Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 8 Next »

/ ~In your head

[color="Plum"]Mergeam linistita prin imprejurimile Hogwartsului. Vantul batea incet si ma facea sa tremur. Nu-mi prea placea senzatia.. Mereu mi-am dorit sa pot sa merg in Padurea Interzisa si sa ved ce e asa de special in ea , dar mereu ceva sau cineva ma oprea. Ba sa nu ma duc ca-i periculos , ba sa nu ma duc ca am teme , dar azi eram hotarata. Chiar vroiam sa merg acolo si sa vad ce se intampla. Aveam cartea de vraji la mine , deci nu puteau sa mi se intample prea multe lucruri.Am mers in continuare spre padure , pana cand am vazut pe cineva mergand pe acolo.M-am apropiat incet pentru a-mi da seama cine e.[/color]

[color="DeepSkyBlue"]Nu stiam daca sa intru in Padurea Interzisa singura sau sa ma intorc la castel. Mergeam de colo-colo incercand sa ma gandesc cum e mai bine pentru mine . Deodata aparu in fata mea o fata dragura , cu parul lasat pe spate.
-Uh , buna! i-am spus eu fetei care parea confuza.
-Buna .. Ce faci pe aici ? m-a intrebat ea curioasa.
-Bine , nu stiam daca sa intru in Padurea Interzisa sau nu , i-am raspuns eu cu un zambet larg pe fata.
-Mda , stiu cum e .. Ah , da , sunt Megan . Incantata! spuse ea intinzand mana spre mine.
-Destiny , am spus si eu intinzand mana la randul meu.[/color]

[color="Plum"]O studiam bine pentru a-mi da seama daca am mai vazut-o pana atunci . N-o mai vazusem . Probabil era noua. Semana mult cu mine la par , era fix la fel , negru , lung si drept. Dar avea ochii verzi.
-Si la ce casa esti?
Am spus eu curioasa.
-Cercetasi , tu?
-La fel ! Dar cum de nu te-am mai vazut pe aici?
Am intrebat-o eu curioasa.
-Paai , sunt noua .
Spuse ea repede.[/color]

[color="DeepSkyBlue"]Ce ma enerva intrebarea " Cum de nu te-am vazut?" sau "Esti noua?" ! Nu-mi placea sa fiu noua . Era greu sa-ti faci prieteni , mai ales daca majoritatea erau nesuferiti. Mi-am dat ochii peste cap si am spus :
-Pai , mai mergi in padure sau nu ?
-Da , normal ! spuse ea zambind. Sa mergem .
Am inceput sa merg pe pamantul umed . Radacinile copacilor ieseau din pamant si asta era din ce in ce mai enervant si mai obositor.[/color]

[color="Plum"]Umezeala din aer ma enerva. Imi facea parul sa para nespalat. Imi adoram parul si nu permiteam nimanui sa-i faca ceva. Si chiar daca ii facea ceva , apoi avea sa`mi dea o explicatie buna , inainte sa il amenint ca il transform in cartita . Normal ca nu stiam o vraja care sa faca asta , dar inventam eu una pe loc ca sa-l faca pe vinovat sa tremure de frica.
Crengile ne faceau drumul din ce in ce mai greu . Nu imi era frica sa ma intalnesc cu vreo creatura , ci imi era frica sa nu imi rup hainele sau ceva de genul. Ar fi fost ingrozitor .[/color]

[color="DeepSkyBlue"]Mergeam incet , fara sa avem un loc sigur. Indepartam crengile care imi ieseau in cale si incercam sa nu fac in asa fel incat sa o lovesc pe noua mea prietena cu una din ele. La un moment dat , Megan a spulberat tacerea , zicand :
- Si care-i treaba? Parintii tai au amandoi sange pur ?
- Pai , da , am raspuns eu stand putin pe ganduri.
-Tare ! Si la mine la fel , spuse cercetasa razand .[/color]

