Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Urlet in Noapte

1 2 3 Next »

/ Jertfa.

Cazu intr-un somn adanc. Se visa un lup alb. Alerga printr-o padure veche, uitata de lume, insa fara sa simta efortul. Vantul ii ravasea blana, crengile brazilor il zgariau, dar el nu lua in considerare toate astea, continua sa alerge si sa alerge si sa alerge. Stia ca trebuia sa continue sa mearga, dar habar nu avea care era motivul sau unde trebuia sa ajunga. Avea doar o porunca de indeplinit : Nu te opri, nu te opri, nu te opri, nu te opri, nu te opri .... la nesfarsit. Nu se putea gandi la altceva, acele trei cuvinte parca ii blocau intreaga minte si simtea cum se pierdea in abisul propriei sale fiinte. Ceva il atinse. Isi intoarse capul cu o miscare brusca. Vedea un ... Lesina.
Scarlett scutura din cap speriata. Isi pipai mana, apoi intregul trup pentru a se asigura ca nimic nu fusese real. Ura visele astea, care in ultimul timp deveneau din ce in ce mai dese. Se ridica in fund si privi in jur, dar nu reusi sa desluseasca mare lucru din pricina beznei, asa ca hotari ca nu ar strica putina lumina.
- Lumos ! sopti fata dulce, de parca acel singur cuvant ar fi fost o intreaga declaratie de dragoste.
O lumina mica se aprinse in capatul baghetei, dar Scarlett tot nu vedea mai mult decat inainte. Vraja era prea slaba si ea la fel.
'Se pare ca m-a epuizat visul mult prea mult.' gandi ea, renuntand pana si la putina lumina pe care o avea. Se intreba unde se afla padurea pe care o vazuse si daca lupul ei mai traia.
Ceva o atinse pe umarul stang. Avea aceasi senzatie pe care o avusese si lupul inainte de a lesina, dar ea nu se intoarse sa vada cine era. Ea nu lesina.

OOC : Poate sa continue oricine. :-)

OOC:Sper ca nu te superi ca am continuat eu
BIC:

Jennifer mergea usor, cu lacrimile fierbinti arzandu`i ochii, pe drumul inspre Urlet in Noapte.Acesta devenise locul unde tanara Cercetasa se linistea, si acum chiar avea nevoie.De ce viseaza incontinuu de trei nopti moartea susorii ei?Nu stia ce raspuns sa sisi dea, dar simtea ceva cand se trezea, simtea durere.Avea un gol in inima, care nu ar fi putut fi plin la loc niciodata.Golul acela facut de sora ei, ca numai era langa ea, si de tatal sau..

Mereu incerca sa fie tare, sa nu isi lase lacrimile in voie in fata celorlalti, dar cand erau singura, rabusneau dinauntr`ul ei neputund fi stapanite.De fiecae data cand era cu prietenii incerca sa zambeasca, sa rada, sa nu arate ca este ingrijorata, si suparata, chiar daca ce cateva ori nu ii reusise.

Isi ridica privirea vazand cum in fata sa se iveste conacul.Ofta usurata deoarece afara se lasase cam racoare, iar ea nu avea decat un tricou subtire si roba pe ea, si aceea tot subtire.Deschise usor usa de la intrare, care scoase un scartait lung si asurzitor.Ascultase atenta sa vada daca se aude ceva, dar se parea ca peste conac domnea o liniste mortuala.Intra usor cu bagheta in mana, soptind "lumos" pentru a vedea unde merge.Inchise usa in urma sa, si inainta.Tresari un pic vazand silueta unei fete intinse pe jos, fiind cu spatele la cercetasa, si care nu prea parea in apele ei.Mergea usor inspre ea, parandui`se cunoscuta, dupa care ii puse mana pe umar.Trecuse usor pe langa ea, punandu`se pe jos in fata ei.i se parea ca o mai vazuse pe la Hogwarts, dar in acest moment mintea lui Jennifer era cu totul in alta parte.

