Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ Internal thoughts

Zambetul Emei ingheta si, pentru cateva clipe, se uita la Cassie cu ochi mari, ca si cum i-ar mai fi crescut un cap. Fara sa se astepte, izbucni intr-un ras plin de viata.
" - Esti glumeata" adauga ea printre hohote.
Si daca nu era asa? Poate era un alt Spencer. 'Neah..'. Cassie precizaze un tip ciudat ce obisnuieste sa urmareasca lumea. Ridica o spranceana si se uita spre Soimarita.
" - Athinkson? Acel Spencer?"
Si cum linistea ducea spre o aprobare ferma, Ema se trezi incurcata in ganduri. Spence cel enervant, sucar, avusese grija ca lucrurile ei sa nu se deterioreze.
Albii la fata. Nu, nu din cauza ca Spencer - Spence! Asa ceva nu se putea! - se gandise la ea, ci din cauza ca un baiat - un baiat! - intrase in spatiul destinat numai si numai fetelor. Unde era intimitatea?! Nu era ca si cum Soimencele s-ar fi luat de mana si-ar fi dat buzna in camera baietilor! Isi facu o nota mentala sa aiba grija sa discute cu Spence cand avea sa-l vada.

Se uita la Cassie cand o complimentase si ramase putin blocata.
" - A.. Multumesc... Trebuie sa-l tund"
Distragere. Era o distragere?
" - Lamureste-ma in legatura cu Spence"
Ema se incrunta delicat si isi prinse iar genunchiul cu mainile.

• "Aaa, niciodata nu mi-am dat seama ca nu are voie acolo, nimeni nu zicea niciodata nimic, vorbea mereu cu poza ta si ii zicea ca te iubeste.DA, Spencer Athinkson.Il cunosti?Erati cumva impreuna?"zambi fata incercand sa nu rada
  Facuse o gluma, dar daca Ema chiar era cu Spencer?Ar fi spus ca isi retrage gluma, dar nici nu era sigura ca ceea ce spusese ea fusese perceput ca ceva amuzant.
  Ii zambi si astepta raspunsul, nu mai era chiar atat de liniste, se auzeau cativa pasi pe coridor, poate erau doar elevi, dar avea o vaga impresie ca erau urmarite, era mult prea paranoica.Dintr-o data pasii se oprira si se mai auzea doar o rasuflare vaga .Clipii des de cateva ori si vorbi:
  "Auzi si tu asta?"Spera ca fata intelesese ce vrea ea sa spuna prin "asta" .

Ema asculta cuvintele si ii lua ceva mai mult sa le proceseze.
" - Spencer a... Ce? Ce a zis? Spencer a spus ca... !!! La naiba!"
Soimeanca uitase deja nota pe care si-o facuse, asa ca o lua de la zero. Nu avea sa discute cu el, avea sa-i rupa falca. Atat ii mai trebuia! Sa umble cu un Athinkson dupa ea, cantand ca un afon 'te iubesc!'.
O, nu! Ea il cunostea pe Spence si inca foarte bine! O tachinase din prima zi de scoala si fusese un ghimpe in coaste pentru sapte ani. Totul era doar o mascarada a lui, iar elevii mai mari ai Casei stiau asta, dar bobocii puteau cu usurinta indusi in eroare.
Aproape ca maraia cand zise un sugrumat "il omor cu mana mea!"
Inecandu-se in valurile continue de furie, atentia Emei zbura precum un glonte pe sunetele din spatele usii. Pasi. Pasi grei, repeziti. Pasi de barbat. Iar apoi liniste.
Ii adresa lui Cassie un zambet linistitor si aproba din cap - da, auzise si ea - , dar se intoarse pe jumatate spre usa, apucand bagheta agatata de curea.
" - Probabil ca cineva vrea sa intre" sopti Ema, mai incet decat o adiere de vant.

• Cassie ii intoarse si ea zambetul si se indrepta pasind cu grija spre usa.Vroia sa o deschida, dar se gandea ca mai bine il mai lasa putin sa fiarba.Spera ca era inca acolo si asculta.
  "Buna Spencer!"striga ea deschizand pe neasteptate usa
  Acesta statea sprijininduse de clanta incercand sa nu cada.Ar fi vrut sa spuna o replica rautacioasa, dar nu ii veni nimic in minte, asa ca doar il prinse de incheietura ca sa nu fuga.
  "Cred ca trebuie sa ii spui ceva Emei .."zise ea afisand un zambet strengaresc
  Asta urma sa fie interesant, abia astepta sa vada ce urma sa se intample.Chicotii la gandul acesta si astepta ca Ema sa vorbeasca, sau sa faca ceva.Spera ca avea destula forta sa il tina pe Spencer, dar acesta parea destul de slab.Isi intoarse privirea spre Spencer sperand ca acesta va spune ceva, dar tot ce facuse era sa ramana nemiscat.Isi dadu ochii peste cap si scoase un oftat adanc.

Miscarile lui Cassie o luara pe nepregatite. Da, era o usurare ca era doar Spencer, dar totusi...
Se holba la el un timp, iar el se uita la ea. Ii studie familiarii ochi caprui precum niste alune si parul ciufulit, de un saten prea deschis. Ei, bine, daca el trambitase dragostea lui vesnica pentru Ema, de ce sa nu-i faca jocul?
Isi sterse ochii uscati si trase cu putere aer pe nas. Ii sari in brate, strabantand distanta dintre ei din doar trei pasi, si il prinse intr-o imbratisare de urs, ingropandu-si fata in pieptul lui.
" - Oh, Spence!" zise tanara, cu obrazul racanindu-se de nasturii camasii lui. " Am auzit ce ai spus!"
Spera din tot sufletul ca vocea ei sa para plina de dor si relaxare.
" - Snowy!" caraii el stupefiat. " Emushca, eu glumeam... eu... nici prin cap nu mi-a trecut sa... stai asa!"
Incepuse sa se balbaie. Era de bine in cazul lui Spence. Ramase agatata de el.

