Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon

1 2 3 4 Next »

/ just by my left brain

• Nina aşteptă până când chelnerul îi luă comanda lui Berny, apoi se strâmbă puţin, holbându-se în micul meniu cu băuturi. Nu mai fusese niciodată aici, deci habar n-avea nimic din meniu. Îl închise şi îl aşeză pe masă cu un mic bufnet.
  "Eu vreau un whiskey-foc," spuse ea şi până la urmă cu un zâmbet amuzat.
  Dacă tot am nevoie de căldură, e cel mai bun, nu?
  
  Urmări chelnerul cu o expresie amuzată pe faţă, apoi Berny îi atrase atenţia cu o constatare asupra cafelei.
  "Încerc să reduc din cafea," spuse Nina şi râse. Încerca să reducă cafeaua, bând whiskey? Tipic ei.
  
  Îşi aminti de întrebarea lui de mai devreme şi ridică din umeri.
  "Căsnicie," răspunse ea cu un mic zâmbet. "Prostie de adolescentă."

Vrajitorul ramase uimit. De ce s-ar casatori o persoana la o varsta atat de frageda? El incerca sa evite momentul asta cat de tare putea, dar stia ca la un moment dat trebuia sa o faca. Nu isi dorea, dar trebuia. La un moment dat incepuse sa caute prin ziare femei care sunt dispuse sa se casatoreasca cu el, cu conditia sa-i faca un copil si sa-l lase in pace. Asta era tot ce isi dorea: un mostenitor care de preferabil sa arate la fel de bine sau chiar mai bine ca el si sa fie si inteligent si sa nu ii ceara nimeni nimic.
"Casnicie?" pufni Berny "Este o inventie prosteasca doar pentru a face sexele sa se urasca intre ele. Daca nu ar fi fost casnicia, nu ar fi existat sexism in lume" continua el privind in zare in asteptarea cafelei ce avea sa-i incalzeasca mainile inghetate. "E un mod de a controla masele..."

Desi la inceput il ingrozise, afirmatia fetei il facu pe barbat sa fie mult mai interesat de persoana din fata lui. Ii placea faptul ca ea considera casatoria un "Moft al adolescentei". Niciodata nu s-ar fi imaginat pe el impartasindu-si viata OBLIGAT cu o alta persoana in afara de familia in care s-a nascut. Bineinteles ca ar fi fost si o mica sansa ca el sa se indragosteasca nebuneste de o persoana de sex opus, dar sansa asta era de nivelul miimilor de sutimi. Nu a putut avea niciodata o relatie mai lunga de cateva zile si asta a fost cand avea saisprezece ani cu o fata pe care o placuse la nebunie timp de ani de zile.

• Nina se uită la Berny încuviinţând din cap.
  "Spune-mi şi tu, unde-ai fost tu acum doi ani?" întrebă fata râzând.
  Chelnerul sosi cu comanda lor şi puse pe masă cafeaua şi shotul Ninei. Fata mulţumi printr-un zâmbet puţin forţat. Îl urmări din nou pe chelner până dădu colţul. O enerva cum îi tot întrerupea, aşa că acum se bucura că puteau să vorbească în linişte.
  
  Se jucă cu paharul printre degete.
  "Povestea vieţii mele," bombăni ea. "Nu ştiu de tine, dar eu m-am trezit la 21 de ani văduvă şi cu doi copii de îngropat."
  Nina lua o înghiţitură de whiskey, simţind cum i se împrăştie fierbinţeala specifică în tot corpul.

Berny zambise la prima afirmatie a fetei in semn de amuzament. In schimb, nu stia ce sa zica despre a doua fraza pe care a zis-o. Nu stia daca are voie sa intrebe sau nu, daca o va face sa se simta rau sau daca vrea sa vorbeasca despre asta. Statea prostit uitandu-se la aburii ce inca ieseau din cafea, semn ca nu se racise aproape deloc. Nemaisuportand acea tacere si curiozitatea lui, intreba:
"Dar ce s-a intamplat cu ei?"
In urmatoarea secunda regreta faptul ca intrebase acest lucru si isi dadu cateva palme in gand. Nu intelegea de ce era atat de curios si cum reusea sa faca lumea sa se simta atat de prost. Se uita la chipul Ninei pentru a observa orice urma de expresie schimbata in schimb nu vazu nimic ciudat. Poate doar procesa intrebarea...insa ii paru foarte rau.
" Defapt, nu mai vreau sa stiu. E ok daca nu vrei sa vorbim despre asta..." Berny isi ridica mana de pe masa si si-o muta pe mana fetei in sens de compatimire. Nu stia daca fetei ii pare rau de ce s-a intamplat sau doar este extrem de puternica, insa in inima lui se trezi un sentiment de mila.