-Esti bine? intreba aceasta vrand sa o ajute pe fata.

- Multumesc, dar am fost si mai bine ! raspunse Scarlett, injurand in gand. De ce trebuia sa fie gasita tocmai cand se afla intr-o stare atat de josnica ? Ura sa se simta slaba si ceea ce ura si mai mult era ca altii sa o vada asa.
Insa acum trebuia sa se ingrijeasca ca acea fatuca plangacioasa din fata ei sa nu afle nimic.
- Cum ai spus ca te numesti mai exact ? o intreba pe Cercetasa, vrand sa afle mai multe.
Nu avea nimic cu Jennifer, sau cum spusese ca o cheama, doar ca acum era momentul sa fie egoista, sa pastreze in taina asteptarile sale pentru viitor, sa-si ascunda secretele de ochii strainilor. De altfel, fata parea chiar draguta, pacat ca nu se intalnisera in alta imprejurare.
'Draguta ? Ce tot spun aici ? Cred ca creatura aia mi-a spalat mintile.' gandi Scarlett, strambandu-se la gandul ca aproape acceptase pe cineva din prima.
Scutura din cap, incercand sa dea uitarii toate acele ganduri ridicole. Isi apropie mainile, pentru a avea un sprijin mai bun, iar mai apoi isi departa picioarele si incerca sa se ridice. Observa mana fetei nou-venite intinsa, probabil vroia sa o ajute.
- Multumesc, dar ma descurc si singura.
Impinse din maini cu toata forta, incercand sa se ridice in picioare, dar cazu inapoi in fund. Era prea slaba, dar Scarlett sa admita asta ?!? Niciodata.
'De ce nu imi intinde din nou mana aia afurisita ?' isi zise ea, nervoasa pe neputinta sa.

OOC : Esti bine-venita. :-)
P.S. Personajul meu e mai sadic de felul lui.

Jennifer ii raspunse tinerei fete ca o cheama Jennifer.I zambi dupa care vruse sa o intrebe la randul sau cum o cheama, dar tacu din gura si ii intinse mana pentru a o ajuta sa se ridice de pe jos.

Tanara Cercetasa se intreba cum ajunse aici, presupunand ca nici nu stie unde se afla, si nici intr`o stare prea buna.Vazu cum aceasta nu vruse ca Jennifer sa o ajute, incercand sa se ridice singura de pe jos, dar cazu la loc in capul oaselor.Se uita la Jennifer parca asteptand sa ii intinda iar mana pentru a ajutao.Tanara Cercetasa se gandea ca daca era asa nervoasa, nu trebuia sa isi verse nervii pe Jenn, si sa se scoale singura daca nu a acceptat din prima, dar isi lasa orgoliul la o parte, si o ajuta.Acum cele doua fete stateau fata in fata, in picioare in incaperea slab luminata.

-Pe tine cum te cheama? intreba Jennifer intr`un final.

Lumina baghetei Cercetasei ii lumina chipul tinerei necunoscute, iar un gand ii trecu prin minte lui Jenn.O mai vazuse in Turnul Cercetasilor, dar nu mai stia chiar ce an era ea.Poate ca o vazuse si pe la ore.

'Trebuie sa fiu draguta. Ii sunt datoare. De ce naiba nu m-am putut ridica singura ?' isi spuse ea , nevrand sa se mai gandeasca la neputinta sa.
Primul gand care ii trecu prin minte fusese sa-i intoarca spatele necunoscutei, sa-i tranteasca usa in nas si sa plece, doar asa, cutreierand prin bezna, dar renunta rapid la el, pana la urma fata aceea ii vroia doar binele si cum mai spusese, in locul ei, ea nu s-ar fi suportat.
- Scarlett, ma numesc Scarlett Soul.
Vocea ei, chiar si asa slabita avea o hotarare neobisnuita in glas.
- Incantata ... banuiesc , spuse tot ea, hotarandu-se brusc ca Jennifer nu era o companie chiar atat de rea.
Ii zambi larg, fara a se scuza totusi de comportamentul sau. Asta era stilul ei, isi cerea foarte rar scuze.
'Oare pe unde hoinareste Nord ? ' se intreba ea, ingrijorandu-se pentru lupul ei. Se intreba daca mai traia sau daca era inca lesinat acolo, in coltul acela de lume, intr-o padure parasita. Trebuia sa il gaseasca. Dar ce sa faca cu Jennifer ?
In timp ce inca ii zambea fetei, hotari ca avea nevoie de ea, in definitiv acea creatura-care-cine-stie-ce-era se retrasese cand aparuse Jenn.
Trebuia sa-l gaseasca. Trebuia !

