Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ It's not me, it's you

**Lucas Hale** · 13 Jan 2012, 14:41

"O cafea pentru mine" spuse Lucas, privind figura blanda a chelneritei. Ronnie comanda si ea ceva, iar fata se indeparta de masa lor. Veni cu o tava mare din argint dupa vreo 10 minute si le-o lasa pe masa.

Se simtea foarte obosit. Brusc, simtea cum somnul il ia si ii inchide pleoapele. De asta isi luase o cafea-menita sa il trezeasca. Sau macar sa alunge somnolenta puternica. Ura cand i se facea somn in timpul zilei. Ura si noptile, cand nu putea adormi. Parca era facut sa fie inversate toate. Viata lui era in mare parte pe dos.

"Tu in ce casa ai fost, Bell?" intreba el, realizand ca nu aflase inca.

**Bell Evans** · (This post was last modified: 14 Jan 2012, 13:59 by Bell Evans.)

"-Cercetasi" raspunse tanara, ridicandu-si privirile.

Se uita la el putin dezorientata; de obicei nu raspundea intrebarilor puse de un strain. Pana la urma, asta era - il cunoscusera cu doar cateva minute in urma. Dar ceva in interiorul sau ii spunea ca Lucas era diferit; nu doar tipicul persoanei de interes, care voia doar sa faca rau si sa te doboare la pamant daca tu te simteai bine.

Isi aminti cu melancolie prima zi la castel; ceremonia de sortare, masa de apoi si noaptea nedormita petrecuta cu Rose in noua lor camera. Isi aminti si ezitarea Jobenului, intre Ochi-de-Soim si Cercetasi; totusi, alesese cercetasii. Dar nu stia de ce; mama sa fusese in cealalta casa si se asteptasera toti ca Bell sa pice si ea acolo. Rose totusi fusese sortata din prima la Cercetasi; lucru ce nu mira pe nimeni. Bell insa nu era tocmai cea mai curajoasa persoana; de asta se mirara unii. In schimb, era loiala si la locul sau. Probabil de asta insistase Jobenul asupra Cercetasilor.

"-Cand ati fost sortati..Jobenul a ezitat in ceea ce priveste casa unde v-a trimis?" intreba ea, cuprinsa brusc de curiozitate. Stia ca erau destul de rare cazurile, iar ea fusese o exceptie.

**Veronique A. Dupont** · 14 Jan 2012, 13:57

Zambi cand auzi intrebarea Bellei pentru ca-i stia povestea. Nu stia daca i-o spusese aceasta personal sau Helena, care fusese in acelasi an cu cercetasa, i-o relatase. I se parea curios faptul ca vrajitoarea era pe jumatate ochi-de-soim si pe jumatate cercetasa. Desigur, in timp devenise apropae suta la suta cercetasa, dar conta de unde incepuse.

'Da...hmmm...Jobenul a stat mult sa se gandeasca daca sa ma puna la cercetasi sau la viperini, dar eu l-am rugat sa fiu viperina. Nu prea stiam multe despre aceasta casa, dar tata mereu mi-a zis ca el daca mergea la Hogwarts ar fi fost viperin. Stii, el a fost elev la Beauxbatons' raspunse fosta vipeirna adrezandu-i-se mai mult prietenei sale. Omise faptul ca nu vroia sa pice la cercetasi din cauza mamei sale care fusese in acea casa si pentru ca ii era frica ca urma sa petreaca sapte ani in umbra perfectiunii Helenei. Alegand viperinii reusise sa-si faca un nume si sa fie cunoscuta mai de toata scoala. Ca cercetasa n-ar fi fost nimic mai mult decat sora Helenei.
'Dar tu, Bells, care-i secretul tau?' intreba pe un ton misterios ranjind.

**Bell Evans** · 14 Jan 2012, 14:02

Chicoti incet, trecandu-si o mana prin suvitele lungi de par.

