Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ It's not me, it's you

**Lucas Hale** · (This post was last modified: 13 Jan 2012, 14:12 by Lucas Hale.)

Pasii i se pierdeau in zapada ce scartaia puternic sub picioarele lui. Mergea alene pe strada cufundata in liniste, cu mainile adanc bagate in buzunare. Abia asteptase sa se faca week-end ca sa poata pleca de la castel. Simtea ca avea sa innebuneasca daca mai ramanea acolo cat de putin. Nu isi facuse aproape niciun prieten. Nu ca s-ar fi plans, sa nu se inteleaga totusi gresit. Era tipul acela de om care prefera prorpria compania. Si ajunsese la concluzia asta dupa ani lungi de incercari. Totusi, cateodata ii era dor de vechii prieteni - de prietenii care mersesera toti la Durmstrang. Mda, doar el reusise performanta de a ajunge la Hogwarts. De ce? Nu stia; pana si parintii fusesera la acea scoala.

Auzi insa niste voci in spate si incetini pasul. Curiozitatea reiesi la iveala pe chipul lui, facandu-l sa vrea sa afle cine erau. Mai mult ca sigur niste fete - probabil trecute de anul VII. Una din ele parea chiar matura.

Se intoarse si le analiza cum mergeau si vorbeau in acelasi timp. Avea senzatia ca le mai vazuse prin castel. Una din ele era sefa de casa - deci pe ea chiar o stia. Insa cealalta tanara nu parea a fi amintita prea mult printre gandurile sale. Desi o vedea constant in Marea Sala si o stia de undeva; avea in jur de 20 de ani si ocupa o functie la castel. Se lasa insa pagubas, convins ca putea afla chiar de la ele asta. Incepu sa mearga mai repede, ajungand curand in spatele lor.

**Veronique A. Dupont** · 15 Dec 2011, 19:56

Ii promisese lui Bell ca vor merge impreuna in Hogsmeade. Aveau sa petreaca ceva timp la minunatul han La Trei Maturi band ceai si mancand niste fursecuri proaspete si apoi aveau sa treaca pe la Zonko pentru a vedea la ce farse sa se mai astepte de la elevi si sa-si procure niste suveniruri interesante. Poate ca aveau sa-si cumpere si niste dulciuri de la Lorzii Mierii daca mai aveau timp, dar de acea ultima etapa nu era atat de sigura.
Acceptase sa bantuie cu ea micutele stradute ale satului pentru ca ii lipsea. Nu mai avusesera sansa vorbeasca de cand se intalnisera in Camera Fantomelor si stia prea bine cate schimbari bruste avusesera loc in viata fostei cercetase de atunci. Vroia sa-i demonstreze ca n-o uitase, ca inca mai erau prietene, chiar si dupa toti acei ani, si ca era dispusa s-o ajute in orice situatie.

'Mi-a fost dor de tine' spuse viperina si o imbratisa pe Bell cand aceasta ajunsese la locul de intalnire.
Incepusera sa mearga incet vorbind mereu lucruri neinsemnate, dar nefiind capabile sa se opreasca. Si-ar fi dorit sa-i spuna tot ce avea pe suflet si sa-i marturiseasca tot despre durerea ce-o apasa zi si noapte, dar se simtea egoista numai gandindu-se la acele lucruri. Amandoua aveau probleme si era mai bine daca le ignorau, macar pentru o zi. Era sigura ca se vor mai intalni si atunci ar fi putut sa-si zica una alteia tot ce aveau pe suflet.
'Poate intr-o zi o sa mergem si pe Aleea Diagon. Presimt ca am nevoie de o roba noua si alte cateva sute de lucruri nefolositoare' zise Ronnie pe un ton glumet incercand sa programeze o intalnire cu prietena sa.

**Bell Evans** · 15 Dec 2011, 20:05

"-Cu siguranta" raspunse ea, dupa cateva secunde de liniste. "Si mie mi-ar prinde bine niste lucruri noi" continua tanara, cu o voce joasa. Realiza cat de multe lucruri aruncase in ultima vreme - unele nefolositoare, altele care ii aminteau de trecut. Aproape o bufnea rasul cand se gandea la cat de copilaresc se purta; dar prefera sa lase asta la o parte. Important era sa profite de acea zi; ii lipsise Ronnie. Poate mai mult ca niciodata.

Amintirile o lovira insa din nou, invelind-o cu mantia lor de durere si neputinta; ura acele momente in care pur si simplu se lasa pierduta in bratele lor si nu riposta. Nu avea puterea sa lupte mereu, sa nu lase garda jos. Iar cateodata se si satura; poate ca nu asta era cheia fericirii. Nu trebuia sa iti uiti trecutul - poate era mai bine sa treci peste el, sa accepti ideea ca el exista, ca face parte din viata ta si sa mergi mai departe. Prezentul conta mai mult, chiar daca uneori avea impresia ca era tintuita in trecut, in lanturile amintirilor, iar viitorul era mult prea neclar.

