Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

« Previous 1 2 3 4 5 6 … 8 Next »

/ In cautarea inelului

Ramona se ridica in picioare si intinse mainile, curajoasa, spre a ridica animalul sau obiectul ce le impiedica sa inainteze.
Cercetasa, desi isi trase mainile inapoi, cu o repeziciune uluitoere, o indemna si pe Ema sa incerce.
Soimeanca intinse mainile, hotarand ca nu e nimic periculos in asta.

„-Arde!” tipa Ema sarind in picioare.
„-Asta e ciudat. Pe mine ma inteapa!” raspunse Ramona cu o alta exclamatie.„ Dar am putea sa-l ducem, cu o vraja de plutire pana la Ingrijitorul Padurii, ce parere ai?”
„-Este o idee buna, dar nu ar trebui sa implicam si alte persoane, sti asta!” zise Ema cu o urma de regret in glas.
„-Haide! Nu cred ca Hagrid ne-ar parî directorului!” spuse Ramona uitandu-se induiesator la Ema.
„-Nu de el imi e mie teama!... pur si simplu ne-ar putea vedea cineva, si si-ar da seama ca planuim ceva.” continua soimeanca.
„-Dar ce am putea face cu creatura asta?” intreba cercetasa.

Wingardium Leviosa se auzi din spatele Ramonei. La auzul acestei incantatii, Ema intinse mana, parca speriata, si dadu din cap dezaprobator, semn ca vraja nu functionase.

Silueta intuneca inainta pana la eleve, acoperindu-si fata din ce in ce mai tare. Dupa o perioada scurta o voce ragusita si groasa de barbat spuse:
"-Plecati de aici imediat, pana nu veti regreta asta!"
In acel moment Ema ezita putin, dar totusi o apuca pe Ramona de mana si o trase cu putere.
"-Dar!..." sopti Cercetasa,protestand.
"-Niciun dar, Ramona! Vino dupa mine!" zise Soimeanca aproape furioasa.
Acestea inaintara doar pana la primul copac, unde Ema coti si incepuse sa ii comande Cercetasei, cu un ton serios.
"-Scoate repede pelerina!" spuse aceasta pe o voce, acum calma.
Ramona isi baga mana in geanta care ii atarna de umar si scoase o patura destul de noua. Aceasta o scutura putin si o intinse pe animalele Emei si pe ele.
In acest timp, omul cu pelerina neagra se intoarse sa cerceteze daca fetele au plecat. Decorul , acum gol, ii afirma acest lucru asa ca omul isi dezveli chipul palid.

Am fost nevoie sa o tin pe Ariadne cu o mana ca sa intre sub pelerina.
Mi-am scos bagheta cu grija sa nu fosnesc ceva si am indreptat-o spre barbat.
Dar nu am putut sa atac. Am privit miscarea lui o clipa lunga si cum se apleca spre lucrul invizibil. Arunca un praf auriu, iar o sculptura dintr-o piatra ciudata aparu in loc. Arata precum un dragon ce statea de paza, cu serpi incolaciti in jurul picioarelor si a aripilor. Barbatul mai sopti cateva cuvinte, si muta cu usurinta piatra. Iar apoi... Se ridica.
Ma asteptam ca Piatra sa straluceasca in mana lui, dar el nu tinea decat o bucata mototolita de hartie veche.

Ramona scoase un sunet sonor incredibil de ciudat, si care sunase mai mult a animal decat a finta omeneasca. Ema si strainul se speriasera si se intoarsera ca si cum ar fi auzit un tipat de fiara salbatica, insa asta fusese doar o mica exclamatie de uimire, care suna insa foarte fioros in padurea adormita.

"-Petrificus Totalus!" tipa soimeanca inainte ca misteriosul barbat sa aiba timp sa ajunga cu mana la bagheta.

Elevele inaintara, insa fara sa isi scoata pelerina, deoarce inca mai simteau ca ceva ii ameninta. Ramona isi fasai picioarele prin frunzele rosii si maronii, care acum pareau a fi pietre subtiri de gheta. Barbatul era intins pe jos, cu o mana intinsa inainte, si cu ceva in mana dreapta, care o avea intinsa pe langa corp. Acest om arata mai mult cu un Infer decat cu o creatura inca vie pe acest pamant.
Elevele scoasera un mic icnet de uimiri si totusi teama, si inaintara pana la el.

