Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Capul de Misteț / It just happens sometime

**Lexie Stryder** · 29 Jan 2012, 20:41

Lexie ramase putin mirata ca datat trecuta Carsten jucase un rol. Adica, se prefacuse ca oscila intre parti pentru ca era un spion. Hmm...se pricepea. Lexie ridica din sprancene, aratandu-se impresionata. Insa, trecand peste asta, barbatul avea dreptate. Intr-adevar, Devoratorii Mortii nu mai erau ceea ce erau in trecut, cand aveau un conducator, pe Voldemort.
Insa fata nu avea cum sa fie sigura. Nu avusese niciodata ocazia sa fie in acea comunitate ca sa aiba o parere din interior.

Pe de alta parte, nici nu stia sigur ca Carsten ii spunea adevarul. L-ar fi inteles perfect daca ar fi trebuit sa tina informatii pentru el. La urma urmei, dadea informatii direct inamicului. Asa ca nu il mai impinse sa spuna ceva in plus.
"Ei bine, oricum ar fi, pana la urma tot propriile interese le urmareste fiecare om," spuse viperina, zambind cu subinteles.

**Kurt F. Malfoy** · 30 Jan 2012, 17:41

Din cauza oamenilor de genul ei se ducea totul de rapa. Nu puteau gandi colectiv. Unii numeau asta mentalitate de turma,lui i se parea ca a lucra impreuna,aducea beneficii. Si-ar fi dorit sa renunte la interesele proprii,si-ar fi dorit ca impreuna cu Deathly Hallows sa formeze o singura fiinta. Sa nu fie zece,douazeci sau chiar doua sute de oameni,ci o singura fiinta,un singur suflet,cu aceleasi ganduri,interese,planuri. Vroia sa rupa ceea ce se numea a fi o ''colaborare'' stapan-adept. Nu,ei nu erau adeptii lui,ci prietenii lui,colegii lui. Il considerau visator si prost,dar nu isi dadeau seama ca practic asta ar fi putut schimba lumea magica si felul in care aceasta era organizata.

''Ce mai face Isabella,ca tot ai pomenit de ea? Se descurca cu postul de profesor?

Isabella ii atrase atentia in mod special dar stia ca daca era prietena lui Raizen,atunci nu avea cum sa se apropie de ea. Nu putea sa influenteze o astfel de persoana. Nu,nici macar nu l-ar fi ajutat.Ar fi fost ca si cum si-ar fi bagat un spion in grupare, un parazit care ar fi distrus totul in jur. Muncise prea mult,nu ar fi putut-o lasa sa distruga totul,asa ca era mai bine sa nu apeleze la serviciile ei. De orice fel. Lexie,pe de alta parte,era mult mai instabila decat sora ei,mai usor influentabila. Lui i se parea ca tot ce facea pentru ea - daca facea ceva,propriu-zis - era extrem este bine,extrem de folositor pentru ambele parti. Nu regreta nimic din ce ii spuse sau demonstrase.

**Lexie Stryder** · 30 Jan 2012, 17:52

]Lexie zambi aproape fara sa vrea. Nu putea sa pomeneasca cineva numele Isabellei fara sa ii aduca un zambet oricat de micut pe buze. Da, era foarte speciala pentru ea. Era implinita, casatorita, profesoara la Hogwarts. Ce altceva si-ar mai putea dori?
Si ce era cel mai ciudat pentru caracterul lui Lexie era ca pe Isa nu era deloc invidioasa. Se bucura pentru ea ca pentru sine. Sentimentul asta era mai adanc decat orice altceva ce seimtise vreodata. Iubire de surori.

"Ei bine, da, e chiar uimitoare," spuse viperina, aproband. "Se descurca foarte bine si chiar imi face placere sa vin la farmece."

Zambi stramb la ultima replica, gandindu-se ca ii facea placere sa mearga la destul de putine ore. Nu stia exact ce parere avea Carsten despre Isabella, insa parea ca erau prieteni, desi nu stia exact ce sa spuna. Faptul ca barbatul se prefacuse data trecuta o facea pe Lexie sa simta o umbra de indoiala in privinta lui acum. La urma urmei, era de partea intunecatilor. Era dusmanul. Insa viperina nu il simtea ca pe unul, ci ca pe un prieten. Ii zambi, incercand sa ascunda umbra de indoiala ce ii inflorea in suflet.

**Kurt F. Malfoy** · 31 Jan 2012, 16:18

O considerase pe Lexie ca fiind o persoana interesanta,dar cam rece. La fel se intamplase si cu Odette in trecut. Era ca si cum ar fi putut fi doar formali. Nu putea stabili nici un fel de conexiune cu ea,ceva nu il lasa. Parca si-ar fi inchis mintea,parca nu l-ar fi lasat sa se apropie. Si se simtea ca un intrus,dar sentimentul acela ii placea. Se obisnuise cu el,asa ca nu il mai deranja neaparat nici macar daca l-ar fi insultat in chip ingrozitor. Devenise imun la comportamentul pustoaicelor.