Jennifer ii zambi tinerei fete cand auzi cum se numeste.Chiar ii placea numele acesta, suna mai special.Se parea ca fetei ii trecusera nervii si se mai calmase.Se vedea aceasta si pe fata ei, dar ingrijorarea aflata pe chipui sau nu ii disparuse, jennifer gandindu`se ce a patit.Poapte o putea ajuta.

Incerca sa isi lase problemele ei la o parte, punandu`le pe primul loc pe cele ale persoanelor aflate in jurul sau.Asa facea mereu, isi ascundea adevarata faca sub o masca de fericire.Poate ca unii credeau ca duce o viata cat se poate de fericita, dar nu era asa.Chiar daca se mai distra, sufletulsi gandul ei sburau in alta parte de cele mai multe ori.

Vazu cum Scarlett se uita atenta la ea zambind, Jennifer se asezase pe umarul fotoliului din spatele sau.Isi impreuna bratele in poala, uitandu`se atenta la Scarlett.Bagheta o avea intre maini, aceasta inca scotand raze de lumina care provocau umbre pe peretii vechi.

-Cum ai ajuns aici? intreba Jennifer uitandu`se atenta in ochii fetei.Adica, vreau sa spun cand am intrat te`am vazut intinsa pe jos..

- Daca as stii , probabil ca nu as sta aici degeaba.
Un raspuns pe masura intrebarii. Nu se gandise mult sa il dea, dar era multumita de el.
'Poate daca as stii din ce cauza eram intinsa pe podea cand ai intrat atunci nu mi-as mai face atatea griji. As stii exact ce e cu Nord.' isi zise ea in gand. Normal ar fi zambit , stiind ca informatia inseamna putere, dar asa ?!? Asa informatia pe care o avea nu insemna altceva decat durere. O durere surda, o durere pe care o ascundea cu atata maiestrie ca nu-i zarea tulburarea nici un ochi strain. Mai ales nu fatuca aceea.
'Ce rea sunt ! Nu trebuie sa ma mai gandesc la mine, acum Nord e tot ce conteaza.'
Cu gandul acesta ii smulse fetei bagheta din mana si incepu sa cerceteze camera in speranta de a gasi vreo urma a creaturii aceleia. Nu simtea pic de frica, gandul ca isi putea pierde lupul o tinea in viata, ii infuleca orice spaima, dar nu avea cum sa-i alunge nedumerirea. Nestiinta ramanea acolo ca un nor de ceata in spatele caruia adevarul era atat de simplu, dar inaccesibil.
- Daca vezi ceva ciudat sau ceva ce nu este asa cum trebuie sa fie, anunta-ma ! ii spuse Scarlett cu o voce aspra. Ii trecuse toata prietenia precum o ploaie de vara. Se schimbase in doar cateva clipe.
Facu cativa pasi si se intoarse brusc spre Cercetasa.
- Poftim bagheta ! si i-o arunca. Spera ca o prinsese pentru ca nu avea sa se ingrijeasca de asta. Isi scoase propria bagheta din buzunar si sopti un "Lumos", dupa care o lua in directia opusa a Conacului.

