Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 … 9 Next »

/ Just let me try.

O priveam pe Alice are se uita imprejur. Am tras adanc aer in piept,era unul rece,de iarna , dar totusi placut. Am vorbit apoi pe acelasi ton de mai devreme:
"Da,intr-adevar, noaptea este mult mai periculos printre atatea creaturi...Si totusi,pare atat de interesanta incat nu ai cum sa nu fii atras sa intri in Padurea Intunecata. Eu cel putin,imi aduc aminte de primele vizite aici...Cate amintiri..!"

Am zambit calduros inercand sa eclipsez frigul ce imi biciuia fata apoi am asteptat ca Astropufa sa ma spuna ceva. Se pare ca si ea era scufundata in propriile-i ganduri,in propriile-i amintiri.

Rosalie intoarse privirea in spate, sa vada ce urmarea Alice cu privirea. Probabil realiza ca privea in gol, caci intoarse capul si incepu sa vorbeasca, cu zambetul spre buze, despre padurea intunecata.
"Eu cel putin,imi aduc aminte de primele vizite aici...Cate amintiri..!"
Alice ar fi vrut sa zica " Si eu am multe amintiri" si sa le insiruie, dar se saturase sa vorbeasca despre ea. Mereu avea impresia ca vorbeste prea mult, si celalalt se plictiseste. Si ca niciodata nu asculta si pe altii, chiar daca nu era asa. Se simtea egoista. Asa a, prefera sa intoarca privirea catre ochii lui Rosalie si sa spune zambind:
"Povesteste'mi! Vreau sa aud povesti amuzante, sau periculoase, din padure"

Am ascultat cuvintele Astropufei si m-am amuzat putin. Am chicotit observand ca este foarte interesata de povestile mele,amintirile mele din Padurea Interzisa. Am zambit dupa care am rostit inca cu surasul pe buze:
"Ei...vezi tu...amintiri placute nu prea am,mai mult groaznice,periculoase. Desi sunt si cateva dragute. Cum ar fi cand am ajuns prima data aici,m-am plimbat dand peste tot felul de creaturi care s-au dovedit inofensive,cand am venit cu verisoara mea aici ca sa vada si ea cum este in Padurea Intunecata. Si o amintire pe care nu o voi uita niciodata este acea cand am fost cu Jake aici. A fost o zi minunata,plimbandu-ne printre atatea pericole dar ma simteam in siguranta fiindca el era alaturi de mine. Iar bineinteles ca am si altele periculoase...Cand am fost cu Ema sa ne luptam cu Porrin , cel care l-a ucis pe Jake. Au fost ore infernale in sir cu riscul de a fi omorate in orice moment...insa se pare ca am trecut si peste asta.!Dar tu? Tu ce imi poti povesti?"

M-am rusinat imediat dandu-mi seama ca am fost ridicola,am vorbit prea mult si nu am lasat-o pe Alice sa imi spuna ceva despre aventurile ei prin Padurea Interzisa...sau poate chiar la lac,unde ne aflam noi acum.

Alice asculta atenta istorisirile lui Rosalie. O fascina sa afle ca si ea petrecuse ceva timp in padure, si avusese parte de peripetii.
"Tu ce imi poti povesti?" intreba ea dupa ce termina de povestit.
Alice cazu pe ganduri pentru cateva momente. Putea spune orice, dar din padure nu avea multe amintiri. Asa ca se rezuma in a spune:
"Ei bine, eu cand vin in padure, ceea ce se intampla nu foarte des, imi place sa caut unicorni, si sa le mangai blana"
Aproape simtea atingerea matasoasa a blanii, imprastiind o stralucire argintie in jur, si aproape auzea din nou sunetul cozii biciuind aerul, nechezatul, si isi amintea cu drag de ocaziile in care se apropiase de unicorni.
"Tie nu iti plac?" o intreba ea zambind pe Rosalie.

Ascultasem intrebarea lui Alice si nu aveam cum sa nu imi amintesc ceva foarte trist,inceputul unor serii de nenorociri...Atunci il cunoscusem direct pe cel care l-a ucis pe Jake,care a furat-o pe sora mea,care l-a atacat pe tatal meu,care mi-a ucis puma...Multe momente triste din viata mea se rezuma la el fiindca el le-a provocat. Am lasat gandurile mele deoparte deoarece am observat ca Astropufa astepta un raspuns din partea mea. Mi-am mutat privirea catre ea si am raspuns:

"Cum sa nu imi placa? Stii...cand am venit prima data in Padurea Intunecata lumea imi spunea ca sunt creaturi oribile..insa unicornii sunt niste fiinte absolut minunate..Dar am o amintire atat de trista cu unul dintre ei...Stii ca ti-am povestit de Porrin...el ucise un unicorn si cand m-am dus cu Ema in padure l-am gasit pe acel unicorn acolo...fara sa poata respirea...acel 'om' i-a luat dreptul de viata...Am fost atat de trista atunci. Eu admir mult unicornii,,,ba chiar am si mangaiat unul , nu sunt deloc salbatici cum se zvoneste!"

