Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani

1 2 Next »

/ In plain sight

For Carsten and Sasha

O sarutase. Dupa ce se frecase de ea adulmecand-o si pipaind-o pentru o jumatate de ora, o sarutase. Oare cum de se si putuse gandi la altceva. Ofta lung, privind tavanul din camera ei in aceiasi postura de mai devreme, tinand intre degete o tigare pe jumatate fumata, din care inca iesea fum chiar daca uitase ca o aprinsese. Probabil din refelx. 
Mai ofta odata, si arunca tigara in prima scrumira, apucandu-se de impachetat fara chef. 
De ce oare nu putea sa uite!
Ultimele zile de vacanta trecusera ca prin farmec, dupa acest mic incident si alte vreo doua trei altercatii cu persoane la fel de dubioase si se trezi dintr-o data pe peron si mai apoi in Expresul de Hogwarts catre scoala.
Fusesera anuntati inca din semestrul trecut ca aveau sa faca o excursie in Romania la Sanctuarul Dragonilor, iar fata o astepta cu nerabdare. Doar asa putea sa-i mai zburde mintea si-n alta parte, nu doar la vechiul scenariu: un duel si un sarut.
Inchise ochii dupa un timp, cu capul proptit pe o mana, langa geam, inspirand adanc, rasunandu-i in minte cuvintele lui. Deschise ochii brusc, inca auzindu-le aievea si nu putu sa nu pufneasca intr-un suras prostesc.
'Reptomita lui nu e rea.' gandi cat pentru sine, privind absenta pe geam. Totusi intonatia si felul in cale le rostise, atat de aproape de buzele ei, o incita teribil. Surase din nou.
Ajunsesera intr-un final la scoala si dupa alte cateva zile pornira spre Romania. Nu fusese cel mai lung drum pe care il facuse in viata ei, iar dupa ce ajunsese o si porni inspre padure.

Tresari cand apa rece lua contact cu pielea bratului lui stang, facandu-l sa vada din nou stele verzi, exact ca in seara precedenta. Desi in mod normal nu trebuia sa il afecteze avand in vedere ca oricium era deja mort, folosise o vraja puternica care afecta orice creatura magica. La naiba cu Devoratorii! Demult nu mai simtise o asemenea durere, chiar daca acum era un pic mai surda, dar totusi foarte asemanatoare cu cea din momentul mortii sale. Stranse din dinti, asezandu-se turceste pe maul apei, plimbandu-si mana prin apa rece pentru a diminua macar putin senzatia de fier incins pe care o avea continuu in locul unde initial fusese Semnul Intunecat. Isi privi pielea rosie, ca si cum i s-ar fi facut un transplant nu doar de piele, ci de carne. O data cu pierderea Semului sau i se dusese complet o parte din vechea identitate. Era doar noul pas spre noua tinta pe care si-o fixase, dupa ce atinsese vechiul scop prin intrarea in randurile slujitorilor Intunericului. Desi noua lui perspectiva nu era neaparat una in totalitate intunecoasa, intunericul fiind asociat intotdeauna cu raul absolut, pur si simplu prefera folosirea magiei negre pentru atingerea scopului, magie cu mult mai multe posibilitati si mult mai diversa si atractiva.
Ofta, lasandu-se pe spate in iarba, fixandu-si privirea asupra cerului innorat al noptii. Isi baga mana uda in buzunar, scotandu-si tigarile, aprinzandu-si cu un aer obosit una. Avea sa mai dureze pana sa se obisnuiasca cu acea durere continua, insa o tigara era intodeauna un pas in fata inspre orice scop. Totusi stia ca are niste proprietati magnifice carnea de dragon, fapt pentru care acceptase fara sa mai protesteze oferta Ministerului de a-l trimite in sanctuarul dragonilor sa insoteasca niste pusti de la Hogwarts, cu alte cuvinte, sa faca pe dadaca.  Urmau sa soseasca maine, deci mai avea timp de relaxare pana atunci. Inchise ochii savurandu-si in liniste tigara.