OOC : Nu mai sunt Crystal, acum sunt Scarlett. Cred ca ti-a scapat. E okay. :-)

Jennifer isi dadude seama dupa aceea ca puse o intrebare cam tampita.Adica, daca Scarlett ar fi fost constienta unde se afla, ar fi plecat si nu ar fi gasit`o pe jos.Vazu cum tanara ii smulse bagheta din mana, dar numai portestase deoarece vedea ca incepe sa caute ceva.Jennifer se gandea ce o cauta, dar nimic nu ii trecea prin minte.Habar nu avea ce gandeste tanara.Se intoarse cu fata spre Jennifer, spunandu`i daca gaseste ceva sa o anunte, doar ca ii vorbise pe un ton atat de aspu, de ii veneau nervii Cercetasei.Daca vroia sa o ajute, mai intai trebuia sa ii vorbeasca frumos.Ii arunca bagheta inapoi,Jennifer prinzand`o imediat, la fel ca un Cautator ce prinde Hotoaica aurie, dupa vazu ca aceasta isi scoase bagheta ei.

Se ridica usor de pe fotoliu, uitandu`se atenta la Scarlett.
-Daca vrei sa te ajut, mai intai vorbeste`mi frumos.Cu toate ca se vede ca esti nervoasa, nu trebuie sa iti versi nervii pe altii, ii spuse Jennifer pe un totn la fel de aspu.Nu suporta sa ii vorbeasca cineva in felul acesta.[/font]

Vedea nervozitatea de pe chipul acela. Incet, incet realizase cat de nesuferita fusese.
'Dar Nord ...' gandi ea, temandu-se pentru lupui ei.
Stia ca motivul pentru care reactionase asa si fusese atat de egoista si .... si rea era pentru ca ii era teama. Ii era teama ca lupul ei muris..... Nu, nu avea sa se gandeasca la asta.
Brusc se intoarse catre Jenn si o privi cu alti ochi.
- Imi pare rau. Stiu ca ti-am mai spus asta, dar acum chiar imi pare rau. Esti o .... o super fata daca m-ai suportat, incheie Scarlett, chicotind. Vedea pe chipul fetei ca si ei ii venea sa rada. Poate ca avea sa o ierte.
'Daca ai stii ca situatia asta nu e deloc simpla.'
- As vrea sa pot sa iti spun ce se petrece, dar nici eu nu stiu si daca iti spun ceea ce stiu, s-ar putea sa ai probleme. Nu vreau sa te bag intr-o lupta care nu e a ta. Nu am de gand sa iti pun viata in pericol, asa ca te rog uitate daca vezi ceva in neregula prin conac.
Dar Jennifer nu se misca si Scarlett stiu ca Cercetasa avea dreptul sa stie ce se intamplase. Ofta, iar apoi ii povesti totul.
- Intelegi ? o intreba Scarlett, dupa ce epuiza toata povestea.

Jennifer asculta vorbele lui Scarlett si avea de gand sa o ierte.Era sa o apuce rasul cand ii spuse ca este "o fata super pentru ca a suportat`o" dar se abtinu.Stia din propria experienta ca o persoana cand e nervoasa poate sa isi verse nervii pe alti neintentionat.

Pufni usor auzind ce spuse despre viata in pericol.Prin cate trecuse tanara Cercetasa, nu mai ii era frica aproape de nimic.Avuse atatea probleme cu Cap-de-Mort, chiar il infruntase o data ea impreuna cu Eveline, si multe altele.Nu se miscase de pe loc in momentul cand Scarlett o rugase sa inceapa sa caute lucruri neobisnuite prin conac deoarece vroia sa stie ce se intampla, vroia adevarul.

Se parea ca Scarlett ii va povesti totul, asa ca asculta toata povestea tinerei Cercetase.Dadu din cap aprobator cand aceasta o intrebase daca intelese, dupa care se apuca sa caute cate ceva neobisnuit prin conac.

-Caut eu la etaj, tu cauti aici, ii spuse Jennifer dand sa urce scarile de lemn invechite.