Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
1 2 3 4 5 Next »
/ In your hour of need

**Dawn Snow** · (This post was last modified: 19 Jan 2013, 09:09 by Dawn Snow.)

Do you breathe the name of your saviour
in your hour of need?
[Image: 2ur83rp.gif]

[Image: tumblr_mgti6i14sU1rbdtn0o4_r3_250.gif]

-Klaus&Dawn-

Acum realiza ca avusese tot dreptul de a se plange cand era copil si cazuse in curtea din spate a casei. Reusise cumva sa-si sparga buza si se vaitase ca o piticanie ce era, gandind scenarii sumbre la adresa surorii sale care se distra copios. Ce ar fi dat ca acum sa aiba doar buza sparta... Taietura din brat, desi nu era deloc mare schepsis, o ustura al naibii. In schimb, Dawn era destul de ok. Putin socata de ceea ce tocmai se intamplase si nervoasa pe ea insasi pentru ca isi scapase bagheta. Atacata in propria ei casa. Asta da scenariu demn de stirile Incuiate!

Nu prea avusese chef de multe lucruri in ziua respectiva. Ajunsese devreme de la Sanctuar si era ferm hotarata sa-si faca o cafea, apoi sa se relaxeze cu o lectura sanatoasa. Pana la partea cu cafeaua, lucrurile mersesera ok. Insa cand Dawn isi luase cana si mergea pe hol, din bucatarie spre sufragerie, usa de la intrare se deschisese. Nu, nu se deschisese. Fusese mai degraba spulberata. Ceea ce o trimisese pe Dawn pe podea, realizand ca scapase cana in momentul in care auzise impactul si sunetul definit al cioburilor zanganind pe podea. Barbatul care sarise in interiorul holului ei era cat se poate de matahalos. De ce sparsese si geamul, asta era ceva ce Dawn nu intelegea. Isi scosese bagheta si se pregatise sa se apere, insa nu reusise prea multe. Holul ei devenise in curand un dezastru. Scapase bagheta chiar inainte de a Disparea.

Aparuse in singurul loc care ii venise in minte. Padurea lui Dean. Se rezema de un copac, cu ochii inca mari din cauza socului. Nici macar nu stiuse cand se lovise sau cand se taiase. Nu avea nicio scuza.

**Klaus Lovel** · 18 Jan 2013, 22:54

Merse la oglinda si se aranja, trebuia sa mearga la Dawn. Se gandise sa ii faca o mica surpriza, doar nu aveasa strice asta, nu? Isi puse papion, o pereche de blugi si o camasa neagra iar peste sacoul. Nu era cine stie ce elegant insa era prezentabil, iar in picioare vechii tenesi albi care il reprezentau. De o saptamana si ceva nu se vazuse cu Dawn, amandoi avusesera de lucru iar asta era cert. El cu spionajul iar ea la Sanctuar, stia ca era destul de mult de lucru si la sanctuar de aceea ii daduse pace sa lucreze, mai facuse cate o mica vizita insa scurta.

Cu ajutorul baghetei ajunse in fata casei tinerei insa spre uimirea lui usa era spulberata. Isi facu loc printre bucatile de perete si usa lasate pe jos si observa holul distrus. Un val de furie il acapara intr-u totul. Cauta in toata casa si nu o gasi pe Dawn, insa incerca sa gaseasca niste indici sa vada pe unde era. Cu ajutorul unei vraji aunse exact unde era tanara si o prinse inainte sa cada jos, chiar daca era rezemata de un copac. Ingrijorat ii dadu cateva fire de par din ochi si zise:
- Dawn, esti bine? Cine ti-a rasturnat casa in halul asta si ti-a facut asta?