În ultima vreme a fost destul de absent în toate activitățile organizate de școală, mereu găsind câte o scuză pentru fiecare ieșire, profitând de castelul mai puțin aglomerat și petrecându-și toate serile în cel mai frumos mod posibil, în bibliotecă, preferabil în sectorul interzis. Totuși nu a putut refuza o asemenea ocazie, Sanctuarul Dragonilor Români era o oportunitate aproape unică în viață, având în vedere că sunt necesare o tonă de hârțoage pentru a primi permisiunea de a intra acolo. 
Era nerăbdator să exploreze împrejurimile, să vadă dragonii, să interacționeze cu ei, să le dea să mănânce din palmă, să îi călarească eventual. Dar bineînțeles că nu putea face așa ceva, oricât de bine ar suna, dragonii se supuneau doar persoanei care îl îmblânzea de când ieșeau din ou sau poate nici măcar aceleia. 
Fiind destul de periculoase împrejurimile, profesorii însoțitori le limitaseră zonele de acces , totuși pădurea era o zonă sigură până la un anumit punct. Văzuse pe hartă că era un lac pe acolo, locul perfect pentru o seară liniștită, fară colegi de cameră zgomotoși de care avusese parte tot drumul. Nu mai era mult până la ora stingerii și deja se însera afara așa că își luă o carte în grabă, intenționând să o citească în lumina lunii reflectate în apă.

Se avanta tot mai adanc in padure, absenta. Nici nu observa cand incepu sa se intunece si nici sunetul crengilor ce ii trosneau sub picioare.
Inca era zapada pe jos, dar pentru un motiv oarecare nu simtea frigul. Parea a fi in transa inaintand prin peisajul superb, in nuante de albastru si alb, si ofta.
Mai avea putin. Stia ca mai are putin si cu cat se apropia mai mult de el cu atat se pierdea mai mult pe sine, intr-o alta ea. Il putea simti. O astepta.
Ii auzi respiratia greoaie dupa o vreme, urmata de niste mugete inabusite, iar dupa alti cativa metri ii zarise aripile.
Era superb. O creatura rara, de un auriu fosforescent sub ghearele careia se cutremura pamantul. Statea pur si simplu la sol, cu aripile lipite de ghearele din fata, strase. Se apropie usor, la fel de absenta, parca pierduta in neant. Cand ajunsese destul de aproape, lua capul dragonului in maini si il lipise pe al ei de a lui, salutand. Statu asa cateva minute, dupa care se desprinse de el zambind usor si ii dadu drumul din brate. Se cunosteau. La nivel de energie se cunosteau, ca si toate creaturile de altfel. Nu mai zabovi dupa asta, se intoarse pur si simplu si o porni iarasi prin padure, privind in gol.
Nici macar nu realizase cand dadu peste cineva, lucru care o facu sa isi mai revina in simtiri si sa iasa cat de cat din starea de transa.
Duse o mana la cap scuturandu-l usor, starea de lesin si de rau acentuandu-se energic.
Se clatina usor, dar reusi sa-si mentina echilibrul. Era slabita si daca simturile i-ar fi intrat in alerta ar fi intrat din nou in starea de mai devreme. Asa se intampla mereu, de fiecare data cand isi folosea puterile. Celelalte puteri.
Nici macar nu vazuse pe cine lovise, mana fiindu-i inca la ochii atat de sensibili si la cea mai mica lumina si incepu sa rada prosteste de auto ironia situatiei in care se afla, atat de fragila si plapanda prin autocontrol si totusi atat de mortala daca ar fi indraznit sa se opreasca fie si o clipa. Incepuse sa rada mai tare cand realiza ca viata ei nu fuseae decat o lupta continua cu ea insasi, intre a spune si a fi cine e cu adevarat si teatrul asta infect care ii ocupase jumatate de viata, putini fiind cei care o cunosteau cu adevarat. Si cireasa de pe tort era ca nu-si putea explica nici in ruptul capului ce cauta aici. Inchipuitiva urmatorul tablou: o arma mortala, dar cu constiinta intru-n loc cu entitati fragile, instabile si cu dubla personalitate. Si macar daca ar fi fost fragila in adevaratul sens al cuvantului but, you know what they say. She's not fragile like a flower, she is fragile like a bomb.