[color="Plum"]Am zambit in continuu , fara sa stiu de ce fac asta. Imi placea sa am cu cine vorbi si cu cine sta.
-Dar e ceva ciudat .
Continua Destiny.
-Ce?
-Eu abia acum un an am aflat de la parintii mei ca sunt vrajitoare . Prima oara credeam ca glumesc , apoi a venit scrisoarea de la Hogwarts. Nici nu stiam si nici nu intelegeam de ce am sange pur si ce e aia .
Spuse fatta razand .
-Wow , interesaaant.
Am spus eu inca zambind.[/color]

O alta nopate in care amintirile neplacute ma napadeau ca o cascada in mijlocul desertului. Lacrimile siroiau agale ca mici izvoare de ganduri triste. Undeva in intunericul camerei se auzeau suspine discrete. Noaptea isi pierdea conturul, linistea era pretutindeni, asa de liniste incat puteam auzi razele lunii batndu-mi in geam. Consolare, singurul lucru de care aveam nevoie. Intr-un final, satula de singurate am iesit la o plibare nocturna. Strecurandu-ma discret afara din turn, ma indreptam instinctiv spre singurul loc pe care il vedeam si pe care il simteam aproape, padurea interzisa. Pasind subtil cu o anumita ezitare am juns la intrarea in padure. Acum singurele lucruri care stateau intre mine si padure erau cateva tufisuri si vreo trei copaci. ,,Asta e Abby.... trbuie sa intrii,, Fraza aceasta imi statuse in minte inca de la iesirea din camera mea din turnul cercetasilor. Privind inainte am intrat. Deodata fosnetul unor pasi se auzira in fata mea. Doua voci subtiri chicoteau, iar in fata mea doua siluete intunecate ce nu-mi inspirau deloc incredere.

[color="Plum"]M-am intors cu spatele la Destiny , broscuta de la cercel zdranganindu-mi tare in linistea noptii. Am asteptat ca persoana din intuneric sa isi faca curaj si sa ni se arate . Destiny se intoarse si ea , rasufland din greu . Parea putin speriata.
-Asa , si.. cine esti?
Am intrebat eu , uitandu-ma mai adanc in intuneric.
-Megan , sunt eu , Abby ..
A zis fata din umbra cu o voce cunoscuta .
-Ahh , tu erai ..
Am zis eu usurata.
-Ce faci pe aici la ora asta? Si eu care credeam ca numai noi nu avem somn..
Spuse Destiny chicotind.[/color]

-Am simtit nevoia sa ma plimb. Cateodata ma sperie camera aia intunecata.
-Afara e la fel de intuneric... ba chiar mai intuneric. Sunt Destiny, ma bucur sa te vad. Raspunse aceasta cu un zambet larg pe buze.
-Eu sunt Abby si eu ma bucur. In intunericul noptii. La granita dintre mister si obisnuit... se profilau trei umbre. Trei cercetase cu insomnie acuta si cu insemnele de pe roba stralucind in lumina lunii. Megan parea destul de hotarata, se citea in privirea ei ca era dornica sa exploreze din nou padurea interzisa . Destiny era destul de tematoare cel putin asa am perceput eu dupa timbrul sau vocal ce tremura la fiecare cuvant, iar eu confuza si putin somnoroasa nu stiam cum sau ce cautam acolo, la fel cum nu stiam cum am ajuns acolo. Intr-un anume fel ma bucuram de faptul ca era intuneric, fetele nu mi-au destins urmele recente de lacrimi. Deodata spulberaand tacerea ce se asternuse intre timp peste granita padurii interzise:
-Deci mai mergem in padure sau nu? intreba Megan cu aceeasi dorinta in ochi
-Bine inteles, raspund eu cu un suras in coltul gurii si parca preluand ceva din dorinta lui Megan. Destiny... tu?
-Amm... bine unde-s multi putearea creste, nu-i asa?