori infantili.

Instinctiv m-am uitat urat in spate,spre locul unde mai devreme avusesem acel schimb de cuvinte cu Snape.

-Tu ce faci aici?

-Vizitez.Stai,ce vraja e Sectumsempra?

-E una … ceva in genul unei lame de cutit,dar a nimerit doar masina.

-Da,imi imaginez.Este complet smintita,cea mai idioata persoana,face degeaba umbra acestui pamant,cretina buna de nimic,sadica tampita.O urasc.

Mi-a luat putin timp sa imi revin dupa intensitatea cu care a spus toate astea.De obicei nici un ,,pss …” nu zicea in fata unui adult sau impotriva lui dar acum descrisese cum nici eu nu puteam mai bine personalitatea criminalei.

-L-a ucis pe Remus Lupin.

Neville facu ochii mari.Abia atunci observam ca sunt caprui,nu stiu de ce mereu mi-au parut … mov.Stiu,cred ca am nevoie de ochelari.

-Lupin?Profesorul din anul 3?Varcolacul?

-Chiar el.Acum … pot sa ii vad pe testralii.

-Ai vazut cum?

-Era si greu Neville,am zis sarcastica,sa pierd asta.Un fulger verde nu e chiar ceva obisnuit,nu-i asa?

-Avara Kadavra?

-Nuu … logic ca Avara Kadavra,ce altceva?

-Nu stiu,ma gandeam la …

-Las-o balta.

Am mers inapoi in camera,gata sa imi blochez orice gand de invazii cand il aud pe Harry strigand din partea cealalta a holului :

-Ce faci afara?Te las singura doua minute …

-Ma lasi?Ma lasi?Chiar nu am nevoie de aprobarea ta!Da-l undeva pe Dumbledore si lasa-ma!

Am trantit usa cu putere,gata oricand pentru o noua provocare.

Si atunci m-am hotarat.Hermione Joan Granger cea veche nu mai exista,nu mai exista tocilara cu care toti ma identifica si de care rad.Nu,accea s-a dus de mult,lasandu-I loc unei alte fete sa iasa din adancul sau.Ei isi imagineaza ca ma pot opri,dar vai cat se insala!
Rad.

O mare surpriva vor avea cand va incepe anul 7!Ei toti,toti care m-au adus in starea asta cu idiotenia lor,tenii idioate,virmi paraziti pentru cineva ca mine.Hermione Granger … cea noua,proaspat rasarita din mijlocul funinginii celei vechi,ca pasarea pheonix.
Edit : Scuze , am uitat ca am pus doar prologul si am pus direct capitolul 2 ... dar acum l-am adaugat si pe primul Scuze ... iar

Da-mi voie sa te felicit! Mie una imi place la nebunie, mai ales daca tema e hp
Acum citesc si capitolul 2 Care l-am citit si mi-a placut mult

P.s: Nu cumva era Avada Kedavra?

uimitor
iubesc ficul asta 8->
tema este geniala , si imi place mult felul in care scrii^^

raspuns P.s=)) : da era Avada Kedavra poate a gresit la redactare.

Ch . 3 . E ceva intre carti

Hermione pov.:

Ploua incet peste Hogwarts in data de 15 Septembrie,anul la ce bun sa fie mentionat?Sunete usoare sparg linistea , de altfel atat de adanca cat sa imi sfasie fiinta din interior.Sau ar putea,daca eu,eu asi mai exista.Dar nu,acum eu nu mai reprezinta definitia obisnuita pentru o persoana,acum eu sunt cineva cu totul nou,cu totul schimbat care nu accepta nimic din partea nimanui.

Sortarea este pe terminate iar eu ma las sa alunec in abisul mintii mele care a reprezentat odata infinitul idioteniei,etern si indispensabil ca flacara ce arde in mine din acea seara cand am hotarat sa fac acest pas pe o carare cu totul necunoscuta.