Nu putea spune ca avea parte de linistea cea mai profunda in acel moment, auzindu-se urlete de dragoni mai departe sau mai aproape, insa macar erau niste sunete frumoase, naturale si care ii aminteau de moarte. Cat de usor puteai fi devorat de un dragon, ce creaturi magnifice si totusi vrajitorii au indraznit sa le supuna, sa le subjuge, prin frica, exact metoda pe care o foloseau si devoratorii. Dezgustator. Daca ar fi fost dupa el, le-ar fi lasat libere pe aceste creaturi, sa fie in comuniune absoluta cu natura. 
Inchise ochii, raceala ce venea din pamant i se potrivea atat de bine, ar fi putut chiar sa doarma acolo, sa inghete peste noapte si sa reinvie dimineata la primele raze ale soarelui. Simti cum tremura usor pamantul sub el, niste pasi lenti, deci sigur cineva doar se plimba, poate daca ar fi fost suficient de intuneric ar fi putut trece neobservat daca pur si simplu ar fi ramas acolo, nemiscat. Isi stinse tigara si se concentra pe miros, daca ar fi fost un animal, nu era nici o problema, fiind si el animal la randul sau s-ar fi inteles de minune. Doar ca nu era asa simplu. O mirosi, si stia ca era ea, ar fi recunoscut-o si daca avea dopuri in nari. Avand in vedere atmosfera de la ultima intrevedere nu era sigur cum avea sa reactioneze viperinita in continuare, iar aceasta nesiguranta il enerva profund prin simplul fapt ca il interesa asta. 
" Cromwell, ce cauti aici?" intreba el cand o simti suficient de aproape incat sa il auda, insa sa nu il vada. Isi trase in jos maineca de la roba si camasa ascunzandu-si rana ce o avea continuand sa stea nemiscat acolo.

Inlemni cand ii auzi vocea, inca cu o mana la ochii si cu cealalata incercand sa gaseasca ceva de care sa se apuce. Renunta relativ repede cand nu gasi nimic si incerca sa deschida ochii, ferindu-si privirea pentru cateva secunde.
'Sasha?!' se intreba in gand inca mijindu-si ochii. Nu stia daca e o vedenie sau era real, lucru care o facu sa inceapa sa rada prosteste, de toate situatiile din viata ei care erau intr-adevar toate numai o ironie intr-un destin bine pus la punct.
Cum se putea explica altfel, ca ii aparuse in plina noapte in padure, in ultimul loc in care s-ar fi gandit sa il gaseasca, dupa ce se se gandise pentru cateva zile numai la el.
Isi lua in cele din urma mana de la ochii si-l cauta cu privirea sa vada daca intra-devar nu halucineaza, gasindu-l intins pe jos. Se apleca oarecum peste el, inca razand, ridicand ochii intrebator, auzindu-l strigand-o pe nume.
"Neitzke....!" Rosti ferm, zambind, inclinandu-si usor capul a salut, dupa care se lasa si ea pe iarba, langa el. Inspira adanc si isi puse mainile sub cap.
"Buna intrebare! Sunt in excursie cu scoala. Tu ce cauti aici?"
Il intreba, jucandu-se cu picioarele in iarba, apropiindu-le si departandu-le, de parca nu avea nici o grija in lume.
"Ce noroc sa dau peste tine tocmai aici....." continua privind cerul. Era frumos. Numai stele.
"Trebuie sa recunosc ca este ultimul loc in care ma asteptam sa te gasesc."
Mai zabovi asa o vreme, dupa care se ridica in picioare cu un oftat scurt, intorcandu-si putin capul spre el.
"Ar trebui sa ma intorc, probabil ca ceilalti ma cauta."
Spuse si o lua din nou spre padure pana ce ajunsese langa un lac.
Se pierdu si mai tare in frumusetile serii, si mergea linistita pe langa apa pana se trezi in spatele lui. Citea.
L-ar fi putut recunoaste oriunde. In roba albastra si cu parul carliontat prins intr-un coc lejer la spate,
intr-aceiasi pozitie de ganditor, mereu cu o carte in brate.
"Carsten...." sopti cat pentru sine, clipind usor, dar nu se apropie mai mult.

