Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn

1 2 3 4 5 Next »

/ just a visit

ooc: for Splendora

Nu putea spune că era foarte familiarizat cu Aleaa Nocturn deși știa să mânuiască prea bine magia neagră pentru un puști de vârsta lui care nu intenționa să folosească arte întunecate în scopuri meschine, își folosea aceste abilități doar pebtru a se apăra. E mult mai ușor să lupți împotriva cuiva știindu-i armele și dat fiind situația incertă în lumea magică, avea nevoie să cunoască ambele baricade pentru a-și putea păstra neutralitatea. 
Se trezi că pășește agale pe alee cu gluga trasă foarte bine pe cap astfel încât să îi acopere destul de bine fața, nu își dorea să fie recunoscut, ca să evite întrebările suspicioase la Hogwarts. Se uita în stânga și în dreapta observând numeroase specimene ciudate. La unele se uita cu scârbă, la altele cu admirație, era uimitor cum magia neagră și anturajul morbid schimbă oamenii. Era fascinat de diversitatea trasaturilor chipurilor lor în contrast cu monotonia culorilor, de la nuanțe de gri până la cele de negru intens. Nu căuta ceva anume, mergea pur și simplu unde îl duceau picioarele, când își aminti că are nevoie de niște ingrediente pentru o poțiune.

Splendora se plimba pe Aleea Nocturn, strngandu-si tot mai tare de pelerina in jurul gatului. Aproape inghetase. Dat fiind faptul ca afara batea un ger naprasnic se intreba cum de nu o facuse pana acum. O apuca nostalgia, si injura in barba cat pentru sine, privind cum ingheata incet dar sigur in timp ce hainele-i zburau de la vant mai ceva ca intr-o reclama la noile modele de ventilatoare Bosch.
Inainta mai rapid, cu capul in jos, bagat in gluga mult prea mult, tragand de roba aia cat colo pentru a o face sa stea cum doreste insa renunta la idee curand, si o lasa sa fluture libera, injurand de data aceasta zgomotos, singura parte a corpului acoperita fiind capul, si pasi plina de draci si cu pumnii inclestati, spre magazinul de potiuni. Avea nevoie de caldura, pentru a evita un soc hipotermic de toata frumusetea; in plus, parea o seara minunata pentru potiuni. Ajunse in fata magazinului, intrand rapid si se opri la tejghea, rasufland usurata. Lasa privirea in jos, oftand zgomotos, apoi isi dadu jos gluga agale, fericita ca e putin mai cald, privind vanzatorul zambind.
"Domnisoara Cromwell, ca de obicei?"
"Da te rog." rspunse rece.
Vanzatrul se intoarse cu un manunci de ierburi in brate si niste sticlute si ii le puse in fata, intorcandu-se spre a mai aduce si altceva.
Fata ridica o sticluta si o privi suspicios, citind tacticos lista de incrediente din continut adresandu-i-se iar vannzatorului.
"O camera libera ai?" Spuse ea inca citind, " Nu am chef sa plec in seara asta.
Iar acesta se intoarse spre ea zambind.
"You little..." Incepu el zambind, dar ea fu mai rapida
"...Bitch?" Spuse articuland rece, mutandu-si privirea la el.

Simțea cum frigul îi intră treptat în oase, însă nu tremura, tremuratul era pentru cei slabi și fricoși. Dădu peste cineva pe care îl înjură foarte urât în germană, acela părând că nu înțelege nimic își continuă drumul fără să mai zică altceva. Pentru o clipă îi veni în minte să își procure niște cărți de magie neagră însă renunță rapid la idee, dat fiind că dacă ar fi fost prins la Hogwarts cu ele ar fi încurcat-o rău de tot. 
Mergea în același ritm cu cei de pe straduța îngustă, fară să iasă prea mult în evidență, nu vroia să atragă pea multă atenție dat fiind că se presupunea că trebuia să fie la castel în acel moment. Schiță un zâmbet sincer când ajunse în fața unui magazin bine cunoscut și bântuit destul de des de el în ultimul timp. Se uotă subtil în stânga și în dreapta și apăză ușor pe clanță cu un zgomot minim intră neobservat în încăperea luminată destul de slab. Aprecia foarte mult discreția acelui magazin precum și rafturile pline cu tot felul de produse, un miros înțepător dar placut de ierburi invadându-i nările puțin dilatate. Auzi un glas cunoscut însă nu era curios să vadă cine e. Se duse la geam, lângă un raft mare si destul de gol verificându-și lista din mintea lui. Era totul acolo, cu excepția unui ingredient. Strâmbă din nas așteptând ca vânzătotul să termine conversația. Își ținea în continuare gluga pe cap, fiind destul de atent să nu îi vadă nimeni fața.

