Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Marea Sala

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ It's our time.

Jennifer auzise fara sa vrea discutia celor doua Cercetase de langa ea.Se simtea bine stiind ca casa ei avea mai multi elevi , dar gandul ii statea si la intrebarea pusa de una dintre cele doua , adica daca se intamplase ceva.
"Nu ar avea ce sa se intample" isi spuse ea.
Gandul ii disparu in alta parte , la mama si tatal sau de acasa.Trebuia sa le scrie neaparat o scrisoare , sa le spuna ca picat la Cercetasi."Cred ca or sa fie foarte mandri de mine" isi mai spuse ea.Ii era dor si de prietenii ei Incuiati , dar o sa ii vada in vacanta.

OOC:Melisse , multumesc mult ca mi`ai spus si scuze dar nu stiam.. aa..si scuze daca am facut PP

Pasi in Marea Sala, incercand sa nu iasa prea mult in evidenta; intarziase - poate pentru a mia oara - la ceremonia de sortare si la festinul de inceput de an. Incepea sa fie ceva obisnuit - in cei sase ani, prinsese doar doua ceremonii. Prima, cand fusese ea insasi o boboaca panicata, iar a doua, in anul III cand avusese noroc de Bell. Iar apoi, pe parcursul urmatorilor ani, se ivise de fiecare data cate ceva mai important.
"-Si am promis ca anul asta o sa fiu prezenta" mormai ea, printre dinti.

Se indrepta cu pasi grabiti spre masa Cercetasilor, incercand sa se aseze fara sa starneasca glasete; oricum nu o cunostea prea multa lume. Fusese mereu genul care nu se implicase in socializarea cu ceilalti. Nici macar cand lumea venea la ea sa inceapa o conversatie nu isi dadea prea multa silinta. Comoditatea asta; ce sa'i faci.

Observa ca se schimbase si sefa de casa; privi in jur, incercand sa recunoasca macar cateva chipuri. Dar nimeni nu i se paru cat de cat cunoscut. Doar straini, straini, si iar straini. Nici macar nu avea habar cine statea langa ea.
O recunoscu doar pe sefa de casa - poate pentru ca era cea care vorbea - si zambi; avea sa fie un an plin de surprize.

• Robby inca se afla in camera de zi a Cercetasilor, se hranea, 'Imediat termin' gandi acesta. Si asa a si fost, a terminat dintr-o inghititura punga de sange cu grupa sa preferata, AB negativ. Stia ca a intarziat, dar nu-i pasa, parasise scoala anul trecut ultimele luni, ce era bine era ca Bell Evans, sefa de Casa din acel an, l-a ajutat sa-l treaca in vacanta precum o corigenta.
  
  A ajuns intr-un minut in Marea Sala, noroc cu noile abilitati de vampir. Un loc era gol, acesta era lanfa Katherine, Katherine Austen. Bine-nteles nu s-ar fii dus langa niste boboci nici daca acolo era leacul pentru a deveni din nou uman.
  "-Unde este Bell ?" zise vampirul.
  "-A plecat." ii raspunse scurt o persoana.
  "-Si cine a inlocuit-o ?" intreba baiatul continuand sa cerceteze masa ca sa vada cine e noul sef.
  "-Desiree Goth." ii raspunse acceasi persoana, era chiar Katherine.

Eveline privi toate bunatatile ce era insirate in fata sa si nu stiu din ce sa guste mai intai.Ii era o foame groaznica dar cu toate astea se oprea sa trancane cu oricine.Era in culmea fericirii.Privi in jur si o vazu pe Dess ca o priveste.Defapt privea intreaga masa a Cercetasilor si cand prinse privirea lui Eveline ii zambi usor.Eveline ii facu usor cu mana si ii intoarse zambetul.

- Hei,priveste.A venit Robby ii zise Eveline lui Melisse care decojea un carton copt.Aceasta ridica din umeri si se avanta din nou in mancare.Eveline chicoti si se ridica putin pentru a ii face cu mana lui Robby.Acesta ii raspunse la salut cu un zambet larg si se indrepta spre ele.
- Hei.Hai,stai aici cu noi zise Eveline.Robby se aseza langa Eveline si isi trase putina mancare langa el.
- Vorbeai cu Katherine,nu? intreba Eveline aducandu-si aminte de Bell.Robby dadu din cap si Eveline privi in sala dupa ea.O zari si ii facu cu mana.Aceasta raspunse la salut cu un zambet larg.
- Poate ar trebui totusi sa mananci si tu ceva mormai Melisse.Eveline chicoti si isi trase mancarea mai aproape de ea.

Bella se apropie de Dess şi o privea acum cu căldură. Sinceritatea din ochii săi albaştri o făcu să tresară, apoi cuvintele fetei îi înmuiase inima :

- "Mă bucur că eşti şi tu aici, Bells."
- "Şi eu mă bucur să fiu aici." răspunse Cercetaşa zâmbind.

Atmosfera din Marea Sală îi făcea inima să tresară de bucurie. Erau toţi acolo, zâmbind şi împărtăşindu-şi gândurile şi impresiile.

"Ca pe vremuri "... îşi spuse ea în gând.

Melisse privi cum Bella se aseza langa Desiree, privindu-se una pe alta ca dupa o asteptata revedere.
Il privi pe Robby atenta. Era intr-o buna dispozitie. Probabil se hranise. Avea o pata mica rosie in coltul gurii.
Sopti "Robby!", dupa care ii facu un semn baiatului sa isi ia ramasitele de la gura. Baiatul intelese, iar apoi incepu sa infulece din mancare. Poate fi foarte ciudat cum un vampir mananca atat de mult si nu se ingrasa niciodata. isi spuse Melisse, chicotind in mintea sa.

In realitate, cercetasa ducea o adevarata lupta cu acea coaja de pe un cartof nesabuit, pe care nu o putea scoate nicidecum.

După ce o îmbrăţişă scurt pe Desiree, Bella îşi roti privirea în jur şi o observă pe noua ei prietenă de la Cercetaşi, Melisse. Aceasta părea o fată drăguţă, primitoare şi din câte observă se înţelegea bine mai cu toată lumea.

- "Hei, Melisse. Poftă bună."
- "Mulţumesc." răspunse aceasta printre înghiţituri.

La fel ca şi mai înainte, atmosfera era în toi. Cercetaşa îşi mută privirea asupra lui Robby. Pe el încă nu îl cunoscuse oficial, dar ştia că avea timp pentru toate.

Vazu ca Bella o observa si cand ii urase "Pofta buna!" se simti cam ciudat pentru ca, desi o observase de mai mult, nu o saluta. Prost din partea ei.
- Multumesc. ii raspunse Melisse zambind dupa ce inghiti bucata de cartof. La fel!
Apoi facu o pauza, privind din nou lumea. Intr-un colt mai intunecat al camerei aparu Dominik.
Disparu imediat ce realiza ca ea il vazuse. Sa fi fost doar mintea ei care ii juca feste?
- Si tu l-ai vazut pe Dominik in coltul acela? isi intreba Melisse sora, aratand spre locul in care il vazuse.
Eveline, cu mancarea in gura, facu un semn din cap in semn ca nu, iar Melisse credea ca mintea ii joaca feste.
Oricum, ce putea cauta Dominik acolo?