**Dawn Snow** · 18 Jan 2013, 23:11

Nici macar nu realizase ca pamantul se indrepta spre ea -sau mai repede ca ea se indrepta spre pamant- pana cand o mana asiguratoare o prinse. Tresari violent, speriata de prezenta brusca. Isi lasase garda jos si se pierduse in propriile-i ganduri. Nu fusese atenta in jur. Oricine se putea apropia de ea atata timp cat era vulnerabila. Se pregatise sa lanseze un pumn, dar se opri atunci cand intalni privirea cunoscuta, perechea de ochi atat de indragita, evident ingrijorati acum. Elibera o respiratie pe care nu realizase ca o tine.
" Klaus" vorbi ea, insa nu se auzi mare lucru. Isi drese vocea si incerca din nou, desi de data asta isi arunca bratele in jurul lui. Poate ca nu era indicat. Probabil avea sa-i pateze camasa. " Klaus!"
Ii lua o clipa sa-si revina si sa se uite inapoi la el.
" Da, sunt in regula. Doar... Nu, e ok."
Isi trecu o mana prin par, oprindu-se la final pentru a-si prindre fruntea. Privi pierduta spre linia copacilor, parca incercand mereu si mereu sa gaseasca un intrus pe acolo.
" Nu stiu. Nu stiu cine e. Era cam atat de mare, imbracat in negru, par de culoare inchisa, cred ca avea si o mustata... Si era mare. Era incredibil de mare"
Abia daca respira o data in timp ce zisese toate acelea.

**Klaus Lovel** · (This post was last modified: 18 Jan 2013, 23:27 by Klaus Lovel.)

Klaus asculta cu atentie ce spunea Dawn, nu parea deloc in apele ei. Nu era bine, sigur avea sa se razbune pe tipul ce facuse asta. Si avea o vaga mare banuiala cine era, dupa cum il descrisese tanara. Ii prinse barbia intre degetul mare si cel aratator parca fortand-o sa se uite la el si apoi o lua in brate punandu-i capul pe pieptul lui. Isi puse mana pe parul ei mangaind usor crestetul capului.
- Gata, gata. Linisteste-te, rezolvam noi cumva. Spuse el si apoi o saruta pe frunte. Trebuia sa o duca de acolo neaparat, sa o ajute sa isi revina. Insa in momentul urmator barbatul isi facu aparitia, ii simti prezenta in spate. O lasa pe tanara in spate si ii se puse in fata, lasand-o sa se sprijine de el.
- Klaus...nu stiam ca ai tangente cu miss Dawn, de cand?
-Nu cred ca te intereseaza pe tine. Ar fi bine sa-ti iei talpasita cat mai iute, Roswood.
- Mai ai de asteptat, Lovel. Am treaba cu Dawn, nu cu tine..insa imi fac de lucru si cu tine
- Ai treaba cu ea, ai cu mine. Si sa nu indraznesti sa te mai atingi nici macar cu un deget de ea, nu glumesc. Roswood se pregati sa de-a un pumn insa Klaus ii prinse mana si rase.
-Serios? Mai incearca. Ce ar fi sa rezolvam asta ca intre barbati? In cinci minute la coltul padurii, daca nu te gasesc acolo vin dupa tine si in gaura de sarpe.Klaus diparu cu Dawn acasa la el, o ajuta sa se puna pe canapea si zise:
- Stai aici, revin imediat. bine?

**Dawn Snow** · 19 Jan 2013, 09:22

Dawn asculta tacuta schimbul de replici dintre cei doi. Roswood. Numele nu ii spunea nimic special, insa nici nu suna necunoscut. Il mai auzise inainte, desi acum mintea ei nu putea accesa informatia. Parca totul era blocat.
Totul se schimba in fata ei, iar Dawn simti presiunea Disparitiei. Se trezi in sufrageria cunoscuta si se lasa automat asezata pe canapea. Abia daca mai constientiza ce se intampla. Aproba incet din cap la vorbele lui Klaus. O sa stea acolo si o sa-l astepte. Nu avea ce sa se intample rau, nu? O sa stea si o sa se calmeze. Insa atunci cand ramase singura, realizarea se lasa peste mintea ei incetosata.
" Nu..." facu ea, ochii marindu-se. " Nu, nu, nu. Klaus!"
Ah, de ce nu-si daduse seama din-ainte? Klaus avea sa se intalneasca cu Roswood. La naiba! Dawn se ridica de pe canapea, incepand sa ia camera la pas. Inainte, inapoi, inainte, inapoi. Tur dupa tur, mergea de la un perete la altul, fara sa constientizeze ce se intampla. Isi prinse buza intre degete, un vechi tic din copilarie, si scoase un sunet su-uit printre dinti cand simti spartura. Se duse la baie, hotarata sa se curete. Isi spala fata si curata taietura de pe buza, strambandu-se usor din cauza usturimii. Se gandi sa se ocupe si de cea de pe brat, insa ea era dreptace si se dovedi cam greu. O lasa asa, intorcandu-se pe canapeaua din sufragerie. Privi un punct fix si cazu pe ganduri.