'' Tu ce post ai dori sa ocupi pe viitor?''

Oricum stia ca avea sa fie ceva important. Lexie nu parea sa fie genul care sa ramana in umbra. Nimeni nu vroia sa traiasca in umbra,pana la urma. Deja o vedea profesoara sau propietara unui magazin celebru,in care toti oamenii intrau ca sa cumpere sau ca sa se uite,macar. El pe de alta parte,nu vroia sa ramana un om obisnuit,cu o ocupatie obisnuita. Daca se putea,ar fi devenit criminal cu diploma,insa a fi Intunecat nu reprezenta o meserie de baza. Cel putin nu pentru ceilalti.

**Lexie Stryder** · 31 Jan 2012, 17:18

Lexie statu putin pe ganduri. Da, intrebarea asta mereu era una dificila pentru ea.
"Sincer nu stiu," raspunse, putin incruntata. "Imi doresc in primul rand sa am o familie. Apoi, cariera...care nu vreu sa fie intunecata. As vrea sa fiu profesoara la Hogwarts, sau sa lucrez in Minister."

Lexie ridica din umeri, putin frustrata. Nu prea stia ce avea sa faca dupa Hogwarts, insa mai avea timp sa se decida. Familia era la ea pe primul loc pentru ca, pirzand-o pe a ei exact in timpul in care trebuia sa se formeze ca om realizase cat de importanta era. Era cel mai important lucru a fiecarui om de pe pamant. Nu puteai renunta la ea pur si simplu pentru alte interese.

Lexie ii zambi lui Carsten. "Care era visul tau cand erai mic, sau adolescent?" intreba ea, pe o voce usor rugatoare.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 01 Feb 2012, 14:54 by Kurt F. Malfoy.)

Ii era prea greu sa se gandeasca la copilaria si adolescenta lui. Pentru ca traise intr-o minciuna frumoasa. Aparent fusese un copil care provenea dintr-o familie instarita,care ocupa o oarecare pozitie in societate,ceea ce l-ar fi ajutat din punct de vedere financiar si l-ar fi facut sa creasca in ochii profesorilor,dand la o parte iscusinta in ceea ce privea duelurile si prepararea potiunilor. In realitate insa,numai el stia cata rusine trebuia sa indure cand se ducea in biroul vestitului Dumbledore,in fiecare sambata,pentru a-i cere voie sa paraseasca Hogwarts-ul pe perioada sfarsitului de saptamana. Sau cat de frica ii era cand vindecatorii ii puneau zeci de intrebari cu privire la starea de sanatate,daca mai avusese halucinatii,daca mai facuse crize. Inca din copilarie fusese predispus la bolile psihice,dar parintii nu ii oferisera tratament preferential si nici profesorii. Niciodata.''Vroiam sa fiu doar un om bun. Vroiam ca familia mea sa fie mandra de mine si sa ma casatoresc,sa am copii pe care sa ii invat sa fie buni la randul lor. Nu ma gandeam la un loc de munca. Da,vroiam sa fiu un cetatean-model.'' Dar socoteala de acasa nu era aceeasi cu cea din targ. Devenise un criminal in serie,un tradator. Tatal si logodnica lui erau plini de rusine cand venea vorba de el si cu siguranta nu avea sa fie un tata bun. Totusi,spera sa se schimbe. Niciodata nu era prea tarziu.

**Lexie Stryder** · 01 Feb 2012, 16:12

Lexie incuviinta abia vizibil, semn ca intelese in mare parte care era visul lui Carsten. Viperina isi iubea familia si viata, chiar daca trecuse prin greutati ca sa ajunga aici. Insa nu avea de gand sa se opreasca. Ea avea sa isi indeplineasca visele, fie ca sunt bune sau rele. Voia sa fie la fel de multumita de viata ei si peste douazeci de ani ca si acum. Ii zambi usor distant lui Carsten. Ii pare rau ca el nu mai era la varsta aceea in care orice pare posibil. Pare fiind cuvantul de baza.

"Si ce ai de gand sa faci dupa ce te casatoresti?" intreba viperina, incercand saschimbe putin subiectul.

Era curioasa cum se va simti barbatul cand isi va intemeia o familie, cand va avea un loc in care sa ii spuna cu adevarat acasa. OAre se va schimba? Spera ca nu. Insa voia sa se asigure. Nu era sigura nici daca se vor mai intalni atat de des. Adica, atunci cand un copil te asteapta acasa incerci sa ajungi cat mai repede la el si nu te opresti pe drum sa stai ore la povesti cu prietenii. Zambi cu indulgenta, gandindu-se ca poate el chiar se va schimba. Inca putea deveni cetateanul model care isi dorise sa fie.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 01 Feb 2012, 18:45 by Kurt F. Malfoy.)