Cele cateva zile petrecute la Casa Cumplita Numarul 12 au fost mai mult decat tortura inceata a muscaturii unui sarpe,mai exact un basilisc.Nimeni nu prea mi-a dat atentie,cei mai multi erau ocupati sa il sprijine pe Sirius,ori sa isi faca treaba.Nici cu Snape cu vorbeam mai mult,chiar ma ignora de fiecare data.Poate ca inca mai e suparat.Poate,nu-mi pasa.

Ai mei nu au mai vrut sa auda de mine nimic,lucru care ma deranja la inceput dar cu timpul am inchis si asta in strafundurile mintii mele.La fel cum am facut cu tot ceea ce reprezenta veche Hermione Jean Granger.Au spus tuturor ca sunt la un spital … ceva de genul,habar n-am.

Cand Mcgonagall striga ultimul nume (Gerald Dick Chad Varza-Murata al 5- lea) , cu sange pur , mi-am indreptat atentia spre masa Viperinilor,cei pe care ii voi face sa plateasca cel mai mult anul asta . In special Riddle si Malfoy,cei mai enervanti dintre toti.Josephine discuta ,,cat se poate de serioasa” cu Pansy Parkinson (a,da,si Pansy) iar blondul ala gandila furculita cu bagheta si ii schimba culoarea.De la roz la verde,albastru,mov si iarasi verde,dupaia ros,galbes,albastru,verde iar.Plictisitor.Dar ceea ce mi-a pastrat atentia a fost cicatricea perfect vizibila de pe unul din obrajii Josephinei,demult vindecata dar semnul arata ceva ca o gheara perforand acel obraj odata atat de fin.Pansy spusese in vizita ei ceva de cum arata oribil,ceva in genul oricum dar nu m-am gandit deloc la ea.Probabil ca a vazut-o cand era proaspat lovita.Ei bine,Devoratoare,ce sa-I faci?Nici nu stiu de ce Dumbledore o lasa sa invete aici,dar totusi,Dumbledore?Dumbledore are incredere in oricine.Pariu ca daca Voldemort ar veni la el pritinzand ca s-a schimbat i-ar da o alta sansa?A doua sansa.Batran smintit.Incepeam sa fiu de acord cu ziarele noastre.Hei,nimeni care poate sa arunce Avara Kadavra de cand era in tren spre anul 1 nu este potrivit.Dar,Dumbledore e Dumbledore.

-Bine ati venit!spuse directorul cand si cel din urma soptit se potoli.In primul rand trbuie sa va spun : masurile de protectie din jurul scolii au fost intarite , unii dintre voi stiu cum este , Dementorii patruleaza in jurul castelului , vocea ii deveni nemultumita cand vorbi despre Dementori , si nu vreau sa prid vreun Patronus pe acolo , indiferent de intentie , decat in cazuri de urgenta . Elevii nu vor avea voie sa paraseasca scoala decat impreuna cu unul sau mai multi profesori.Nu are nici un rost sa iesiti pe culoarele secrete,ingrijitorul nostru le-a baracadat pe toate.Trebuie sa fim atenti si uniti acum ca Lordul Voldemort si-a recapatat puterea.

Cativa tresarira dar directorul continua :

-Nu aveti voie – cu sau fara permis – in Sectorul Interzis.

Inca ma mai uitam la partea unde ascultau Viperinii si am vazut un zambet pe buzele Josephinei.M-am incruntat la ea,cine stie ce punea la cale.

-In randul profesorilor nu vor fi schimbari majore,doar ca profesoara Abigale Hailey Smith a acceptat sa preia catedra de D.A.D.A. , aveti un an nou scolar fericit !!! Sa mancam !!!

Ceea ce m-a surprins cel mai mult cand m-am uitat la profesori a fost expresia incarcata de ura a lui Snape cand se uita la noua profesoara.Aceiasi pe care o avea si Josephine,imposibil sa nu iti dai seama.Trebuie sa investighez,mi-am spus.Maine,cand voi avea timp.