Deci il vasuse acolo pana la urma, rase la auzul raspunsului ei, evitase sa ii spuna esenta, spunandu-i ceea ce era oricum evident. Stia ca urma sa vina cu scoala, dar nu avea ce cauta singura in padurea aceea. O simti cand se puse langa el si ranji. Ce situatie penibil de romantica, ei doi, intinsi in iarba rece dar inca verde acoperita cu un strat subtire si racoritor de zapada.
"Spre ghinionul tau, o sa ma tot vezi zilele astea, sunt dadaca voastra de la Minister." O urmari cu privirea, studiind-o de sus pana jos de parca nu ar mai fi facut asta de suficiente ori inainte. Viperinita avea un efect anume supra lui; toate persoanele pe care le cunostea si cu care interactiona mai mult timp ii dadeau o anume senzatie si dispozitie. Unii recruti il faceau imediat sa isi intre in starea cea mai cruda pe care o putea avea, prin imbecilitatea lor crunta. Unele persoane il faceau sa fie linistit si chiar atent si la dorintele altora, nu numai la ale lui, prin fragilitatea lor sau tocmai puterea subtila care ii impunea respect. Acest specimen blond de langa el insa nu facea decat sa il incite. 
Se ridica in sezut cand o simti ca pleaca instictiv vroia sa o prinda de mana si sa o traga inapoi, insa se abtinu, era mai bine pentru ea sa plece, va avea suficiente ocazii sa vorbeasca cu ea zilele ce urmau. Ofta si isi dadu ochii peste cap, ridicandu-se incet de jos scuturandu-si hainele. Avea o dilema, sa o lase sa plece singura? Sa o insoteasca? Grea decizie, avand in vedere ca nu era in cea mai buna forma in acea seara. Totusi se trezi ca o urmarea, incet, fara sa isi faca simtita prezenta. Nu ca i-ar fi pasat de ea in vre-un fel, de fapt da, ii pasa sa nu o inghita sau sa o parjoleasca vre-un dragon ce se putea afla intamplator pe acolo, inainte sa isi aduca si ea aportul in fractiunea lui.
Se opri fiind derutat. Günther? Elevii astia de la Hogwarts chiar erau neastamparati rau, cautau moartea si nu stiau cum sa o gaseasca. Deci pana la urma prinse doi iepuri in aceeasi vizuina. Se apropie rapid de Splendora insfacand-o pur si simplu in brate si lipind-o cu spatele de primul copac din apropiere ii sopti avand nasul aproape lipit de al ei.
"Tu cauti neaparat probleme?" avea privirea serioasa si era incruntat, nu vroia sa intre in situatii neplacute pustoaica, cat despre Carsten, nu ii pasa, era baiat suficient de mare incat sa isi asume consecintele. "Ar fi bine sa te intorci acum, sau ai nevoie de insotitor?" zise el slabind stansoarea si indepartandu-se de ea putin.

Rătăci prin pădure pierdut și absent preț de câteva minute bune până găsi locul ideal. Desigur, nu era rătăcit la propriu, știa foarte bine să se orienteze în spațiu, doa r că îi plăcea să se bucure de fiecare colț al naturii, se simțea în largul său, chiar i se potrivea de minune casa unde fusese sortat, îi plăcea să fie liber. Rosti scurt o vrajă prin care își scoase din rucsac o păturică ceva mai groasă, numai bună pentru acea vreme de pus pe jos, un termos cu ceai cald cu miere și bineînțeles, cartea.  Se așeză cu grijă, încă mai era vremea bună pentru citit, lumina lunii fiind destul de puternică însă avea și el o carte specială, de fapt, aplicase acea vrajă aproape pe toate cărțile lui, ca să îi lumineze ușor literele în întuneric, având prostul obicei să citească noaptea și la scoală, o atracție deosebită având pentru Sectorul Interzis. Se tot auzeau diverse zgomote în fundal, dar nu se lăsă distras, era hotărât să rămână acolo până nu mai putea de frig, cu riscul de a ajunge înapoi după ora stingerii. Deodata, simți parcă o prezență în spatele lui apoi își auzi numele. Întoarse capul derutat dar nu văzu nimic, sigur începea să aiba halucinații de la oboseală, sau cine știe ce secrete ascundea acea pădure. Pufni scurt și reveni cu atenția spre carte. Dar nu, sigur era cineva acolo, se ridică încet lasansu-și cartea deschisă pe paturică strângând bine bagheta în mâna dreaptă. Îsi miji ochii încercând să vadă mai bine în semiîntuneric, luna fiind acoperită de crengile groase ale copacilor. 
'Stupefy' zise cu calm când zări ceva, sau mai bine zis pe cineva. Șuvițe blonde și lungi, deci clar o fată asaltată de un imbecil. Se asigură să nu o atingă vraja pe ea țintind-o doar spre agresor. 
'Cine sunteti?' spuse apropiindu-se mai mult, cu bagheta încă ridicată la nivelul umărului.

