Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

« Previous 1 2 3 4 5 6 7 Next »

/ Into dust.

Simţi un entuziasm vag la auzul veştii , un entuziasm care păli ca trupul unei flăcări în bătaia nemiloasă a vântului. Logic că nu era singura cu abilitatea de a vorbi cu şerpii; doar mândria ei crescuse până la un nivel de neacceptat.
Remarcă folosirea timpului trecut. A înghiţit în sec şi a hotărât să nu întrebe niciodată ce s-a întâmplat cu Aria – nu era în stare să-i asculte povestea, astfel încât mai târziu să o vadă ca pe o oglindă a viitorului ei.
Totuşi, curiozitatea nu îi dădea pace, agăţându-se de ultima fărâmă a raţiunii ei precum o buruiană otrăvitoare. Fără să-şi dea seama, se trezi vorbind.
- Ce s-a întâmplat cu tipa?

Oftă. Exact o conversaţie de genul acesta dorise să evite. Aria ar fi fost încântată dacă ar fi aflat că oamenii vorbeau despre ea şi despre talentul ei – şi punea pariu că nu s-a schimbat nici măcar după moarte.
Ainsley bătu cu degetele pe bancă, simţind amorţeala ce o cuprindea încetul cu încetul.
- Ea.. a fost ucisă. De nişte Încuiaţi.
Până şi ea îşi simţea eschivarea din voce. Când o privi pe Desiree, văzu expresia surprinsă de pe faţa ei la auzul cuvântului “Încuiaţi”. Probabil că se aşteptase la o poveste cu Devoratori ai Morţii.
- A fost soră mea adoptivă, continuă ea, răsuflând adânc. A început să vorbească cu şerpii încă de când era foarte mică – pe la şase ani deja îmi arăta discuţiile ei cu reptilele. Să fiu sinceră, chiar mă fascina asta. Mi-aş fi dorit şi eu să am un asemenea talent.

Ar fi vrut să-i zică lui Ainsley că ceea ce vedea ea nu era un talent, ci mai degrabă.. un blestem. Părinţii ei adoptivi nu au fost niciodată de acord cu viziunea Devoratorilor Morţii, nici cu ritualurile în care se folosesc şerpi. De fapt, şerpii erau din perspectiva lor cele mai josnice fiinţe din cauză că aveau legătură cu magia Întunecată.
Poate că ura lor e total justificată, îşi zise Desiree în gând. Poate că…
Nu reuşi să-şi ducă opinia până la capăt. Nu voia să mai ştie şi asta.
Continuă să o asculte pe Ainsley în tăcere.
- Aria nu era perfectă.. nu era o sfântă. Însă îşi dorea foarte tare să pretindă asta, spuse tânăra din faţa ei, având o expresie meditativă aşternută pe chip. Desiree nu vru să o întrerupă ca să-i zică că împărtăşea viziunea surorii ei.

- Puterea ei ieşea de sub control.. sau, cel puţin, aşa voia ea să arate. A început să facă ritualuri care includeau şi şerpi sub pretextul că în felul acesta se va vindeca de talentul ei.
Ainsley nu mai adăugă că fapta aceea nu avusese niciun sens; era sigură că Desiree îşi dăduse seama de adevăr.
- A văzut-o un Încuiat, continuă ea, ezitantă. Şi, ceea ce făcea ea pe acolo.. nu era tocmai ortodox. Ştii tu, limba şerpilor şi sacrificiile..
Îşi aminti fierbinţeala înnăbuşită a lumânărilor pe pielea ei din acea noapte. Dorise să o ajute pe Aria, chiar mai mult decât oricine de pe lumea asta, dar fusese nevoită să înceteze în momentul în care Încuiatul acela dăduse cu ochii de ritual. Între viaţa ei şi viaţa altuia, ea a ales să se salveze.
O privi pe Desiree; pe faţă îi era aşternută o expresie absorbită.