**Klaus Lovel** · 20 Jan 2013, 00:35

O saruta pe tanara inainte sa plece si apoi se facu nevazut cu ajutorul baghetei. Inhala aerul rece din padure, ajunsese cu cateva minute inaintea lui Rosewood. Auzi pasi in spatele lui, stia ca e el.
- Ai crezut ca nu vin, Lovel? Un Rosewood niciodata nu-si incalca promisiunea, spuse acesta punandu-si gluga neagra pe cap. Klaus era sigur ca el ascundea ceva, ca avea un as in maneca de era atat de linistit. Se intoarse spre el si il privi fix, il analiza din cap pana in picioare. Se intoarse iar auzind pasi in spatele lui si spre uimire..erau trei tipi care sarira pe el imediat. Se dadu cativa pasi in spate insa in zadar, se trezi cu un pumn direct in fata. Dadu inapoi insa fusese prins de barbatul din spate iar dupa cateva minute bune de bataie fusese lasat la pamant. Cu ultimele forte isi folosi bagheta sa apara si sa dispara inapoi la conac. Nu statu nici cateva secunde si ateriza pe podea, isi simti tot trupul amortit. Se simtea ca naiba, il prinsese cu garda jos.

**Dawn Snow** · 20 Jan 2013, 14:51

Nu stia daca era adormita sau in transa. Cel mai probabil, era putin din fiecare. Statea ghemuita intr-un colt al canapelei, fara sa se mai gandeasca la faptul ca poate nu era cea mai politicoasa maniera de a sta. Era poate inca socata, insa era lucida. Isi inchise ochii, hotarata sa cada intr-o stare in care sa fie departe de evenimentele recente. Si poate ca tocmai din cauza asta tresarise atunci cand sunetul specific unei Aparitii se facu auzit.
Dawn se ridica buimaca, indreptandu-si picioarele spre podea, privind in jur. Nu stia la ce sa se astepte si regreta amarnic faptul ca nu avea bagheta, insa orice gand ii parasi mintea in secunda in care il vazu pe Klaus. Secunda in care acesta se prabusi pe podea se extinse dureros in mintea ei. Mai degraba se arunca in genunchi langa el decat sa se apropie atent. Dawn ii lua fata in maini, cercetand fiecare particica a corpului pe care o vedea. Cauta sa-l priveasca in ochi. Un sunet asemanator unui scancet i se ridica in gat, dar, in afara de asta, nu mai zise nimic.
Era la limita dintre ingrijorare si enervare. Isi dorea sa faca orice ar fi luat suferinta si isi dorea sa-i care pumni oricui era vinovat pentru asta. Dawn se apleca inainte, suvitele ei gadiland una din tamplele lui Klaus.
" Uita-te la mine!" implora in soapta.