In jur nici unul intre asa zisii mei prieteni nu mai vorbea cu mine.Harry si Ron erau in aceiasi picatura de apa,inseparabili.Ca de obicei Harry gandea si pentru Ron,iar Ginny facea tot ce facea Harry doar ca sa il impresioneze.Luna Jolie Lovegood era asa de distrata,zici ca in orice secunda o sa se impiedice de o funie invizibila (probabil plina cu nargi) langa clasa de Transfigurare.Cam atat,a si gemenii Weasley dar ei au ramas repetenti,vreo doi ani deci sunt in an cu noi.Si nu am chef sa pierd vremea cu repetentii.

Ne-am dus cu toti in camerele noastre . Sau cel putin asa ar fi trebuit .

Am intrat cu ei in camera de zi a Cercetasilor,asta e adevarat.Dar imediat ce Flitch a batut de stingere toba aia a lui imensa eu am iesit direct pe scari in jos si spre Sectorul Interzis.Trebuia neaparat sa vad ce e acolo,de nu avem voie.Nici in ceilalti ani nu am avut,dar acum ne-a spus strict si clar ca este INTERZIS deci … ceva este acolo,poate ceva fioros sau cu multi colti.Dar cineva scapa carti.

Undeva,undeva unde ni s-a spus clar ca este interzis cineva fusese mai rapid (sau rapida) decat mine si acum darama pe acolo.

-Porcarie , zise o voce teribil de cunoscuta .

Instantaneu am recunoscut-o pe Josephine.

-Mai bine incearca … stiu si eu , Accio? Intrebai sarcastica iesind de langa rafturile unde ma ascunsesem.

Ea ma privi la fel cum era si tonul meu . Josephine … nu renunta niciodata la obiceiul ei de a se afla exact unde nu trebuie sa fie . Si nici eu .

-Esti invitata mea.

Zambi,cateva cicatrici adancindu-se putin.

M-am dus acolo , sigura pe mine si am indreptat bagheta spre un raft.

-Ce vrei.

-Spune : Accio Carte Interzisa .

Repetai dupa ea si atunci izvora groaza , ura , socul.

Nu mai exista o particica din mine care sa nu doara,fiecare celula ardea ca focul interior inimii mele . Incercam sa ma apuc de ceva dar vedeam doar cosmar oriune ma uitam , iar intre toti Devoratoarea Mortii zambind increzuta la mine . Ei bine , cat mi-ar placea sa ii stalcesc si desfigurez fata aia mai mult decat e ceva , i-as arde cu mana mea fiecare membru inutil , incepand cu buzele , degetele pana la inima neagra . Nu are cum sa fie altfel , este exact ca cei mai rai dintre adeptii Lordului Voldemort , daca nu chiar mai rea .

-Vezi sange-mal?

-Ai facut-o intentionat , mincinoaso .

Ea doar zambea in continuare,dar parca fata ei exprima acum pe langa ingamfare si orgoliu si ceva ca … multumire?sau aia era mila?nu … nu mila,asta ar fi fost imposibil (IMPOSIBIL!!!,va spun) pentru ea.Deci ramanea la prima varianta.

-Deci ce cauti?am intrebat-o cand tacerea se prelungea.Poate ceva ca sa ii ajuti pe cei ca tine sau pe Voldyyy … maimutaream intre carti .

Orice urma de amuzament disparu de pe chipul ei odata atat de frumos , inlocuit de calota glaciara atat de tipica ei . Indrepta bagheta spre pieptul meu acoperit de fasii usoare si spuse , riscand sa se supuna siesi la o durere atat de proaspata in mintea mea .

-Nu ma enerva.

-Sau faci ce?Ma omori?Ma omori asa cum ti-ai ucis fiinta ta?Suni exact ca Voldyy …

In spatele nostru o usa se tranti,facandu-I loc siluetei masive a lui Albus Dumbledore ( plus restul de 1000 de nume pe care le are ) , urmat indeaproape de Mcgonagall si Snape.Iar in spatele lor profesoara de D.A.D.A. , rosie la fata .

Brusc m-am simtit putin cam naspa cand i-am vazut silueta inalta , cu barba lunga si argintie a directorului scolii . Pierdusem horcruxul , ii inselasem increderea .