Mi-am ridicat bagheta spre el.
" - Accio bagheta"
Murmuram usor, iar din buzunarul de la pieptul barbatului se ridica o bagheta micuta si subtire. Am scos mana de sub pelerina pentru a o prinde. Dupa textura lemnului, parea sa fie mesteacan.
Uitasem un lucru important. Omul nostru nu era mort sau adormit, era doar impietrit. Am iesit de sub pelerina si m-am aplecat deasupra lui. Cu degetele tremurandu-mi usor, i-am inchis pleoapele.
" - Obliviate" am soptit iar, cu bagheta spre el.

Ramona inainta timida, fara sa observe ca Ariadne incepuse sa maraie. Catelusa, care era mult spus, deoarece era printre cele mai mari specimene de Husky pe care le vazuse cercetasa vreodata, inainta si incepuse sa miroasa barbatul, care acum arata ca si cum dormea linistit.
Toothless se apropiase si el, din pura concurenta, deoarece vazu ca prietena sa adulmecase ceva. El isi apropie botul umed, foarte aproape de mana omului, si incepu sa ii sfasie roba intunecata.
„-Toothless!” sopti Ema, iar el se oprise instantaneu, crezand ca stapana lui ii va incredinta noi ordine, insa se inselase. Ema se lasa in jos, pe langa animalul alb ca zapada, si prinse mana omului intr-a ei, incercand sa scoata obiectul pe care, desi adormit, omul il tinea strans.

Caldura mainii barbtului imi dadea senzatia ca ma va prinde intr-o clipa de incheietura, dar stia ca asta este imposibil.
Am desclestat inchisoarea degetelor si am scos un ceas rotund, precum cele din secolul trecut. L-am deschis cu grija.
" - Priveste... " i-am zambit Ramonei.
Am citit de cateva ori randurile scrise in jurul cifrelor, incercand sa vad legatura.
'Semper fidelius'.
" - Intotdeauna credincios..." am tradus cu voce tare.

„-Trebuia sa il mai lasam cateva clipe!” adauga Ramona.„Poate vedeam ce vraja foloseste pentru a descoperi chestia asta!”
„-Ai dreptate!...dar cred ca el nu stie mai multe ca noi... doar el a incercat Wingardium Leviosa, nu-i asa?”
Intre timp Toothless adulmecase ceva. Dadea din coada si incerca sa scoata ceva din buzunarul de la piep al robei.
„-Tootheless, stop!” spuse Ema calma, intinzand mana pana la pieptul barbatului.
Dar un fasait lung le distrase atentia. In acel momenta Ramona se agita, si cauta pelerina prin geanta ei enorma. O trantise in capul elevelor, nemaiavand timp sa se ocupe si de animale.
„-Uite, Grey! Uite un om?! Si ce e cu animalul asta alb? Hai mai repede!”

Stirbul isi agita coada, aratandu-si coltii si lasandu-se spre pamant, gata in orice clipa sa se lanseze intr-o saritura. Imi era teama pentru ce se putea intampla. Desi crescuse in captivitate, desi il crescusem eu, stiam ca instinctele sale de leopard nu disparusera. Instinctele sale de animal de prada.
Ariadne nu statea nici ea mai bine. Maraia precum o furtuna si isi arata coltii albi spre baietii ce veneau acum.
" - Uite, Grey, e o felina alba. Si un caine. Crezi ca sunt ai persoanei de pe jos?"
" - Taci, Harold, taci."
Cel pe nume Harold era inalt si slab. Isi scoase bagheta si o indrepta spre Toothless. Catelusa se pozitiona intre ei, iar maraitul i se transforma in scancet.
'Te rog, nu!' am inchis ochii sub pelerina, scotand la randu-mi bagheta. Am iesit repede de sub pelerina, cu grija sa n-o demasc pe Ramona, si mi-am aruncat vraja spre covorul de frunze.
" - Avifors! Avis!"
Pasarile aparute au plonjat in atac.

Grey ramase pe loc, inalbindu-se ca si cum ar fi vazut o fantoma. In acelasi timp Harold se intoarse cu spatele si o lua la fuga. Grey se prabusi pe gramada mare de frunze murdare si zdrentuite, si il privi pe Harold cum alerga inspaimantat, de multimea de pasari periculoase.
„-Plecati!” spuse Ramona, apropindu-se foarte mult de baiatul trantit pe jos.
In acel moment Grey se ridica agitat de pe jos, si incepu sa faca niste pasi enormi. In acest timp Harold se lupta cu micutul stol de pasari, format din vrabiute si porumbei.
„-Haide!” ii striga acesta, luand-o la fuga alaturi de prietenul sau.
Ramona trase incet pelerina de pe capul sau, si se apropie incet de Ema.
„-Crezi ca vor zice cuiva ce au vazut aici?” intreba aceasta, speriata.