Se simtea prost de faptul ca el dusese o viata regeasca. In viata lui, nimenu nu-i ceruse nimic, toata lumea il alinta si ii facea toate mofturile, problema lui cea mai mare fiind dezpiticirea gradinii partintilor lui. A avut doua surori de care a fost nevoit sa aiba grija, in schimb mereu le-a iubit asa ca asta ii facea munca mai usoara fara sa simta niciodata ca ar face-o pentru ca este nevoit. Nu a avut vreo relatie care s-a sfarsit tragic. Nici macar nu a avut vreo una.
Cand sora lui ma mica , Anna s-a mutat de tot din lumea "magica" nu a suferit aproape deloc. A avut cateva zile un gol in stomac si doar atat. Sora lui, Ada in schimb era singura care plangea zi si noapte din cauza asta.
Uneori avea impresia ca este un nesimtit fara sentimente dar in realitate, viata lui fusese defapt foarte usoara.

• Nina îi auzi întrebarea şi ezită câteva secunde pentru a-şi formula un răspuns. Era destul de complicat de explicat, aşa că Nina voia să prezinte problema asa incat Berny să o înţeleagă. Amintirile de atunci parcă erau din altă viaţă şi îi era destul de greu să se concentreze pe una anume.
  
  Şirul gândurilor îi fu întrerupt de următoarea lui replică şi ochii Ninei fulgerară brusc în sus, sprea chipul lui. Simţea cum mâna ei se pierdea în cea mult mai mare a lui Berny.
  Nina se strâmbă şi gemu. "Te rog nu şi tu, am avut parte de păreri de rău şi compătimiri toată viaţa, chiar şi după ce am trecut peste totul."
  Îşi aminti cum la început fusese compătimită de ceilalţi copii pentru că era orfană, apoi de Julieta pentru că ea nu crescuse alături de părinţii lor, iar apoi de... toată lumea care o cunoştea, pentru că pierduse copiii.
  
  Oftă şi inspiră aer adânc în piept, pregătindu-se să-şi spună pentru prima dată povestea.
  "Era un... bărbat," începu ea. "Mai mare decât mine cu vreo zece ani... Ne-am îndrăgostit, dar amândoi eram încăpăţânaţi şi n-am fost împreună pentru mult timp. Până la un moment dat, ceea ce a dus după numai câteva luni la căsătorie. Copiii... ei bine erau o surpriza, însă ceea ce ne-a mirat era faptul că erau gemeni. Ştii, fostul soţ avusese un frate geamăn, aşa că era practic imposibil să se întâmple aşa ceva. Abia după ce doctorii au scos copiii morţi, el mi-a spus de fapt că exista o problemă... că, acum câţiva ani, Vindecătorii i-au spus că niciun copil de-al său nu va trăi mai mult de cinci luni..."
  
  Nina îşi încreţi nasul şi se uită la Berny. "Apoi, am divorţat. Pentru că el ştia ce urma să se întâmple, dar a ales să încerce, cu riscul ca mie să mi se întâmple... asta."
  Ridică din umeri.

