Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 8 Next »

/ Inainte

" - Nu stiu, dar stiu o bufnita care nu-si va primi biscuitii diseara!" am incercat sa spun nonsalanta.

Stiam totusi ca eram ingrijorata datorita ei. Artemait nu pleca de obicei de una singura... Si nici nu ezita sa vina cand o strigam.

" - Hm... Ma intreb ce o fi in capul ei... "

Puteam sa gandesc ca o bufnita daca ma concentram... Problema era concentrarea...
' Imagineaza-ti ca ai aripi... Ca zbori... Unde te-ai duce? Haide, Ema!' strigam la mine in gand. Mi-am ridicat capul si mi-am indreptat umerii.

Ma uitam la Ema si imi dadeam seama ca e din ce in ce mai ingrijorata,mai preocupata pentru Artemait. Am incercat sa o incurajez dar singurele cuvinte care mi-au iesit din gura au fost:
"Nu te teme,o vom gasi!"
Am zambit incercand sa par mai curajoasa,dar mi-am dat seama pe moment ca daca Sabri ar fi fost in locul lui Artemait as fi la fel de ingrijorata si oricum sunt si acum fiindca Artemait este o bufnita foarte desteapta la fel ca majoritatea bufnitelor .
Am suspinat usor la gandul ca si Sabri mai pleaca uneori in Padure. Acum ma intrebam si eu unde era ea,de asemenea ma intrebam oare ce tot poate face o mica creatura in Padurea Interzisa?

" - Multumesc... " am soptit.
Dupa cateva secunde, timp in care am privit in gol, rotitele din cp au inceput sa mi se puna in functiune.
" - Mmm... Mmm..." murmuram aiurea.
' Haide, Ema! Gandeste-te. Ce simti?' ma intrebam singura.
Am impietrit pe loc si am incercat sa simt ca si cum m-as fi transformat. Deveneam linistita. Deveneam ganditoare. Nu mai eram interesata de notiunea timpului si nici de ce era in jurul meu. Incercam sa-mi imaginez ca eram in mijlocul nimicului. Stiam cumva ca ceva va aparea undeva. O lumina, un sunet, orice. Parca firul ce ma tinea legata de realitate se rupsese. Si asteptam.

Eram sigura,de fapt puteam sa jur ca acum Ema se gandea ca este in pielea unei bufnite pentru a se imagina unde putea sa mearga. Eram sigura ca acum probabil era ingrijorata fiindca si eu as fi la fel pentru Sabri,dar totodata stiam ca Artemait este o bufnita desteapta si stie cum sa se descurce in Padurea Interzisa. Hmm,si mai stiam ca Ema se gandeste acum daca Artemait doreste sa face ceva anume.
Deodata aparu pe cer...Ma uitam mai bine si Sabri se indrepta acum catre noi. Am dorit sa o intreb ce face aici,insa nu am apucat sa spun nimic fiindca a venit sa-mi stea pe umar o secunda si cand m-am asteptat mai putin disparuta a fost in Padure...
Nu stiam ce sa zic ,am incercat sa spun ceva ,insa am rostit doar atat:
-Sabri...

- Sabri...
Vorbele lui Rosalie mi separeau doar o soapta. Le auzeam neclar, prinsa intr-un vartej de ganduri si asteptare. Si atunci am putut rasufla usurata. Reusisem sa aprind undeva in mintea mea acea scanteie unica. O simteam de fiecare data cand ma transformam.
Cu ochii inca inchisi, am inaintat prin padure. Ma bazam foarte mult pe urechile mele si evitam destul de usor sa ma impiedic sau sa ma izbesc de un copac.
Eram constienta ca aratam probabil ca un zombi si ca si mai probabil o speriam pe Rose prin comportamentul meu.
(Halloween, corect? )

Of,acum ramasesem singura la intrarea in Padurea Interzisa. Trebuia si eu sa inaintez sa plec dupa Sabri,dar nu puteam,nu vroiam sa ma transform in...Vampir ... pentru a fugi mai repede.
Am oftat si fara tragere de inima am intrat in Padurea Interzisa in cautarea a trei fiinte. Perfect,acum nu cautam doar o bufnita,cautam trei...
M-am impiedicat de o creanga si am cazut . La contactul cu solul am tipat destul de puternic un "Auci!" fiindca reusisem sa ma lovesc destul de tare...Off..
M-am ridicat brusc si am inaintat in Padure in speranta sa o gasesc pe Ema si pe Sabri si Artemait...

Un strigat imi capta atentia. Am deschis ochii si m-am oprit. M-am uitat inapoi, sprijinindu-ma usor de un trunchi batran de brad.
"- Rose?" am intrebat, dar vocea mi-era ragusita. Am inghitit in sec. " Rose! Esti in regula?" am incercat iar.
M-am inapoiat. Trebuia sa ma concentrez pe prietena mea. Daca eu dadeam de bucluc, era una. Daca EA dadea de bucluc... Era cu totul altceva. Ar fi avut probleme din cauza mea.
" - Rose!"
Privirea mea scruta intunericul. Nu vedeam nimic clar.
" - Unde esti?" am soptit.

Ascultam parca abia printr-un fundal ceea ce imi spusese Ema dar incercam sa ma ghidez dupa vocea sa si sa o urmaresc pentru a ajunge in dreptul ei. M-am ridicat usor de jos si am rostit mai mult in soapta :
"Lumos Maxima"
Bagheta se aprise ,iar aceasta ma ajutase acum mai mult pentru a inainta spre Ema.
Apoi ca sa nu se ingrijoreze am rostit:
"Aici".
Am ajuns in drept cu ea si se uita la mine nestiind ce sa zica. Am inceput eu sa vorbesc:
"Pfuu,am cazut!"...

Am zambit relaxata.
" - Ma bucur ca nu e nimic grav! Imi cer scuze pentru mai devreme... Am fost... Am fost prinsa de ceva"
M-am intors pe calcaie si i-am aratat cu mana spre intunecimea padurii.
" - Este ceva acolo" am murmurat. " Daca ma concentram... "
Am oftat. Era greu de explicat in cuvinte.
" - E ceva acolo... Ceva atragator... pentru o bufnita... Daca stau sa ma concentrez, ma atrage ca un magnet... Dar eu sunt un om. Nu ma pot lasa total prada instinctelor. O bufnita pe de alta parte..."

"Mda,Ema ,stiu ce zici!"
Acum eram ingrijorata si mai tare fiindca Sabri se afla acolo,dar gandindu-ma ca e cu Artemait consideram ca impreuna se vor descurca.
M-am asezat fara sa ma uit si o creanga se rupse la atingerea piciorului meu de sol.
Ma uitam visatoare inspre cer si observam ca Sabri se indrepta acum spre noi si se aseza pe umarul meu ,dar intr-un fel mai ciudat. Eram sigura ca vrea sa imi comunice ceva.
Ea pleca din nou inspre Padure,dar de data aceasta observasem in ce directie o luase,probabil ca intentionat a zburat mai lin pentru a o puteam urmari.
"Haide!",am rostit eu catre Ema.