Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 10 11 12 13 14 … 16 Next »

/ Iubire purtata de vant ...

Waw.E atat de incredibila povestea asta!E....magnifica.
Abia astept sa apara a doua parte.

23.ianuarie.1992
20:45 P.M


Fugeam prin acel ocean de lacrimi … De doua zile , cerul nu-ncetase a plange . Ploua cu picaturi mari , poate chiar enorme , ce se inlantuiau intr-un dans haotic al vantului ce parca muta totul din locul sau firesc . Abia ma mai tineam pe picioare , dar continuam sa alerg . Imi simteam intregul corp inghetat … Si asta durea …
Soseaua era pustie .. de-as fi ignorat cele cateva masini ce se grabeau catre destinatie , as fi zis ca era chiar liniste . O liniste profunda ; sacaitoare . In contrast cu durerea de cap ce nu imi dadea pace , devenea insuportabil . Impactul picaturilor de ploaie cu asfaltul rece , murdar … era tot ce se mai auzea , dar cine ar fi bagat de seama ?
Strada , orasul … devenisera un labirint urias .
M – am oprit din alergat curand , amestecandu-ma printr-un mic grup de persoane , ce ramasesera ca si mine , prizonieri ai furtunii . Priveam in gol si asteptam …Autobuzul ce avea sa ma duca acasa nu mai venea . Am injurat in gand . Incercam sa fiu stapana pe situatie .
Fiecare picatura ce se lovea de hainele mele , de chipul meu , ma facea sa ma simt si mai rau . “ Ce frumos trebuie sa troneze umbrela pe masa din sufragerie … Exact acolo unde am lasat-o … Sau mai bine zis , unde am uitat- o !
Fosnetul frunzelor ce se desprindeau de coroana copacilor , odata bogata sau zgomotul ramurile ce se indoiau in bataia vantului , suna ciudat in mintea mea … “ Dintr-o data , parca nu mai e deloc asa de liniste ! “ mi – am spus . Ceata era asa de deasa , abea mai zaream luna ce nu intarzie sa apara … Ce n-as fi dat sa fiu acasa .
Dintr-odata , am simtit o mana aspra , rece , pe umarul meu … Mi-am intors privirea …
Andy era acolo , langa mine si imi zambea , amuzat de situatie … Tocmai pierdusem autobuzul si nici nu realizasem , fiind pierduta in gandurile mele . Parea ireal … El , langa mine . N-am mai avut nici o stapanire de sine si i-am sarit in brate , incercand sa imi stapanesc lacrimile . Era un amestec de sentimente … De cand nu ne mai vorbisem ? Acum puteam sa aud vocea pe care o iubeam , sa ii vad chipul si sa ma pierd in ochii sai . Ochii sai albastri …

Se oferi sa ma duca acasa cu masina … stia drumul . Prea bine poate . Era atat de aproape de mine , dar totusi atat de departe . Si de ce ? La cine se gandea atat de concentrat ?

N-am scos nici un cuvant ... Am privit pe geam absenta , urmarind cum se lovesc picaturile de ploaie violent de geam . Asta ma facu sa imi aduc aminte ; de ceea ce ma urmarea si nu voia sa imi dea un ragaz . Nu ma lasa sa gandesc logic atunci cand trebuia . Cand era nevoie de mine , el era acolo ... incoltindu-ma .

~ Flashback ~

“Aceasi camera ticsita de carti si praf … aceasi voce rece ce se auzea incet pe fundal . De cate ori asistase la aceasta scena ? El privea asa cum facea mereu ; cu dispret . Ce n-ar fi dat sa ii vorbeasca … sa ii poata spune macar o vorba , dar nu . Tacea si asta nu era tot . Parea o papusa in mainile unui maestru papusar … Intinsa pe jos … fara suflu . Nemiscata . “ Secrete … secrete ! Asa-i ca si tu le urasti ? Ziua adevarului va veni curand “ Aceleasi cuvinte ce pentru fata nu aveau nici o noima . Cate repulsie ii putea provoca acea voce odioasa .
Dar nu fu de ajuns decat de un fior rece ce ii sageta trupul … si –n toiul noptii iata-o treaza cu un tipat intiparit pe buze si o figura schimonosita . Suspinand il striga pe Andrei … ar fi fost placut sa fie acolo , langa ea . Dar si asta ii era interzis ...

~ End of flashback ~

Acel cosmar ... imi transforma viata intr-un cosmar .

Andrei ma conduse cu zambetul pe buze pana la usa apartamentului . Nu ! Nu avea sa se termine la fel ...

- Nu ... nu ... nu ai vrea sa ramai ? am rostit incet si rar .

Asteptam sa raspunda , cu ochii umezi si tristi .

So ... this was the first chapter ! Sper ca v-a placut ! O sa pun si capitolul doi ... Sambata ... I think

OOO!! Foarte frumos! Imi place ideea ta cu "flashback" ! Foarte ingenios. Sunt sigura ca si celelalte parti vor fi tot foarte frumoase. Abia astept!