Vanzatorul incepu sa rada larg, inca privind-o.
"De ce nu? Ti-e frica de Plesnelala?" rase, iar fata se incrunta voit, caci cumva putea citi o urma de mila pentru ea in ochii vanzatorului pe care era gata sa il plesneasca.
"Nu, de ce? E pe aici?"
"E la etaj. Du-te in pivnita." Fata zambi si multumi cu un usor inclin al capului, luand tot manunchiul ala de ierburi in brate si sticlutele in palme coborand tacticos treptele. Ramase pret de cateva minute la masa, si masura dintr-o sticluta putin lichid albicios-argintiu pe care il amesteca cu o alta esenta mai galbuie, adaugand si niste muguri de plante verzui si dupa ce o agita bine, urca treptele cu ea in maini.
"For your kindness." Spuse, facand o mica plecaciune, si trantindu-i sticluta pe masa, se avanta din nou in pivnita.
"Antidotul." Spuse el , inca privind-o.

Glasul pițigăiat îi invadă din nou urechile și își întoarse capul oarecum deranjat spre cea care facea atâta gălăgie pe acolo, fugind dintr-o parte in alta. Se încruntă când o zări pe micuța viperiniță agitându-se inutil pe acolo, oare ce încerca să facă? de fapt, ce îi păsa lui, nu avea niciodată obișnuința să se bage în treburile altora și prefera să facă la fel și cei din jurul lui, însă nu, idioții lui de colegi manifestau o curiozitate specifică unor copii. Pufni și se indreptă spre un alt raft din partea opusă a magazinului trecând pe lângă domnița care se îndrepta din nou spre pivniță. O apucă din mers de braț și o puse la propriu cu spatele lipit de peretele cel mai apropiat poziționându-se în fața ei. 
"Ce caută o domniță atât de finuță ca tine pe tărâmurile astea întunecate?" o intrebă el cu o voce joasă, ascunzându-și în continuare fața sub glugă.

'Plesneala... pfff... extraordinar, deadreptul extraordinar! Niciunde nu scap de el.' Pufni in gand si dadu sa se intoarca spre pivnita, hotarata nu cumva sa dea nas in nas cu el dar nu reusi sa faca doi pasi ca sa se simti luata pe sus si pusa la perete. Facu ochii mari o secunda pierduta in gandul 'Ca de dracu (ce ti-e frica) nu scpi', apoi se incrunta cand spatele ii lovi usor raftul si il privi, dar spre nenorocul lui, tipul din fata ei nu parea a fi el. 'Ei cretinel, cretinel,' rase ea in gand 'proasta zi ti-ai ales sa ma provoci.' Surase scurt.  Ridica piciorul drept din instinct si avu grija sa ii loveasca partile sensibile cu genunchiul, nu atat de tare pentru a crea durere, dar destul de tare pentru a-l incomoda si profitand de situatie ii prinse de gluga cu mana libera si o trase putin pe spate pentru a-i vedea fata.
"Carsten!" Tipa cat o tinura plamanii, afisand cea mai binevoitoare figura posibila de care era in stare la acea ora, cu o fata sictirita si aplecata la o parte "Intotdeauna o placere!" adauga sincer si mutandu-si privirea de la el pentru o secunda se smucii din stransoare si se duse la primul raft urmarind cu un deget incredientele altor sticlute.
"Ma distreaza intrebarea, ce ti se pare ca fac? Spre deosebire de tine mie nu imi e rusine sa-mi recunosc pasiunile." Spuse, si se intoarse spre el, cu o alta sticulta in brate.
"Tu ce cauti aici? Ti-a fost dor de mine si ma urmaresti?" Se poticni locului si incepul sa se balanseze stanga dreapta ca un copil cretin, razand in continuare.

Să o ia naiba de puștoaică răzgâiată și obraznică, știa cum să-l facă să regrete că s-a legat de ea, sau mai bine zis că a băgat-o în seamă din proprie ințiativă. Chiar dacă viperinița nu era capabilă să fie deloc discretă într-un loc public, îl amuza într-un fel atitudinea ei, însă nu la fel de mult cum îl enervase gestul ei total nechibzuit din acel moment. Scrâșni din dinți urmarind-o foarte atent cu privirea și nu schiță nici un zâmbet în momentul în care își auzi numele. O placere? El? Îi era cam greu să o mai creadă și pe asta. Cu siguranță prezența lui nu trezea asemenea sentimente nimanui avand în vedere ca mereu avea grijă să îi lase pe cei din jur cu un gust amar după interacțiunea cu el.
"Spre deosebire de tine eu am dușmani pe aici!"comentă sec aruncând o privire cercetatoare prin încăpere concentrandu-se mai apoi asupra fetei. "Cine ar fi crezut că o viperiniță ca tine e atât de iubită prin locurile astea."zise el un pic mai blând făcând aluzie la scena de mai devreme cu vânzătorul. Văzând că se departase cam mult de el o urmări până la rafturi încruntat și foarte atent la fiecare mișcare a ei. Deci Splendorei îi placeau poțiunile, nu era de mirare, cei ce nu se încred în baghetă, acționeaza cu poțiunile - cel mai pervers și în același timp draguț mod de a omorî sau tortura pe cineva. Afișă pe față un zâmbet de psihopat uitandu-se undeva în gol până când ea se poziționă în fața lui. 
"De la unu la zece, cât de bună ești la poțiuni? și mă refer la cele din afara orelor de la Hogwarts" șopti el încet evitând întrebarea ei, care era și lipsită de importanță de altfel. Daca îi placeau atât de mult poțiunile pe cât lăsa să se vadă, atunci ar fi putut să folosească acest lucru în avantajul lui, curând.