"-Am avut de ales intre Ochi-de-Soim si Cercetasi. Jobenul a staruit indelung sa ma trimita la cea de-a doua casa, pentru ca spunea ca acolo m-as fi potrivit mai bine; si sincer, poate avea dreptate. Toata lumea se astepta ca eu sa pic la Ochi-de-Soim, iar Rose la Cercetasi. Poate si datorita personalitatii noastre" murmura ea, melancolica. "In plus, mama mea a fost tot la Ochi-de-Soim, deci ma asteptam oarecum sa fiu sortata acolo; nu stiu de ce am ales totusi Cercetasii. Am fost nesigura la inceput si am avut momente in care chiar m-am intrebat daca apartin acestei case. Timpul insa m-a convins" continua tanara, cu un zambet. Acolo se potrivise cel mai bine - acolo fusese casa ei de suflet.

Nu se gandise niciodata cum ar fi fost daca ar fi picat la Viperini sau la Astropufi; la Viperini nu ar fi avut mari sanse, deoarece nu era sireata din fire. La Astropufi insa, se putea; sora sa mereu o tachina ca avea sa pice acolo. Si chiar daca Jobenul nu o sorta la Cercetasi, probabil nu avea ce sa faca; putea doar sa se conformeze. Era insa multumita ca absolvise Hogwarts'ul acolo si ramase si doi ani ca Sefa de Casa. Insemna enorm pentru ea.

**Veronique A. Dupont** · 16 Jan 2012, 18:17

Se bucura enorm ca discutia era una placuta si ca ea si Bell puteau sa nu mai fie atat de incordate. Stia ca-i datora totul lui Lucas pentru ca fara el n-ar fi trebuit sa se comporte ca si cum totul ar fi fost bine. Poate ca nu era corect modul in care gandea si poate ca ar fi trebuit amandoua sa se exteriorizeze mai mult, dar se simtea de parca ar fi plans suficient pentru o viata intreaga. In plus, un fapt psihologic spunea ca orice trauma emotionala dureaza douasprezece minute. Orice tine mai mult de atat este indus de sine.

'Vai, nu stiu ce m-as fi facut daca picam la astropufi' spuse fosta viperina in gluma, dar apoi realizand ca nu s-ar fi putut adapta in acea casa. Ar fi putut fi cu usurinta la ochi-de-Soim, dar astropufii si cercetasii erau casele pe care nu reusea sa le inteleaga. 'Probabil ca acum as fi lucrat undeva la minister' continua ea aducandu-si aminte ca Departamentul Misterelor ii incitase imaginatia de cand venise la Hogwarts.

**Bell Evans** · 17 Jan 2012, 16:07

Bells zambi, privindu-si prietena; fusese foarte incantata cand aflase ca obtinuse ea postul de profesoara de Transfigurare. Isi aminti orele de cand era ea eleva si ofta melancolica - ar fi dat orice sa revina la acele timpuri. Pur si simplu ii era dor de tot, de toti prietenii care plecasera de la castel. Rose, Helena, Stefan. Iesea in fiecare seara cu ei pe coridoare, amuzandu-se de Filch sau fugind de Peeves si Doamna Norris.

Uneori avea impresia ca traieste in trecut - ca era tintuita in acele vremuri cand toata viata ei se invartea in jurul prietenilor. Iubea orele de curs, iubea escapadele nocturne si vizitele la Hagrid.

"-Cum ti se pare la castel, Lucas?" intreba ea, intorcandu-se spre Viperin.

**Lucas Hale** · 17 Jan 2012, 16:10

Ridica incet din umeri, lasand sa ii apara un zambet pe fata. Adevarul era ca adora castelul. Se simtea ciudat cateodata si intrigat de faptul ca nu fusese chemat la Durmstrang, dar asta nu il putea impiedica sa isi iubeasca cea de-a doua casa. Asta devenise pentru el in ultimele luni. Probabil s-ar fi simtit ciudat sa fie nevoit sa plece de acolo.