Mcgonagall isi puse o mana pe piept si scoase un strigat inabusit si mocirlor , ca si cum malul din sange ii ajunsese in gat . Pe de alta parte Dumbledore parea cel mai calm dintre toti , privindu-ne de la un metru nouazeci pe toti ceilalti din spatele ramelor ochelarilor . Smith , parca , cealalta femeie inca parea sa incerca sa isi dea seama ce se intampla in jurul ei din spatele lor , nu o vedeam prea bine , iar Snape o privea – furios ? – pe Josephine.

-Explicati-mi ce se intampla aici , comanda proprietarul ramelor in forma de semiluna pe un ton care nu admitea contrazicere . Domnisoara Granger , sunteti prima .

Am tras aer adanc in piept , timp in care speram ca o sa imi vina vreo poveste credibila . Inca mai eram naucita de durere si sangele imi pulsa in urechi .

-Am auzit zgomote si …

-Minte , se apara Josephine , a venit aici inainte sa scap cartile .

-Pe rand , latra MCgonagall .

-Bine , continuai , si dupa am venit sa vad ce se intampla , era ceva ca un animal torturat , minteam in continuare .

-Ba nu!Domnule director , inventeaza.

Dupa bombani ceva care semana destul de mult cu ,,sange – mal bun de nimic” si isi atinti privirea in ochii lui Dumbledore,parca vrand sa ii transmita mesaje .

-Nu este cum zice ea !!! Si peorma am vrut sa iau ceva din partea neinterzisa folosins ,,Accio!!!” si nu stiu de ce- foc,ceva asemanator.

-In regula,spuse MCgonagall desi era evident ca abia se mai tinea sa nu lesine acolo . Riddle?

Josephine imi imita miscarea de inspiratie spuse totul dintr-o suflare :

-Faceam ceea ce mi-ati zis dumneavoastra sa nu fac , domnule director .

Aici pentru prima data am vazut o tresarire pe fata zbarcita a directorului . Poate ca niciodata nu a existat o exteriorizare a surprinderii mai bine ascunsa sau mai camuflata dar eu vazusem . Desi il priveam el isi concentra toata atentia pe Josephine .

-Haide in biroul meu , Riddle .

Pentru prima data il auzeam pe el spunandu- i cuiva pe numele de familie .Si atat de taios . Dupa privirile schimbate intre Snape si MCgonagall am banuit ca era la fel si pentru ei . Chiar si profa de D.A.D.A. se uita surprinsa , probabil ca ii fusese eleva .

In schimb pe cealalta parte Josephine nu schita nici macar o farama de neobisnuita , ca si cum faceau asta in fiecare zi .

-Iar tu , Granger , te duci in camera comuna a Cercetasilor .

M-am intors pe calcaie si am urcat repede , impiedicandu-ma de d-na Norris si trezind-o pe femeia grasa care dormea in tablou cand sa-mi dau seama ca habar n-am parola .

Ce porcarie !!!
-Hai , ma cunosti , lasa-ma sa intru ! tipam intruna dar fara nici un folos . Nimic de la Hogwarts nu se misca doar daca te agiti pe langa inutil .

-Bine , grasanco .

-Ah , facu femeia jignita .

-Exact.

Nu am mai avut timp sa zic ceva ca am si auzit pasii lui Flitch urcand scarile pana la mine .

-Ce zbieri asa?urla el la mine.E trecut de ora de culcare !

-Stiu!Dar nu stiu parola ! raspundeam pe acelasi ton aruncandu-mi mainile in aer .

-Esti pedepsita ! Treci in biroul meu!

-E vreo problema Argus?

Cea care vorbi nu am fost eu si in mod clar nici el . Vocea ii apartinea noi profesoare .

-Nu , doamna profersoara . Doar ii dau detentie acestei tinere .

-Atunci , pretinde ca nu s-a intamplat . Hermione , intra inauntru . Parola este : ,, Nu este “ .

-Multumesc , doamna profesoara , am spus in timp ce intram si ma intrebam de unde imi stie numele .