- Şi cum a murit, până la urmă?
Ainsley părea surprinsă că Desiree întrebase asta, dar îşi ascunse repede emoţia.
- Gândeşte-te ce s-ar întâmpla dacă un Încuiat absorbit de religii şi principii morale ar fi martor la un sacrificiu săvârşit de o fată de vreo saisprezece ani, răspunse Ainsley, calmă.
Desiree tresări involuntar în timp ce scena i se contură în minte. Asta se întâmplă dacă întrebi prea multe, spuse o voce mică în capul ei. Scrânşi din dinţi, gândindu-se la ironia sorţii.
Voia să admită că nu era corect, dar.. nu reuşea. Legea vieţii nu avea reguli, la fel ca şi consecinţele faptelor fiecăruia.
- Până la urmă.. de ce mi-ai spus asta? întrebă Desiree, derutată.

Ainsley trase adânc aer în piept, gândindu-se la un răspuns care să sune cât de cât raţional.
- Pentru că unele lucruri pot conta din nou, zise ea, privind-o pe fată direct în ochi. Pentru ca să nu faci aceeaşi greşeală ca şi Aria. Pentru că vreau să-ţi demonstrez că pot să te ajut.
Încercă să evadeze din imaginile din mintea ei, imagini care o făceau să creadă că în dreptul ei se afla Aria. Scutură din cap, dorindu-şi să scape de gândurile ei, apoi înşfăcă câteva ziare.
- Deci, ce căutăm?
Voise că vocea ei să fie calmă, metodică, dar nu-şi putuse înfrâna tonul arogant din glas.

Fusese surprinsă de izbucnirea de răspunsuri din partea lui Ainsley. Fusese şi mai mirată când a aflat că fata încă dorea să o ajute. Poate că, până la urmă va găsi pe cineva care să o înţeleagă aşa cum era.
Sau poate că nu se schimbase nimic la ea, nimic în afară de atitudinea faţă de şerpi.
Glasul îi era încordat când îi răspunse.
- Păi.. imediat ce am văzut că pot vorbi cu şerpii, m-am gândit că poate părinţii mei.. nu sunt ceea ce par să fie.
Răsuflă repede când îşi aminti că şi Aria fusese adoptată. Dar, totuşi, ea nu va face aceeaşi greşeală prostească ca şi Aria. Nu încă.

- Ai sânge pur, sunt sigură de asta, completă Ainsley, rezervată.
Ştia că numai descendenţii lui Viperin vorbeau limba şerpilor – asta incluzând multe familii cu sânge pur, având în vedere că erau puţine şi , mai ales, erau înrudite între ele.
Atunci îi pică fisa; sau, mai degrabă, îşi dădu seama de gândurile lui Desiree.
- Nu înţeleg de ce crezi că părinţii tăi sunt Devoratori ai Morţii, clătină ea din cap, observând absurditatea ideei. Putea la fel de bine să fie familii de treabă cu sânge pur.
Sau Trădători de sânge, continuă Ainsley în sinea ei.

Oftă. Ideea ei secretă , ascunsă doar într-un colţ întunecat al minţii ei, fusese descoperită. Şi nu de oricine, ci de o străină.
În fine, nu-i putea spune tocmai străină. Se zice că un secret uneşte doi oameni – oare asta s-a întâmplat şi în cazul lor? Puterea şi apăsarea unui secret trecuse peste prejudecăţile pe care şi le-au impus?
Nu avea răspuns pentru niciuna din întrebări. Îşi muşcă din neatenţie buza, apoi îi răspunse lui Ainsley:
- Părinţii mei adoptivi întotdeauna au avut o aversiune faţă de Magia Neagră. Singura explicaţie pe care mi-o pot da este cea că au avut de-a face cu adevăraţii mei părinţi – şi toată disputa s-a încheiat prost.

- Dar la fel de bine se puteau afla în Ordinul Pheonix.. tot o aversiune faţă de Magia Neagră ar fi simţit, ripostă Ainsley, expunându-şi punctul de vedere. Spera doar ca să fie ascultată, pentru binele tuturor.
Desiree clătină din cap a negare. Ainsley ştia că ea nu dorea să-i creadă spusele – toate teoriile ei , formulate cu atâta grijă, s-ar fi prăbuşit ca un castel fragil din cărţi de joc.
- Nu, nu e aşa, şopti ea, încăpăţânată. Nu înţelegi cum..
- .. cum e să fiu în locul tău? completă tânăra, schiţând un zâmbet politicos. Crede-mă, ştiu mai multe decât îţi dai tu seama, având în vedere că am trăit nu ştiu câţi ani cu o psihopată care vorbea cu şerpii.
În clipa în care termină, îşi dori să nu fi zis nimic.