**Klaus Lovel** · 20 Jan 2013, 15:00

Simtea doar o durere care ii strabatea tot corpul. In momentul acela nu mai voia nimic, doar sa se faca bine. Isi simti capul cum zvacneste in interior, cum parca o mie de sageti ii impungeau tot corpul. Reusi sa se miste putin insa durerea deveni tot mai mare asa ca renunta. Avea nevoie de cateva minute sa isi revina, macar sa deschida ochii. Insa stranse din ei cu putere, nu mai primise asa o bataie de ani buni..de cand fusese la Hogwarts si se incaierase cu un soimean care se daduse mare si tare. Insa din aceea bataie rezultase dureri si pentru el si pentru soimean. Acum il prinsese cu garda jos, insa nu avea sa mai existe a doua oara. Pentru el nu mai exista a doua oara, cel putin in astfel de cazuri. Isi deschise incet ochii clipind des si o zari pe Dawn langa el, schita un zambet vag.
- Dawn... Spuse el strangand din dinti, insa incetul cu incetul isi reveni. Incerca sa se ridice de acolo a doua oara si reusi, se sprijini de tanara insa nu cu totul..greutatea lui probabil ar fi distrus trupul ei mic si firav. Se aseza pe canapea intinzandu-se, isi puse bratul pe frunte, zicand:
-Sunt sus in baie in dulap cateva bandaje si dezinfectant, e a doua usa la dreapta.

**Dawn Snow** · 20 Jan 2013, 17:02

Il ajuta cum putu mai bine sa se mute pe canapea. Se simtea de parca era ea cea care primise loviturile. Insa, de indata ce reusi sa-i vada ochii, se grabi sa-si gaseasca drumul spre baie. Se uita prin jur, intalnind obiecte ce-si aveau rostul intr-un asemenea spatiu. Insa privirea i se fixa pe dulap. Il deschise si lua bandajele si dezinfectantul, aruncand o privire rapida dupa altceva folositor. Se grabi inapoi si ingenunche pe podea, langa canapea.
Se uita o clipa lunga la Klaus inainte de a se apuca sa lucreze la loviturile incasate, scrasnind din dinti de fiecare data cand trebuia sa puna dezinfectant pe pielea iritata. Incerca sa lucreze cat mai repede si cat mai precis, incercand sa priveasca cu detasare emotionala. Mirosul dezinfecantului ii imbiba creierul, dandu-i o stare ciudata de calm de care era convinsa ca nu va dura mult. Nici nu constientiza atunci cand soptea ocazional cuvinte incurajatoare, gandind injurii la adresa bastardului nenorocit si cautand solutii pentru a bandaja cat mai bine.
Cand termina, lasa totul vraiste si reveni langa capul lui. Inca ingenunchi pe podea, Dawn isi lasa usor capul pe umarul lui Klaus, tracandu-si cu grija bratul peste pieptul lui, atenta sa nu atinga vreo zona ranita. Ochii incepura sa-i lacrimeze, insa nu scoase niciun sunet si nu-si agita respiratiile.

**Klaus Lovel** · 20 Jan 2013, 18:44

Isi desfacu camasa la nasturi ca sa lase rana sa respire, era o rana destul de adanca. Nu stia pe unde mai avea alte rani insa simtea o usturatura la buza inferioara ceea ce il facu sa isi puna degetul acolo, iar sangele se prelinse imediat. O astepta vreo doua trei minute pe tanara pana venise cu dezinfectantul si deja simtea durerea ce avea sa indure. In cateva minute ranile ii fusesera curatate insa scrasnise din dinti si injura in gand de fiecare data cand dezinfectantul facea contact cu ranile. Acum urma doar sa aiba rabdare sa se vindece si apoi sa treaca din nou la actiune, insa de data asta nu avea sa mai fie prins cu garda jos. O observa pe Daw cum isi lasa capul pe pieptul lui si ii lua mana intra lui impleticindu-si degetele lui cu ale ei. Ii intoarse chipul cu cealalta mana spre el si ii sterse lacrimile cu degetul mare, zicand:
- Sunt bine, nu-ti fa griji. In cateva zile o sa fiu ca nou. Promit! Si nici Rosewood nu te va mai deranja, prea curand. O saruta pe crestetul capului si apoi se ridica in fund sprijinindu-se de canapea, ii facu semn sa se aseze langa el punandu-si o mana dupa talia ei.
- Te-a ranit? Din cate am vazut casa e cam vraiste.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean 1 2 3 4 5 Next » //  / In your hour of need

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
1 2 3 4 5 Next »
/ In your hour of need