Berny o privi inapo cu compatimire. O considera in schimb o persoana foarte puternica. Gestul ei de a ridica din umeri il uimi dar in acelasi timp ii crea o senzatie de interes exagerat. Nu isi putea imagina cum este sa iti pierzi copiii. Pe langa faptul ca el nu este o "mama" ca sa stie cum e, nu are copii si nici nu moare dupa asta. In schimb putea sa isi imagineze durerea pe care a simtit-o in acel moment. Nu doar din cauza pierderii sarcinii ci si dezamagita de persoana pe care probabil ea o considera apropiata si care credea ca o iubeste.
"Eh..." zise Berny chinuindu-se sa aiba cea mai neutra fata pe care o putea face. Nu stia ce trebuia sa zica, in schimb isi tinu mana incalzita de cafeaua care frigea pe mana fetei de langa el. Nu stia de ce,dar credea ca asta ajuta. Cel putin pe el mereu 'contactul fizic' il ajuta extrem de mult la nivel psihic.

Uitandu-se la ceasul care ticaia la mana, observa ca trecuse deja aproape jumatate de ora. In cateva minute trebuia sa se porneasca spre Londra la conacul parintilor lui. Nu avea mult de mers. Trebuia doar sa iasa de pe Aleea Diagon, sa ia un tren, un metrou si doua autobuze si ajungea in satucul linistit si destinat vrajitorilor din zona de langa marele oras.
" Daca te ajuta cu ceva, ai putea veni cu mine weekend-ul asta la casa parintilor mei sa ma ajuti la dezpiticire. Sincer, as cam avea nevoie de putin ajutor. Este weekend asa ca probabil nu ai probleme cu scoala si pari destul de plictisita..." zise vrajitorul luandu-si mana de pe mana ei si scarpinandu-se incet in dreptul tamplei. Nu stia de ce ii facuse aceasta propunere, dar il facea sa schimbe subiectul si pana la urma era adevarat ca avea nevoie de ceva ajutor la treburile casei sau macar de companie caci casa aia putea fi destul de mare doar pentru el si cei doi parinti ai sai.
" Deci...?"

• Nina îi zâmbi, asigurându-l că totul era în regulă. Nu se simţea jenată să vorbească despre lucrurile astea, însă unii oameni aveau reacţii foarte ciudate după.
  Nina îşi ridică privirea atunci când Berny îi făcuse propunerea neaşteptată. Un străin pe care tocmai îl întâlnise acum aproximativ o oră o invita să vină în casa lui. Ăsta era cu adevărat un record, chiar şi pentru Nina.
  
  Şi în plus, nu era ca şi cum Nina ar fii fost chiar neajutorată, dacă s-ar dovedi a fii ceva şiretlic pus la cale. Însă Viperina chiar se îndoia că ar fii ceva de genul ăsta.
  
  Totuşi, Berny nu părea străin. De fapt, părea un prieten mult mai bun faţă de majoritatea pe care îi avea Nina.
  "Ok," răspunse Nina sec, oferind un mic zâmbet mirat.
  

Berny aproba incantat dupa raspunsul fetei. Nu a mai invitat niciodata o fata la casa lui parinteasca. Maxim la un hotel ieftin pentru o singura noapte. Pana acum nu isi petrecuse deloc timp cu nici o fata decat daca avea ceva de castigat de la ea. Ii zambi fericit si isi bause toata cafeaua ramasa dintr-o singura inghititura.
"Ma bucur ca ai acceptat..." sopti Berny sperand sa nu sune prea siropos. Nu se pricepea la spus lucruri de bine din suflet si cand le simtea cu adevarat se emotiona.

Cel mai probabil mama lui il va primi incantata topaind in sus si in jos la aflarea vestii ca are cu el un musafir. O va aseza pe fata la masa punandu-i toata mancarea de prin casa si cu siguranta o va intreba cand este data nuntii. Nina cel mai probabil se va simti prost si va incerca sa iasa din acea situatie penibila cat mai usor si cu cat mai putine cuvinte 'grele'.
Tatal sau nu isi inchipuia cum va reactiona. Cel mai probabil il va lua intr-o parte si ii va explica tot felul de metode de dezpiticire fara ca macar sa-i pese vreun pic. Il iubea pe tatal sau. Aveau mereu conversatii tipice de la barbat la barbat fara prea multe cuvinte, dar cu un mesaj clar. Nu ii placea cand femeile sa intindeau la o vorba de cateva ore si pana la urma nu vorbeau nimic in afara de bazaconii. In schimb tatal sau ii dadea o stare de confort in care nu trebuia sa se justifice pentru nimic din ceea ce face si in care isi putea vedea singur de viata.