"Mi se pare genial" admise el, cu nonsalanta. Era unul din putinele adevaruri pe care era mandru sa le recunoasca. "E fascinant si ma atrage din toate punctele de vedere. Poate e mai bine aici, decat la Durmstrang".

Stia ca parintii sai nu erau tocmai cei mai fericiti oameni. Dar el se obisnuise. Se obisnuise sa nu fie preferatul lor si sa-i cedeze acest loc fratelui mai mare, care ajunsese profesor la acel institut de predare. Ajunsese in punctul in care pur si simplu nu ii mai pasa.

**Bell Evans** · 17 Jan 2012, 16:19

"-Intradevar, e cel mai genial loc din toata lumea" admise Bells.

Isi aminti de vremurile in care fusese ea in primul an. Totul i se parea altfel; totul era altfel, in comparatie cu prezentul. Nu avea griji, nu se gandea la cei din jur atat de mult, sau la alte probleme. Isi vedea de invatat, iesea seara de seara pe coridoare sau facea vizite interzise in Biblioteca. Rose ador acel Sector, asa ca faceau mereu cate o oprire acolo; incepuse la un moment dat sa se intrebe daca numai ei colindau holurile scufundate in intuneric. Cand se intalneau insa si cu alti elevi lipsiti de somn, banuielile erau automat infirmate.

Ofta incetisor, intorcandu-se la bautura sa; daca ar fi avut o dorinta, atunci aceea era. Sa revina in primul an si sa treaca din nou prin toate aventurile copilariei sale. Asta ar fi presupus ca Rose si Stefan sa se intoarca, iar Helena sa nu fi plecat niciodata. Cu siguranta era visul ei - imaginea din oglinda lui Erised.

**Lucas Hale** · 17 Jan 2012, 16:41

Observa umbra de melancolie si tristete care se asternuse pe chipul celor doua fete si ramase tacut. Nu stia ce mai putea spune. Nu era tocmai genul acela de baiat care sa se priceapa la consolat si lucruri de astea; el era tipul direct, care nu o lua pe ocolite. Totusi, in situatia de fata, abia le cunoscuse. Nu putea sa le intrebe pur si simplu de ce erau in acea stare.

"Orice ar fi, nu merita; iar daca merita, atunci bucurati-va ca a fost, a trecut si vor urma altele" se rezuma el sa spuna.

Stia ca toti oamenii aveau regrete sau amintiri - el avea numai regrete. Nu putea sa se laude cu niste amintiri dragute pentru ca nu avusese tocmai cea mai buna copilarie. Spera doar ca la castel sa reuseasca sa se bucure indeajuns cat si pentru anii de mult apusi.

**Bell Evans** · 17 Jan 2012, 16:47

Isi ridica privirile si se uita la el usor confuza; nu se astepta sa primeasca o asemenea remarca. Ramasese profund impresionata, avand in vedere si varsta frageda a tanarului. Era in primul an si totusi, spusese un adevar general valabil pe care multi se fereau sa-l recunoasca. Zambi bland, iar cand vorbi glasul ii era scazut.

"-Ai dreptate" sopti ea, cu incantare. "Amintirile nu merita uitate, ci doar tinute in adancul sufletului si pastrate pentru toata viata" continua Bells, cu acelasi suras. Nu avea sa o uite niciodata pe Rose sau pe Stefan si Helena - faceau parte din trecutul ei; acea parte pe care o iubea si avea sa o iubeasca intotdeauna.

Avusese momente in care simtise ca isi uraste trecutul - sau cel putin, parti din el. Dar cineva ii spusese ca nu poti sa-ti urasti parte din propria fiinta; era ceva ce te definea, ceva prin care ai trecut si a ocupat odata un loc important in viata ta. Deci nu merita urat; trebuia doar ascuns si neamintit, daca asta cauza suferinta.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade « Previous 1 2 3 4 5 Next » //  / It's not me, it's you

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ It's not me, it's you