Imi plaaace!
Abia astept cpntinuarea...sunt sigura ca va fi super!
Esti talentata.

Hey...deci...imi place
Nu stiu cum se face ca toata lumea de pe aici e talentata...
Ador ceea ce ai scris...sper sa postezi in continuare...de abia astept sa citesc continuarea...

Wow....chair frumos...ce sa zic ,n'am observat greseli de tastare sau altceva
Ai un stil foarte frumoas de a scrie .Astept si urmatorul capitol cu nerabdare .
See ya

Hey Aveline
Imi place foarte mult...si ma bucur ca te-ai reapucat de scris..
Astept continuarea..:-)

Il priveam , atenta la fiecare gest al sau … De ce tacea ? Ma privea confuz , de parca n-ar fi stiut ce imi doream de la el . O lacrima se ivi pe chipul sau . Se apropie usor de mine si ma stranse la piept … delicat . I-am raspuns l-a imbratisare , strangandu-l puternic in brate . I-am luat mana si l-am tras dupa mine …
- M – am intors ! am strigat eu slab odata ce am pasit in holul de la intrare , incercand sa nu ma impiedic de pantofii ce erau imprastiati pe gresia de un albastru inchis . Pisoiul meu imi iesi in intampinare , mieunand slab . I-am zambit , cu speranta ca se va multumi cu atat deocamdata si m-am intros la Andrei .
- Pai … de ce nu iei loc ? Am sa pregatesc niste ceai … Preferatul tau ! am mai adaugat , facandu- i cu ochiul .
- Da … eu te astept aici … Probabil ca am sa citesc un volum de poezii din biblioteca ta !


- Mai tii minte ? Desi nu a fost prea placut , imi aduc aminte cu drag … de … acel moment ! Chiar si pe mine ma surpride de unde am avut atata curaj … desi … Vreau sa zic , nu stiu ce mi-a venit sa fug de acasa .. si sa vin tocmai pe capul tau !
- De ce te miri ? Mereu ti-am spus ca esti destul de nebuna pentru a te imbarca intr-o excursie pe Planeta Rosie …
- Huh ? Nu inteleg … i-am raspuns nelamurita .
- Vorbesc de Marte … imi spuse el dandu-si ochii peste cap .
- Nu asta ! De ce mereu sunt eu personajul negativ ? Am ras … Serios acum . Nici eu nu stiu ce imi poate pielea ! Poate ca numai tu sti .. cred ca numai tu sti ! Doar .. ne cunoastem de la treisprezece ani si de prima oara cand ne-am zarit , am fost de nedespartit ! Unde ai fost tot acest timp ? Te-am cautat si m-am rugat la Dumnezeu sa te gasesc ; si uite ca tu ai dat de mine in final . O lacrima stinghera se rostogoli pe obrazul meu , urmata de un suspin … plangeam , cum nu m-ai facusem de mult ; tacut dar dureros . Andrei ma privii intens , cerandu-mi sa ma potolesc , fara nici un pic de efect in fata incapatanarii mele .
Se apropie timid de mine , asezandu-se in dreapta mea , pe canapea . “ Nu merita sa plangi … “ imi sopti el , in timp ce se apleca din ce in ce mai tare sper mine . Si-a apasat obrazul de al meu , in timp ce mi-am incolacit bratele in jurul gatului sau … Mi-ar fi placut sa mor in acel moment … alaturi de el ;
Nu stiu cum am rezistat tentatiei de a nu-l saruta … Buzele sale erau la cativa centrimetri de ale mele , dar asteptam . Ii auzeam inima bubiund din ce in ce mai repede … “ Exact ca a mea … “ am gandit chicotind .


- Si tot in aceea zi , a…

N-am mai putut continua … si-a apasat tandru buzele de ale mele . “ Mi-ar placea sa mor in acest moment ! “ i-am soptit cat inca buzele sale imi acopereau chipul de sarutari . Era un amalgam de sentimente in atingerile sale … ce practic … imi dadeau foc . Pacat ca eram privata de ai-I privi ochii sai albastri-verzui . Din instinct , si ai mei erau de mult inchisi …
Cand sarutul se risipi , mi-am trecut mana prin parul sau castaniu-deschis . Ma privi surprins , parca cuprins de remuscari ; infasca jacheta ce o purtase cand a venit si iesi vijelios din incapere … mai precis … din apartament .


- Ce se …
- Ne mai vedem … frumoasa mea ! O sa ne mai vedem !


Din aceea zi … am renuntat sa il mai caut , fiindca n-a mai aparut , asa cum spusese … Sau poate doar eu am crezut ca a zis asta ...


Partea a II a o voi pune maine ... Sper sa va placa

Fat-o tu chiar ai talent!

Astept continuarea

Am citit ce ai scris pana acum, si chiar mi-a placut.. esti foarte talentata.. abia astept continuarea..