Intrebarea ei il facu sa ranjeasca. Nu vizibil,ci in adancul sufletului. Ce ar fi putut sa faca dupa ce avea sa se casatoreasca? Lucruri obisnuite,normal. Lucruri plictisitoare sau cel putin care se incadrau in limita normalului. Adio zile in care petrecea pana in zori,adio sticle de bere Heineken insirate una dupa alta,pana ce se umplea toata podeaua. Adio flirt,adio weekend-uri in care isi lua chitara si canta brin barurile Incuiatilor. Nu putea sa spuna ca viata de familist nu ii suradea,insa vroia sa se bucure de acea nebunie,cat mai era a lui. Nu vedea casatoria ca pe o povara. I se parea ceva important,o dovada de maturitate. Pana acum se comportase ca un adolescent rebel,in sfarsit vroia sa devina barbat. Vroia ca viata lui sa devina completa.

'' Vreau sa ocup o functie. Nu stiu,ceva important. Vreau sa am mai multi bani. Da,ei nu iti aduc fericirea dar iti aduc toate lucrurile prin care poti deveni fericit. Vreau sa ii fac fericiti pe sotia si fiul meu.''

Nu punea mare pret pe ceea ce insemnau banii. Daca l-ai fi intrebat in urma cu o luna ce-si dorea cel mai mult,ar fi spus,fara sa sovaie '' o casa mare..oh,si un cont in banca''. Acum insa,dupa ce isi oficializase relatia cu Natalie,nu dorea decat sa se schimbe. Ii era practic rusine de ceea ce fusese in trecut. Nu il deranja sa faca terapie prin hipnoza pentru a scapa de agresivitate si nici sa isi ia medicamentele pentru a reduce crizele de schizofrenie. Nici sa dea cu mopul prin Sala Trofeelor nu era ceva rusinos,ci dimpotriva,ii placea.Facea munca in plus,mergea la doctor si venea devreme acasa. Se intreba daca avea sa fie mai rau dupa ce fiul lui avea sa se nasca.''Oh,nu ti-am zis?Am avut o previziune.E posibil sa am un fiu peste cateva luni. Previziunile mele au fost intotdeauna corecte. Nu imi fac prea multe griji.''

**Lexie Stryder** · 01 Feb 2012, 21:10

Lexie zambi cand auzi ce planuri avea Carsten. Se vedea ca gandea ca un adult si viperinei chiar ii placea faptul ca barbatul isi incepuse viata de familie in sfarsit. Banuise ea ca un copilas urma sa vina, insa nu se astaptase sa fie chiar atat de aproape. Ridica din sprancene, surpsinsa, zambindu-i lui Carsten.

"Asta e minunat!" spuse, felicitandu-l. "Foate frumos. Deci inca nu esti sigur ca Nat e insarcinata?"

Deci doar avusese o viziune, nu era inca totul concretizat? Sau poate Natalie dadea deja semne ca si greturile matinale.
Oricum ar fi fost, Lexie se bucura din inima pentru amandoi. Ajunse sa o cunoasca pe Natalie si chiar ii era draga. In plus, stia ca era de incredere si cineva cu care poti sa vorbesti deschis fara sa fii judecat. Era fericita ca , Carsten gasise pe cineva atat de bun la suflet ca si Natalie. Faceau un cuplu perfect, si, in curand, poate o familie perfecta.
"Ma bucur pentru tine," spuse viperina sincer, privindu-l in ochi.

**Kurt F. Malfoy** · 02 Feb 2012, 17:23

O privi pe Lexie,zambind larg. Fericirea i se citea in ochi si era atat de emotionat. In urma cu o luna nici macar nu s-ar fi gandit la o viata atat de frumoasa. I s-ar fi parut prea mult,prea exagerat dar cand simtea atata fericire nu putea sa mai refuze ceea ce avea. Si totul era din cauza unei femei cu parul rosu,zapacita si iubitoare. Nu ii venea sa creada cum o singura fiinta iti putea schimba radical viata. Asteptase acest lucru intreaga viata si acum,dupa atatia ani,in sfarsit venise.

'' Nu mai pot sa astept,uneori. Vreau sa il tin in brate acum. Va arata exact ca mine,exceptand culoarea parului. Slab,cu voce subtire,un mic Phoenix,un mic pachetel.
Vai,va mosteni si spatiul liber dintre cei doi dinti din fata,asa-zisa ''strunga'' - inca un lucru pe care-l vom avea in comun. Bietul copil!

Incepu sa rada,fiind cuprins de un fel de fericire puternica,de un sentiment cald,placut. Nu isi dorise niciodata asa ceva in mod special. Venise pur si simplu,ca un uragan care il lovise. O familie era ultimul lucru la care s-ar fi gandit in urma cu cateva luni. Acum insa,era singurul lucru la care spera. Spera totusi ca toata acea schimbare sa nu il faca sa para nebun sau banal in ochii lui Lexie. In orice caz,ea nu avea de unde sa stie ceea ce simtea. Era ca si cum s-ar fi nascut a doua oara.
'' Dar nu iti face griji,draga Lexie. Eu,tu,Ivy,Bell si Nathan ne vom strange adesea la o cana cu ceai sau la un pahar de vin. Nu,'echipa-de-soc' nu se va desparti. Ramanem cei cinci care au speriat lumea vrajitoreasca.''