Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ Internal thoughts

Pasii ei faceau prea multa galagie pe coridorul pustiu. Nu trecuse prea mult timp de cand se terminase cina, dar Ema era incordata, simtindu-se ca un copil mic aflat pe punctul de a fi prins facand o boacana. Stranse cu delicatete cutia subtire de carton la piept, incercand parca sa o ascunda in in faldurile robei. A,da... Roba ei de Soimean. Inspira adanc, simtind mirosul dulceag al materialului. Se simtea... acasa.
Coti la dreapta pe urmatorul culoar si inainta pana la un zid inalt, lipsit de decoratiuni. Niciun tablou, niciun afis, nici macar o amarata de planta intr-un colt.
Zambi strengareste si se uita peste umar, verificand daca era singura. Pufnind usor, ridica o spranceana spre perete si sopti un monoton "Cunosti gandurile mele". Incepu sa strabata acei doi metri din fata zidului, rasucindu-se pe calcaie.
Un tur... al doilea... al treilea... Crack!
Usa atat de cunoscuta ei prindea contur pe tencuiala veche. Ema pasi vesela pragul si inchise usa in urma ei, ramanand intr-un brusc semi-intuneric. Toate gandurile bune o parasira.
Camera nu mai era spatioasa. Erau inghesuite mai multe lucruri vechi prin colturi, prafuite si pline de panze de paianjen. Totul in jurul ei parea sa fie cenusiu, cu exceptia plapandului foc albastrui din fata peretelui opus.
Era liniste deplina, iar Soimeanca casca ochii, gandindu-se ca nu era peisajul pe care si-l imaginase.
Lasa cutia pe o noptiera dintr-un colt, punandu-si deasupra roba. Era frig in camera. Se apropie de focul ciudat si ingenunche in fata lui, pe un covor ponosit. Ramase nemiscata pentru cateva secunde... Lacrimile i se revarsara pe obraji.Plangea si nici macar nu stia de ce, dar in curand, ajunsese sa planga cu mult amar, de parca avea sa fie sfarsitul lumii.
Trecusera minute ce i se parusera o vesnicie, dar inceta, stergandu-si ochii cu maneca.
Buf! Crack!
Usa se deschidea iar.

• Cassie clipi des de cateva ori si se ridica atenta din pat, era destul de tarziu.Zambi in sinea ei, era prima data cand iesea din trun la ora aceea.Ar fi putut iesi afara, dar vremea nu era prielnica, asa ca s-a hotarat sa mearga la camera necesitatii.Auzise multe despre acea incapere, toti o descriau ca fiind minunata, dar nu stia concret ce se intampla acolo.Nu trecu mult, si sesiza ca in fata ei se inalta o usa masiva de metal, cu o clanta argintie usor lustruita.O apasa incet si se trezi intr-o incapere intunecoasa si rece.
  "Buna!"murmura ea observand prezenta unei persoane drept in fata
  Nu o cunostea, sau cel putin asa i se parea la o distanta de cativa pasi.Avea o vaga impresie ca era la Ochii-de-Soim, dupa culoare insignei de pe roba, dar cu toate astea nu o mai vazuse niciodata prin imprejurimi.De un singur lucru era complet sigura, fata era cel putin in anul 6, poate chiar 7, .. ori pur si simplu era foarte inalta.

Se intorsese pe jumatate, iar genunchii ei protestau. Murmurul o facu sa clipeasca des, oarecum uimita de prezenta fetei.
" - Salut" ii raspunse cu politete, cautand din reflex detalii despre interlocutorul ei.
Isi sterse cu rapiditate fata cu rapiditate in timp ce se ridica de pe covor. Afisand un zambet cat mai prietenos, se indrepta si ii intinse mana.
" - Ema Snow, Ochi-de-Soim"
Dorise sa vorbeasca pe un ton vioi, dar vocea ii iesi haraita. Incerca sa o dreaga.
Continua cu studiul fetei. Micuta, slabuta, cu par roscat si ochi negri, adanci. Cu siguranta boboaca sau in al doilea an, caci Ema nu-si amintea sa o fi vazut inainte sa plece de la Hogwarts. Si in plus, cu siguranta ca timpul nu statuse in loc pentru elevii scolii; nici pentru ea nu se intamplase asta.
Soimeanca isi puse palmele in buzunarele de la spate ale blugilor si se uita in jur o clipa, strangandu-si cu fermitate buzele. Incet, o fixa cu privirea pe noua fata, asteptand.