"-Mi-ai lipsit mult" sopti Bells la un moment dat, lucru ce o facu pe Ronnie sa-si ridice privirile din pamant. Ii zambi, cuprinsa brusc de un sentiment de afectiune. Aprecia faptul ca ea nu o judeca; faptul ca inca ramasese prietena ei.

Un scartait de zapada se auzi totusi in spatele lor, altul decat al propriilor pasi. Se opri brusc, intorcandu-se si dand peste un tanar care se opri la randul sau in fata lor. Il privi putin dezorientata, realizand intr-un final ca nu il cunostea. Totusi, observa insemnele Viperinilor de pe roba si zambi; Ronnie era probabil in culmea fericirii ca intalnise un alt elev din propria casa. Dar bineinteles, erau doar presupuneri. Nu puteai stii ce gandeste un om cu exactitate.

**Lucas Hale** · 03 Jan 2012, 22:33

Le masura din priviri, arborand un zambet calm.
"Eu sunt Lucas Hale" spuse el, intizand o mana. Cele doua ii aruncara o privire putin nedumerit dar se prezentara la randul lor. Isi facu o prima impresie destul de buna. Pareau la locul lor si probabil venisera in sat pentru mici cumparaturi.
Ajunsese la concluzia ca nu avea nici cea mai mica idee pentru faptul ca se afla acolo. Poate il plictisese castelul cu infatisarea lui monotona sau viperinii din Pivnita - desi era putin probabil. Nu avea totusi un motiv bine determinat.

"As putea sa stau cu voi?" intreba Lucas, cateva minute mai tarziu. Se astepta si la un refuz.

**Veronique A. Dupont** · 03 Jan 2012, 23:52

Se opri brusc cand vazu un baiat apropiindu-se de ele. Dupa roba de culoare verde si inscriptiile de pe aceasta parea a fi un elev viperin. Il auzi clar cand se prezenta si ii intinse mana la randul sau in semn de salut.
'Veronique Alys Dupont. Incantata' se prezenta si ea urmand exemplu prietenei sale. Nu simtea nevoia sa aduge faptul ca era sefa la casa viperinilor pentru ca era mai mult ca sigura ca baiatul o cunostea.

Isi aranja in treacat rochia rosie pe care o purta si ii zambi prietenos baiatului. Se vedea in privirea sa ca era nou, iar ea nu dorea sa-l sperie. Incerca din greu sa stearga ideea preconceputa cum ca viperinii ar fi rai si nemilosi. Uitandu-se la colegii sai putea spune cu mana pe inima ca nu era adevarata.
'Desigur. Nu cred ca-i vreo problema' ii raspunse privindu-l putin suspicios si apoi se intoarse pe tocuri catre Bell cerandu-i nonverbal aprobarea.

**Bell Evans** · (This post was last modified: 04 Jan 2012, 00:09 by Bell Evans.)

Ridica usor din umeri, aproband incet din cap; nu avea nimic impotriva. Pana la urma, nu era decat un elev pe care il intalnisera in sat. Nu avea sa o afecteze cu nimic - mai mult, cunostea lume noua. Poate chiar avea nevoie de asta; mai mult decat isi inchipuia. Uneori se simtea singura - desi era modelul perfect pentru acest sentiment. Fusese intotdeauna genul acela de persoana care se simtea perfect in propria companie; insa lucrurile se mai schimbasera - nu cu mult, dar totusi. Se observa usor o diferenta dintre Bells de acum un an si cea de acum. Ultimele luni isi pusesera amprenta puternic asupra ei. Totusi, nu era tocmai o schimbare in rau; incepea sa renunte la vechile obiceiuri si se simtea mandra de ea. Mai ales ca fusese omul care fugise de schimbari mai mult decat de orice altceva.

"-Si ce te aduce prin Hogsmeade?" se trezi ea ca intreaba, dupa ce o liniste ciudata se asternuse peste cei trei.

Zambi bland in urmatoarea secunda; viperinul isi ridica privirile spre ea si paru usor incurcat. Spera doar sa nu-l fi indus in eroare; nu era tocmai persoana care reusea sa dea cele mai bune explicatii sau sa se faca inteleasa prea usor. Ura si explicatiile, daca tot ajunsese si la asta - la fel ca multe alte lucruri.

Si totusi, iubea in acelasi timp o multime de lucruri si persoane; ajunsese la concluzia ca lucrul asta nu avea sa se schimbe niciodata. Chiar daca ar fi luptat intruna impotriva propriilor principii, niciodata nu avea sa renunte la sentimentele pentru unele fiinte care ii schimbasera viata. Alice, cele doua surori pe care le avea, Ronnie sau John. Fiecare o facuse sa devina un om mai bun. Si era mandra sa-i numeasca prietenii ei; stia ca nu avea sa ii lase niciodata in urma. Nici pe ceilalti, care in ciuda faptului ca erau cunostinte mai noi ii fusesera alaturi in unele momente dificile prin care trecuse. Fiecare ocupa un loc special in inima ei - unul pe care nu aveau sa-l piarda probabil niciodata.