Vrajitoare idioata . Si mai incepuse si sa tune , asa ca o adaugire la mormanul pietros ce imi apasa inima . Inca imi mai era gandul spre catri , lucruri interzise , Devoratorii si incet , cufundata in perne am adormit nici nu mi-am dat seama cand .

Ch.4. Duelul
Partea 1 : Ceea ce nu este ceea ce pare

Hermione pov.:

Una dintre cele mai stupide lucruri din viata mea s-a intamplat in acea dimineata care urma dupa noaptea ploioasa . Mergeam spre clasa de D.A.D.A. fara sa ma gandesc la altceva , nu atunci cand exista pericolul sa o iau la bataie pe Josephine intr-un stil mai putin vrajitoresc , ea stand la doar cativa metri departare de mine . Si nu atunci cand in spatele meu Flitch comenta la cel mai mare dintre gemenii Weasley , si anume George .

-Hei,Hermione,ma saluta unul dintre putinii care mai vorbeau cu mine , Neville Longbottom .

Continuam sa merg , sperand ca poate nu va veni mai aproape . Nu de alta dar nu aveam chef sa ma vada cineva cu Neville Longbottom . Neville Longbottom !

Dar el veni , poate spera ca nu l-am auzit .

-Ce faci ? ma intreba cand ajunse exact langa mine , mai sa imi puna mana pe umar .

Am vazut cum Josephine zambea la mine de unde era cu aerul ei superior . Da,bine,fata asta ascunde un secret si sa nu-mi spui mie Hermione Jean Granger daca nu e asa . Devoratoarea Mortii stupida , I-am aruncat una dintre cele mai veninoase priviri ale mele inainte sa ma intorc sa ii raspund lui Neville .

-Incerc sa ajung la ora .

-Super,spunea alergand pe langa mine . Ce ai?

-Defens Against Dark Arts .

-Si eu , tipa fericit pe langa mine de parca ar fi inceput sa ploua cu galeoni .

Am continuat sa merg , ajungand la etajul trei.La cat de mare era castelul era clar o realizare ca imi mai aminteam pe unde se ajunge la ore si ma gandeam cu groaza la Potiuni cand va trebui sa merg pana in partea cealalta a castelului doar ca sa pot sa cobor in pivnita brr … nu puteau sa le puna una langa alta ? Clasele vreau sa spun . Desigur ca nu,ce daca mergem cativa kilometri (ca tot vorbim de asta azi Dumbledore a zis ca toate scarile s-au defectat din cauza unor mici – mari accidente . Cine l-a pus pe Astropuful ala de anul trecut sa sara de pe cea mai inalta nu stiu . Ernie MCmillgan sau ceva de genul . ) de la Transfigurare pana la Previziuni despre viitor , dupaia sa coboram sute de trepte si dupa cativa kilometri de mers pana la Potiuni ca dupa sa urcam iarasi pana la Defens Against Dark Arts ? Pe cine intereseaza ? Pe astia care guverneaza scoala in nici un caz .

-Ti-ai mai revenit?ma intreba cand ieseam pe Podul Suspendat .

-Da,maraiam exasperata . Nici nu poti sa iti inchipui tu cat , am adaugat cand l-am vazut pe plangacios facand o grimasma .

-Pe bune sange mal? Tipa cineva din spatele meu .

-Ce vrei Pansy ? intrebam cand am vazut silueta ca de ceapa a fetei Viperin apropiindu-se de mine . Tragi cu urechea ?

-Nu,doar ca uite acolo !!! tipa .

-Ce?Ce e?m-am trezit ca zic cand arata un punct la intamplare in spatele meu .

-Horcrux ! tipa ea razand .

La cativa centimetri de ea pe fata Josephinei aparu o urma de incruntare care disparu imediat .

-Haha,deci te-a mancat Voldemort?Sau te pastreaza pentru desert?

Fata lui Pansy capata o roseata urata si spuse pe cat de calma mai putea sa fie :

-Macar eu nu scap printre degete chestii de genul .