• "Cassie Ainsworth, Ochi-de-Soim!"zambi ea si intinse mana "Pari suparata .."adauga ea
  Liniste. Numai acest lucru le inconjura, o tacere apasatoare , sufocanta si chinuitoare, ce parca incerca sa le smulga si ultimul gram de ratiune ramas.
  Credea ca nu avea rost sa mai spuna "Pari suparata", era evident, se citea pe chipul fetei."Ema, ce nume frumos!"gandi ea . Facu inca doi pasi in fata si cerceta cu privirea semineul in care ardea focul atat de tare.Era destul de cald, dar nu putea face nimic, intrand in acea camera ii invadase intimitatea Emei, ar fi fost politicos daca macar ar fi batut la usa ..
  Isi intoarse privirea spre pereti, incercand sa ascunda faptul ca se holbase timp de cateva clipe.Spera totusi ca fata nu observase.Parea destul de draguta, si iubea ochii ei verzi ca smaraldul.

Ema zambi cand ii afla numele si ingheta doua clipe mai tarziu. Era de o zi inapoi la Hogwarts, dar nimeni nu observase (sau asa se amagea ea) raceala din ochii ei, nevaracteristica. 'Pari suparata...' Cuvintele rasunau iar si iar in mintea sa, insotite de vocea delicata a lui Cassie.
Ramase pe loc, holbandu-se in gol, ingandurata, dar cu ochii oteliti. Singurul lucru care o distrase fusese miscarea micutei Soimence care se dusese spre semineu. Lipsa sunetului... Era o atmosfera asa apasatoare, incat Ema aproase ca-i simtea greutatea pe umeri.
Inghiti in sec si isi scutura capul, intorcandu-se apoi sa ii vada chipul. 'Incarca' un zambet putin stramb.
" - Hmm... Ochi-de-Soim. Asta inseamna ca suntem colege"
Si rase, acel raset menit sa aduca liniste.
" - Ain't worth?" glumi ea. "Chiar nu merita?"
Realiza ca poate nu era frumos sa faca jocuri de cuvinte cu numele celorlalti.
" - Cred ca esti prima eleva a Casei al carei nume il voi retine cu usurinta" zambi ea. " Cassie. E scurt si 'exotic' pentru locul asta, dar suna foarte... natural"
Da, trebuia sa gaseasca un cuvant mai bun.

• "Numele tau e mult mai usor, Ema zapada."zise ea chicotind
  Se simtea flatata de complimentele fetei, defapt complimentele adresate la numele ei, nu se gandise niciodata ce reprezinta numele Cassie, apreciase si acel joc de cuvinte cu numele ei de familie, se parea ca Ema are simtul umorului.Mai vroia sa spuna ceva, dar se gandea ca va parea prea vorbareata, numai ca .. daca tacea ar fi parut mult prea tacuta.De ce trebuie sa fie totul atat de complicat in mintea ei?Mai bine nu ar gandi, i-ar face viata mult mai usoara.
  Mai pastra pentru putin acea liniste sfasietoate si vorbi:
  "Poti sa-mi spui te rog de ce esti suparata?Nu e problema mea, dar nu-mi place sa vad o colega trista."
  Era prea insistenta si probabil incepea sa devina enervanta.Totusi, se intreba inca de ce nu mai vazuse pana acum pe Ema, Ochii-de-Soim nu erau atat de multi.