"Cred ca ar cam trebui sa mergem..." spuse vrajitorul uitandu-se cu ochi mari in paharul de whisky din fata Ninei. Nu isi dadu seama daca era gol sau plin din cauza structurii opace dar din cate observase nu bause prea mult si asta era bine. Nu ii placeau femeile bete decat atunci cand vroia sa profite de ele. Acum in schimb isi dorea sa aiba o conversatie normala si omeneasca, nu sa o arunce in pat inconstienta si sa nu-si aduca aminte nimic a doua zi pentru a nu spera ca el sa o sune.

• Nina îl observă pe Berny ochindu-i paharul de whiskey-foc încă plin şi zâmbi în sinea ei. Trebuiau multe pahare ca s-o ameţească pe Nina, datorită acelor ani rebeli de adolescenţă. Oricum, lăsă paharul plin şi puse câteva monede pe masă lângă, ridicându-se.
  
  Îşi luă pe ea hainele, înfofolindu-se bine, pregătită pentru încă o ieşire. Era curioasă ce se va mai întâmpla acum. Unde locuia Berny? Cum va fii la el acasă? Ce fel de oameni erau părinţii lui?
  Nina îşi dădu brusc seama că probabil va avea de-a face cu mama şi tatăl lui Berny şi se înroşi. Ce vor spune ei când bărbatul va ajunge acasă cu Nina alături? Oare vor interpreta totul greşit?
  
  Nina îşi încheie şi ultimul nasture de la palton şi îi zâmbi lui Berny.
  "Să mergem, atunci."

Vrajitorul isi lua haina de pe spatarul scaunului si si-o aruncase peste el dintr-o singura miscare. De cate ori era nevoit sa intre si sa iasa din minister, aceasta miscare ii era intrata mai in reflex decat inghititul salivei.
Ii deschise din nou usa fetei si o impinse incet, o mana tinandu-si-o pe spatele fetei si o mana pe clanta inghetata a barului.
Odata aflati in afara Ceaunului Crapat, Berny o lua cu jumatate de pas in fata in semn ca trebuie sa se grabeasca. Nu era un drum prea lung, dar era migalos. Nu ii placea ca mereu trebuia sa schimbe o suta de mijloace de transport pentru a ajunge intr-un final acasa. Bineinteles ca nu ii placea de asemenea sa ajunga prea repede acasa prin reateaua Zvarr. Asa totusi era cel mai bine.

"Avem destul de mult de mers..." ii zambi Berny lui Nina. Se uita curios, intrebandu-se daca fetei ii era frig. Era destul de frig afara iar ea nu parea imbracata prea bine. Un palton in zilele astea ingrozitoare de iarna era cam putin. Vrajitorul tresari de frig pentru o secunda si isi bagase adanc mainile in buzunarele paltonului. Bineinteles ca si el avea acelasi tip de haina de imbracat in schimb el avea voie, nu parea atat de firav ca fata de langa el.

Iesind de pe Aleea Diagon, o lua la dreapta, intrand automat in strazile extrem de aglomerate ale Londrei. Mereu i-a placut acest oras mare, erau sute de fete care se lasau usor impresionate de "trucurile lui magice" si ajungeau sa isi petreaca cu el noaptea. Hotelurile erau mai scumpe ce-i drept, dar merita. Erau sute de magazine cu tot felul de lucruri de cumparat si nu se simtea niciodata singur. Singurul lucru pe care il detesta erau masinile. A fost obligat de tatal sau la un moment dat sa isi ia carnetul de sofer, il luase dar de atunci nu se mai atinse de volanul masinii. I se parea o pierdere de timp. Putei merge doar cu cincizeci de kilometri la ora prin oras, cand el se putea sui pe matura lui si sa ajunge in cinci minute unde cu masina ai fi ajuns in douazeci.

"Si? Ce mai spui?" intreba vrajitorul incercand sa faca conversatie. Mai aveau putin de mers pe jos pana sa ajunga in locul de unde trebuia sa ia metroul dar linistea apasatoare in sacaia pe creier.