Cativa elevi din toate casele se apropiara de noi . Bietul Neville era prins la mijloc daca incepea un duel , posibilitate care nu era exclusa . Prin multime i-am vazut si pe asa zisii mei prieteni , Harry si Ron inaintand pana in spatele Hannei Abbott de la Astropufi .

-Macar eu nu atac pe nimeni … si eu nu sunt o Devoratoare .

Cativa elevi ramasera cu rasuflarea taiata .

-Nici eu , altcineva e Devoratoare aici , Granger .

O idee imi trecu prin minte :

-Pentru ca tu nu esti suficient de priceputa?Pentru ca Voldemort (cativa tipete ) nu umbla cu toti tamptii?Pentru ca toata comunitatea vrajitoreasca este inspaimantata de Devoratori?

Ok,nu chiar toata dar am si eu nevoie de efecte .

-Nu , nu din cauza asta . A si sa stii ca … inca mai am horcruxul .

-Poate se trezeste posesorul lui sa il controleze , tare as rade . Si de ce comentezi tu acum?

-Cometez ca nu am ce face ? Oare , isi roti ochii intunecati Pansy sarcastica . Vreau sa iti transmit un mesaj din partea Lordului Voldemort . Vreau sa rad de tine , sange-mal .

-Atunci n-ai succes ,am spuse si mi-am facut loc prin multime .

-Stai!Nu vrei sa ne duelam?striga dupa mine .

-Ba da,i-am raspuns scotandu-mi bagheta .

Ceilalti s-au dat m-ai in spate pentru a ne face loc si Pansy incepu :

-Levicorpus !

Vraja aproape ca ma nimerii dar am oprit-o folosind ,,Protego” si am contraatacat , Nu aveam de gand sa ii mai dau odata sansa sa castige , nu din nou . Nimic nu se intampla din nou,niciodata . (pentru cine nu stie vedeti ,,Niciodata din nou” – acolo in unul din capitole e mai pe larg explicat)

-Rictumspempra!

Incercam sa ma rezum la atacuri minore , dar daca avea degat sa foloseasca ceva mai avansat ( gen ,,Stupefy” primul lucru pe care il voi spune va fi ,,Imperio”.

Bara si vraja se intoarse impotriva mea . Am fost nevoita sa ma dau mai in spate ca sa nu fiu lovita . Nu de alta dar nu prea aveam chef sa incep sa rad pe aici,cu atata lume de fata .

Asa fie vorba nu prea vedeam in Pansy o amenintare , doar putina distractie . Au trecut vremurile de asta vara cand ea a facut ce a facut .

Nu trebuia sa zic asta !

In urmatoarea secunda aceiasi senzatie de aseara , cea ca si cum asi fi foat arsa incepu sa ma acapareze , dar mult mai incet . Atat de incet incat nu mi-am dat seama ce se intampla pana cand a fost prea tarziu sa mai opresc ceva .

Pansy statea cu bagheta indreptata spre mine si am avut ciudatul impuls de a face un Patronus . De parca asi putea sa fac .

Si la fel de repede se opri , iar eu nu mi-am dat seama de ce pana cand am vazut silueta masiva a directorului . Ne privea ( ca de obicei ) dupa ramele in forma de semiluna mai furios ca niciodata .

-Toti ! In clasa ! striga imprastinndu-ne si improscand peste tot cu saliva . Bleachh …

Asa cum alergam dupa pe scarile care duceau in sala de D.A.D.A. nu mi-am dar seama ca mi se desfacuse siretul asa ca Neville a calcat pe el , facandu-ma sa cad pe spate si direct in Ron Weasley care se impiedica si el pana cand cazu peste Pansy iar ea aluneca cateva scari in spate lovindu-se de bara . Iar cu toata larma profesoara iesi din clasa si incepu sa tipe .

Da,Hermione,esti tare .

-Ce se intampla aici?urla ea la noi iar noi incepuseram care mai de care sa balbaim ori scuze ori alte chestii abia inteligibile . O singura persoana ramasese perfect calma . Josephine , desigur . Ba chiar parea ca ii place toata traba .