'Da, trebuia sa ma astept la asta' isi trase ea un sut mental, dar fiind amuzata. Cassie era a doua persoana care facuse conexiuni 'la rece'.
Se uita in jur, cautand cu privirea, si trase doi tabureti aproape de foc. Gesticula spre eleva sa se aseze.
Ea se aseza de asemenea. Isi trase genunchiul drept spre piept si il infasura cu bratele.
" - Apreciez grija ta" incepu Ema, fara inflexiuni in voce.
La naiba! Avea ochii inrositi?
Cum putea sa explice fara sa sperie sau fara sa para o ciudata? Isi drese glasul.
" - Presupun ca ai observat intr-unul din dormitorele fetelor ODS un pat gol, nefolosit de nimeni, dar cu multe obiecte pe noptiera de langa..."
Se gandi in treacat la acele obiecte: doua fotografii inramante (una cu familia ei, iar cealalta cu ea, alaturi de surorile Alden), un pandantiv de moda veche cu un mic safir, cutia goala a unei baghete si cele cateva schite cu lupi si bufnite. Isi amintea clar ca nu vazuse praf peste ele cand se uitase de dimineata; probabil ca cineva avusese grija sa le stearga in lipsa ei.
" - Am avut niste... dificultati... pe acasa" continua, plecandu-si capul ca o abrobare si muscandu-si usor buza de jos. " Dar s-au rezolvat si m-am intors sa-mi continui studiile. A fost o perioada agitata si nu am avut timp sa ma descarc emotional. Presupun ca mai devreme pur si simplu am clacat."
Si ridica din umeri, aruncand pe furis o privire spre roba ei si spre cutia de sub ea.

• O privi aproape socata, clipind brusc si deschizand gura sa zica ceva, dar nu o facu.
  "Deci acum esti bine?"intreba ea intr-un final
  Parea ca Ema avea o viata destul de complicata, sau avusese, se intreba ale cui erau lucrurile pe care le tot stergea Spencer de praf zilnic.Parea sa le pretuiasca.Oare Ema il cunostea pe Spencer?
  Astepta linistita raspunsul simtind cum ii rasuna in timpane sunetul lemnului ce arde in foc.E menit sa arda, defapt asa e si cu oameni, toti ard candva, si mor, lumea le simte lipsa, altii se bucura .. Pentru cateva clipe chiar parea sa ii fie mila de acele bete, dar sesiza cat de stupid era.
  Inghiti in sec si isi aranja roba, asteptand in continuare.Oare de ce dura atat de mult sa raspunda?Poate ca punea ea intrebari mult prea aiurite.

" - Mm?" intreba Ema dupa un timp de meditatie, pocnind in realitate. I se adresase o intrebare, iar ea nu raspunsese. 'Cat de nepoliticos!' se certa in minte.
" - Da, acum e mult mai bine" zambi ea larg.
Isi dadu parul lung peste umar, lasandu-si clavicula aproape descoperita. Se uita la Cassie si zambi strengareste. Era ceva in expresia sa care o facea sa realizeze ca Snow nu era asa un mister prin Casa Soimilor. Se vazu nevoita sa recunoasca cat de dor ii fusese de elevii 'albastri', iar asta declansa o serie de intrebari. Pura curiozitate, ar fi motivat Ema in minte.
Mentinandu-si expresia, dar aruncandu-i lui Cassie o privire complice, intreba:
" - Stii cumva ce spiridus de casa se ocupa de curatenia din dormitoare? As vrea sa-i multumesc personal pentru rabdare"
Si zicand acestea, pleca usor capul, intr-un gest monoton de recunostinta.

• Fata tresari dupa cateva clipe, Ema ii raspunse in sfarsit.
  "Nu un spiridus de casa a facut asta, un tip pe nume Spencer, dupa parerea mea e cam ciudat.Obisnuieste sa urmareasca lumea, sau cel putin pe mine .."raspunse ea in urmatoarea secunda
  Ii zambi si se uita in ochii ei.Straluceau in lumina, erau foarte draguti.Incepuse din nou sa se intrebe de ce avea ea ochii atat de banali, ar fi facut orice sa ii aiba verzi, sau albastrii ..
  "Wow, ce lung e parul tau!"zisea ea pastrandu-si zambetul
  Si acum din nou eterna liniste se asterne.Vroia sa intrebe de Spencer, dar astepta sa vada mai intai reactia Emei legata de faptul ca el ii pazise lucrurile, poate ca nu il cunostea.Probabil, Spencer era un obsedat de .. orice.