"Stiu foarte bine ca nu sunt salbatici," se grabi Alice sa raspunda. "Din contra. Unii oameni au intradevar o parere gresita, dar unicornii sunt creature cu o puritate cum nu se mai gaseste. Imi pare rau sa aud despre acele intamplari, Rose, sincer. Pot sa'ti spun Rose, nu?" intreba Alice zambind, pentru a schimba subiectul si a'i alunga gandurile triste celei care statea langa ea.
Noaptea se apropia cu pasi repezi, iar in spate, deasupra apelor linistite ale lacului inghetat, soarele arunca ultimele vapai rosiatice pe bolta, lasand in urma o dara puternic colorata ce se amesteca armonios cu intunericul noptii, si cu puzderia de stele aruncate pe cer. Frigul noptii isi facea si el simtita prezenta. Alice isi stranse roba in jurul ei, si rasufla, privind cum aburi strapung vazduhul.

Am simtit si eu frigul care se desfasura tot mai mult catre lac. Au inceput unele valuri sa apara , mi-am mutat privirea spre lac amintindu-mi de ultima plimbare aici. De mult nu mai fusesem aici...Si cate amintiri placute aveam aici. Era unul dintre locurile mele preferate. Lacul care inconjura Hogwarts-ul si acum iarna arata splendind. Am tresarit usor cand am ascultat ceea ce imi spunea Alice si i-am raspuns pe o voce sincera:
"Da,poti sa imi spui asa. Familia si prietenii imi spun asa iar eu te consider una dintre prietenele mele!"
Am zambit lejer apoi mi-am mutat inapoi privirea catre lacul care acum nu mai parea un albastru senin..Pur si simplu nu putea sa ma abtin sa ma uit intr-acolo...

In linistea serii, vocile celor doua fete strabateau clar si tare aerul rece.
"Da,poti sa imi spui asa. Familia si prietenii imi spun asa iar eu te consider una dintre prietenele mele!" spuse Rosalie zambind. Alice, la randul ei, ridica colturile buzelor. Inima i se umpluse de bucurie la auzul cuvintelor fetei. Abia o cunoscuse in urma cu putin timp, si deja o considera prietena.
"Serios?" spuse astropufa zambind."Si eu te consider una din prietenele mele. Totusi, e ciudat ca nu ne'am intalnit pana acum, nu crezi?" intreba ea ridicand sprancenele, si continuand sa zambeasca. Nu era tarziu, dar noaptea deja acoperea Hogwartsul. Ii placea noaptea. Ii placea sa se plimbe in intuneric, nimeni sa nu o vada, sa nu distinga in departare pe nimeni si nimic. Ii facea sangele sa curga mai repede prin vene, si inima sa bata cu putere. Adora aceste sentimente. Dar seara, desi obisnuita pana acum, abia incepuse. Nu se stia niciodata ce se poate intampla.

Am privit spre cerul care acum parea atat de Intunecat,de parca un val de tristete cazu peste Hogwarts...insa nu,nu era asa. Doar..se intunecase. Mi-am mutat privirea spre lac,valurile sale se mai domolisera iar briza rece inca ne acapara. Intr-un final m-am uitat la Alice si i-am raspuns chicotind:

"Probabil ca ne-am mai vazut prin Hogwarts...dar nu am avut ocazia sa vorbim. Si,da, este destul de ciudat..Timpul liber nu praa a fost in favoarea mea si banuiesc ca nici in a ta..."
Am facut o mica pauza pentru a simti aerul rece cum imi intra in plamani apoi am continuat fiindca mi-am amintit de fapt unde suntem:
"Tu ai amintiri de la lac?"
Am asteptat raspunsul fetei asezandu-ma jos si jucandu-ma absenta cu un firicel de iarba parasit.

Alice isi amintea ca o vazuse de cateva ori pe Rosalie, pe terenul de vajthat, pe holuri, in preajma prietenilor ei, dar nu vorbise totusi cu ea in cei sase ani pe care ii petrecusera la Hogwarts impreuna.
"Tu ai amintiri de la lac?" intreba ea, privind in jur, trezind'o pe astropufa din reverie.
Isi cauta prin memorie, dar in afara de cateva zile petrecute la umbra unui copac, apropae de lac, zile fara peripetii, nu isi putea aminti nimic.
"Spre surprinderea mea, nu." spuse ea in intunericul noptii. "Doar am stat pe malul lacului, la fel ca acum, dar niciodata nu am facut ceva deosebit care sa implice lacul. Dar tu?"