**Lucas Hale** · 05 Jan 2012, 22:07

Se lasase linistea peste siluetele celor trei. Se plimbau deja de cateva minute bune si nimeni nu mai zicea nimic. Incepea chiar sa se gandeasca ca le incomoda pe cele doua tinere - cine stie ce discutii "de fete" planuisera. Iar el era cel care le impiedica sa se comporte normal. Totusi, nu pareau a fi genul acela de persoane.

Vocea uneia din ele sparse insa tacerea si fu aproape usurat cand se vazu fata in fata cu o intrebare.
"Ei bine, cred ca m-am saturat de linistea castelului" spuse Lucas, cu un glas amuzat. "Si cum sunt week-end'urile acestea in sat, nu am vrut sa le ratez. Nu prea am fost pe aici" termina el.

**Bell Evans** · 05 Jan 2012, 22:14

Il privi cu o urma de zambet, realizand ca aveau acelasi motiv pentru care plecasera de la Hogwarts.
"-Te inteleg" spuse ea, chicotind incet.

In momentul in care plecase de la castel stiuse cat de dor avea sa-i fie de tot ce o lega de acel loc; si chiar asa se intamplase. Ajunsese fata in fata cu un moment in care efectiv voia doar sa se intoarca si sa lase tot in urma. Sa o ia de la inceput, sa incerce sa se schimbe si sa priveasca viata cu alti ochi. Iar acum incepea sa culeaga roadele acelui efort. Nu fusese tocmai persoana care sa priveasca schimbarile cu cei mai buni ochi - le urase dintotdeauna.

Iar acum..acum simtea ca lucrurile se schimbasera. Ca viata ei nu mai era atat de mizerabila ca acum cateva luni. Nu se inselase cand spusese ca timpul e cel mai bun aliat in acea lupta; o ajutase si nu o dezamagise - exact cum se intamplase de fiecare data. Era mandra de ea. Si spunea asta destul de rar.

"-Unde vreti sa mergem?" intreba ea, cateva minute mai tarziu. Se facuse destul de frig si deja isi simtea mainile si picioarele inghetate. "Ce ziceti de o ciocolata calda sau o Bere-zero?" continua Bells, arborand un zambet.

**Veronique A. Dupont** · 11 Jan 2012, 18:48

Asculta absenta discutia celor doi privind undeva in zare. Nu era ca nu-i pasa ce aveau de spus, dar nu se simtea pregatita sa fie...fericita si perocupata de lucrurile marunte. Majoritatea lucrurilor in viata sa se schimbasera in bine, iar totul parea perfect, dar inca mai avea niste probleme nerezolvate din trecut. Nu mai vorbise cu Helena de cateva luni, iar in acele momente ii era mai dor de ea ca niciodata. Ar fi vrut s-o poata strange in brate si pentru cateva secunde sa uite de tot raul si ura ce-i acapara mintea cateodata. Sa-si uite toate crimele si sa fie fercita cu ceea ce avea si cu persoana ce urma sa devina.

'Cred ca La Teri Maturi ar fi o idee buna' raspunse ea la intrebarea fostei cercetase sperand ca viperinul sa nu aibe nimic de obiectat. Era obosita si trista si dorea un loc care s-o inveseleasca. Se satura ca de fiecare data cand punea piciorul in Hogsmeade cineva s-o tarasca in locuri precum Urlet in noapte sau Capul de mistret. Doar pentru ca era viperina nu insemna ca nu putea aprecia un local cald si primitor, iar in acele momente tocmai de un astfel de loc avea nevoie.

**Bell Evans** · 13 Jan 2012, 14:08

Bell aproba incetisor din cap si zambi; chiar spera ca unul din ei sa propuna acel loc. Nu pentru ca le-ar fi urat pe celelalte, dar nu se simtea tocmai bine; erau niste baruri ciudate, pline de oameni dubiosi. Prefera caldura de la Trei Maturi si gustul bun al unei Beri-Zero. Nu mai fusese acolo de secole.

Incepura sa mearga cu pasi mici spre cafeneaua care deja se vedea intr-un capat al Aleei; ajunsera curand in fata ei iar cele doua intrara primele, urmate indeaproape de Lucas. Era ciudat cum nimeni nu spunea nimic - insa nu o deranja. Fusese intotdeauna o fiinta tacuta, care prefera sa-i lase pe ceilalti sa vorbeasca in timp ce ea se afunda in propriile ganduri. De data aceasta o cuprinse un sir de amintiri legate de Alice - nu se mai intalnise de ceva timp cu ea; spera sa o gaseasca de serviciu, dar cand cealalta tanara care lucra acolo veni sa le ia comanda fu cuprinsa de dezamagire. Planuia deja ca a doua zi de dimineata sa ii faca o vizita.

"-Eu vreau o bere-zero" murmura Bells, observand tacerea celor doi.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade « Previous 1 2 3 4 5 Next » //  / It's not me, it's you

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ It's not me, it's you