• "Doar glumeai?Cu ce scop?" ii arunca ea o privirea confuza lui Spencer
  Isi intoarse timp de cateva clipe privirea spre foc, apoi cand se intoarse vazui ca Spencer fugise deja de acolo.Fusese atat de concentrata incat sa nu observe?Fusese totul atat de linistit ..
  "Unde a plecat?"intreba ea clipind des de cateva ori
  Era destul de plictisita si i-ar fi placut sa faca ceva interesant, dar i se facea rau cand se gandea cat de multe teme mai avea inca de facut.Ar fi fost atat de bine sa doarma.Se aseza pe canapeaua din piele neagra si continua sa studieze incaperea in tacere.

Ema ii ciupi incheietura si-l impinse cu putere, soptind un:
" - Si eu glumeam! Doar nu crezi ca o sa se-ntample!"
Ridica o spranceana amuzata si pufni in ras, mult prea preocupata de intreaga situatie. Se simtea triumfatoare, de parca reusise sa se razbune pentru toate sotiile si problemele in care o varase Spencer.
El doar o privi cu ochi mari, socati. Se intoarse intr-o clipa, rupand-o la fuga spre iesirea din camera si lasand in urma o Ema intr-o criza de ras.
' Asta a mers neasteptat de bine!' gandi ea.
Se potoli cu greu si trase adanc aer in piept. Da, probabil ca avea sa infrunte o replica din partea Soimeanului, dar nu o preocupa acum. Cu umerii inca scuturandu-se din cand in cand de atata amuzament, Ema se intoarse, cautand-o din priviri pe Cassie. Se aseza in liniste langa ea si o privi cu coada ochiului pentru cateva clipe.
" - Ce te macina?" intreba Soimeanca intr-un final, pe un ton cat mai bland.

• "Totul e atat de ciudat!Inca nu am reusit sa-mi fac decat un singur prieten de cand sunt aici, toti sunt rai, adica, ataat de diferiti .. Probabil e doar parerea mea ."ii spuse ea dintr-o rasuflare Probabil acum va parea chiar ea o ciudata in fata Emei.Era de aproape un an la Hogwarts si nu reusise nici cum sa se acomodeze.Oare era singura cu problema asta?
  Sigur ca da, oare ce facuse?Ar trebui sa vorbeasca mai mult cu cei din jur?Toti o speriau intr-un fel sau altul, si-ar fi dorit sa nu fie asa, dar nu isi poate schimba personalitatea atat de usor.E mai mult decat imposibil .. Ar fi vrut sa mai spuna ceva, dar poate ca va spune din nou o porcarie.
  

Ema se incrunta usor si ofta. Cu cele mai lente miscari, isi puse mana stanga in jurul umerilor Soimaritei si-i dadu un bobarnac delicat in umar.
" - O sa se schimbe situatia... Pentru mine una, primul an a fost un calvar. Totul era dus la extreme; niciodata nu exista varianta de mijloc. Cat despre rautatea oamenilor... Unii asa stiu sa se comporte, altii sunt prea slabi si se manifesta asa, crezand ca-si pot ascunde adevaratul temperament."
Ramase tacuta cateva clipe. Atmosfera era iar rece, melancolica. Ema isi dadea imbolduri mentale sa se gandeasca la ceva ce ar putea sa-i inveseleasca colega de Casa. Cassie merita cateva zambete pe chip. Parea sa fie acel gen de fata ratacita, trezita la viata in mijlocul anomaliilor.
" - Cat timp ai fost in camerele din turn... Ai auzit vreodata de povestea despre bobocii nefericiti si bomba de vopsea?"
Ii arunca o privire usor amuzata si o jumatate de zambet. Trecuse ceva vreme - ce Dumnezeu?! trecusera ani - de cand Ema nu mai pomenise de acea supa-amiaza din Turnul Ochilor-de-Soim. De obicei, era din motive personale, dar acum isi putea permite sa vorbeasca. De dragul lui Cassie.

" - Le aduci imediat, pustiule" vorbi Soimeanca al carei nume Colin nu-l stia.
Dar dat fiind ca ea era intr-un an mai mare si ca el era prea politicos ca se refuze, se supuse.
Iesi din Turnul Ochilor-de-Soim, intrebandu-se unde ar putea da de Ema. Si apoi, care era faza cu toata 'sedinta' asta? Hawkeye nu ar putea intelege vreodata.
Incerca mai intai la Biblioteca, insa nu gasi niciun coleg de clasa acolo - ceea ce era putin ciudat, luand in considerare pasiunea pentru cunoastere a Soimilor. Curtea interioara era de asemenea goala. Majoritatea elevilor studiau pe la ora asta a zilei.
Colin isi aminti ca Ema spusese ca are nevoie de putin timp liber atunci cand se retrasese de la masa. La cum o stia el pe tanara, aceasta avea nevoie de singuratate. Intr-un fel se simtea prost sa-i sparga mica bula de vericire. Singuratatea era o necesitate acum. Asta inseamna ca Ema trebuia sa fie in Camera Necesitatii. Destul de logic.
Ajunse in fata peretelui in doar cateva minute. Se invarti de trei ori prin fata lui, gandindu-se intruna la faptul ca trebuia sa o gaseasca pe fata. Usa aparu, iar Soimeanul intra, tinandu-si degetele incrucisate.
" - Ema?" intreba el incet, ochii sai neadaptati la intunericul din camera. " Sedinta. Camera de zi. Acum"