'Dadaca?!' Gandi Splendora, ranjind cu toti dintii si scutura putin din cap, departandu-se tot mai mult de el.
Intoarse usor capul in spate, dupa cateva minute, constienta ca o urmareste, insa nu ii dadu importanta si isi continua drumul cu acelasi suras obisnuit.
Pentru un oarecare motiv, o linistea prezenta lui in spatele ei, asa ca doar continua sa mearga fara griji, privind la frumusetile din jur pana la acel lac.
Imediat ce il zari pe Carsten citind, avusese tendinta sa mearga direct la el, insa se trezise luata pe sus si lipita de primul copac de Sasha. Il privea cu ochii mari, uitandu-se in sus la el cumva intrebator, uimita cand se trezise cu el nas in nas la propriu, mult prea aproape pentru o conversatie obisnuita.
Inainte sa apuce sa ii raspunda la intrebari, il auzi pe Carsten aruncand blestemul si reactionand din instinct se intoarse spre Sasha care mai slabise din stransoare si era in spatele ei. Isi scoase propria bagheta din buzunar, proptinudu-si mainile pe pieptului lui, cu intentia de a-l proteja initial cu propriul corp, apoi ridicand bageta in aer, tipa
"Protego!"
Cele doua vraji se lovisera in aer, picurand scantei asupra lor. Nu se mai simti in stare sa reactioneze dupa incidentul asta, tremurand usor la pieptul lui de la adrenalina si frica ca ar fi putut fi ranit, ramanand la fel de inmarmurita cand se apropie Carsten intreband cine sunt, fara a putea sa scoata vreo vorba.

Pasi. Pasi apasati, agresivi. In ultimele ore percepea orice sunet, orice miscare, orice respiratie mai slaba sau mai intensa decat normal. Aparent durerea marea sensibilitatea simturilor in totalitate, lucru de care categoric nu se putea plange. Protego vru sa spuna dar viperinita i-o luase inainte. Nu se asteptase la un atac din partea lui Carsten, pustiul se intindea mai mult decat ii era plapuma iar intentiile lui nu ii erau tocmai clare. 
"Crucio!!" smuci din bagheta indiferent fata de totura la care isi supunea singur bratul stang prin miscarile bruste, punandu-si mana libera din pur instinct in fata viperinitei. Nu il lasa mult sub influenta blestemului asteptand suficient cat sa il vada in genunchi in fata lui. Nu intentiona sa il raneasca prea tare, pana la urma facuse o asa zisa alianta cu el, insa nimeni din supusii lui nu indraznea sa ridice bagheta impotriva lui, indiferent de vraja aplicata. 
Ii arunca o privire rece, impasibila. "Ai noroc ca nu a inceput inca scoala oficial, altfel aveai detentie pana la sfarsitul anului" Se indeparta de blondina apropiindu-se incet de pustiul din fata lui care probabil isi regreta deja miscarea. Desi apreciase proptitudinea lui Carsten si viteza cu care se miscase, nu avea sa recunoasca ca de fapt era multumit de reactia lui, ca si de cea a Splendorei, avand in vedere ca erau doar oameni, aveau rapiditate in manuirea baghetei.