Splendora il asculta calm, zambind pe sub mustati. Isi trecu degetele subtiri peste mai multe retete, aplecandu-se putin pentru a lua la puricat si raftul de dedesupt. Ii placea sa enerveze motiv pentru care o facea dinadins.
"Dusmani?" Scapa un chicot zgomotos, apoi se intoarse brusc si o porni spre el, iar cand ajunse destul de aproape, ii sopti in treacat:
"Iti faci prea multe griji." Zambi din nou cu spatele la el si se apleca, luand o sticluta de pe ultimul raft, apoi se ridica tandru, inca citind despre ea.
Intr-un final se intoarse, ii capta privirea, mergand agale in acea directie, si distrata de moment, fiind acum in dreptul lui, isi trecu degetele lungi peste pieptul mult prea bine lucrat, inca zambind: "Nu-i asa?" Spuse incet. Degetele urmara conturul umerilor, pana cand fata ajunsese in spate, iar buzele ei ii se oprira la ureche.
"Hai cu mine." Si lasand la o parte atitudinea de fata cuminte de mai devreme, il lua de dupa cap si il tara practic in pivnita.
Era un loc intunecat, plin cu rafturi si potiuni iar in mijloc era un ceaun mare in care fierbea un lichid galbui albicios.
Stinsese focul, si avu grija sa toane continutul in mai multe sticlute mici, pe care le aseza tacticos langa celalalte fara a-i spune un cuvant, iar cand termina se intoarse din nou la el.
"Eu nu as gusta, daca as fi tu!"

Prea multe griji. Pufni scurt. Ar fi vrut el să fie lipsit de griji asemenea puștoaicei din fața lui. O urmarea doar cu privirea tragându-și gluga peste cap în momentul în care se auzi ușa cu un scârțâit puternic și deranjant, iar in prag își făcură apariția doi indivizi morocănoși. O lăsa să își facă de cap cu mâna fară să schițeze nici un zâmbet, nu îl deranja și nici nu îi stârnea vreo emoție sau altă prostie. În schimb era foarte atent la ritmul respirației ei, si la caldura corpului ei mic și firav, oricât de puternică vroia să pară, tot mică era față de el. 
Rânji cand îi simti degetele apucându-l de haină, acest gest al ei fiind drept raspuns la întrebarea lui cel mai probabil. Câteodată uita faptul că domnița aparține casei Viperini și avea tendința să se poarte destul de blând cu ea, probabil mutrișoara ei îi inspira mai mult o Astropufiță ce își pierde timpul prin cărțile de poțiuni. Când ajunse în pivniță constată mai multe lucruri, unu, umiditate și miros specific unei peștere plină de șerpi, loc total nepotrivit pentru el, doi, părea să fie un mic laborator al fetei acolo și trei, fata îi răspunse la întrebare în mod practic. Se plimbă puțin printre rafturi cu mainele la spate mijindu-și ochii când ajungea în dreptul unei sticluțe cu un conținut destul de interesant. 
"Nu sunt amator de băuturi exotice"comentă sec plimbându-se în continuare pe acolo până ce văzu că Splendora era din nou atentă la el, așa că se apropie destul de mult de ea, prea mult față de o convorbire obișnuită pe care o purta de obicei cu oamenii. "Cum verifici dacă poțiunile tale funcționeaza?" spuse el într-un final uitându-se direct in ochii ei, ținându-și în continuare mâinele la spate.

"Nu verific." Ii tranti scurt privindu-l serios. Scapa un suras, si se indeparta de el, plimbandu-se pe langa rafturi, privind in gol, apoi adauga:
"Nici eu nu stiu ce contin toate." Spuse inca pierduta in ganduri, apoi se intoarse spre el. Statu doua minute seriosa privind la el in gol, apoi pufni in ras prosteste, acoperindu-si gura cu podul palmei unei maini. Radea cu toata gura, din inima chiar, ochii mijindu-i-se si lasa capul intr-o parte.
"Sunt facute in asa fel incat doar eu stiu sa le folosesc. Si nu pentru ca ma uit la ele si stiu la ce sunt bune ci pentru ca ma uit la ele si simt la ce sunt bune."
Incheie ea ironic, privind acum raftul, inca tinand mana la gura.