Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 … 9 Next »

/ Just let me try.

Ascultam ceea ce spunea Alice apoi zambind sincer i-am raspuns pe o voce timida fiind rascolita de amintiri:
"Da..zilele petrecute la lac mi-au facut mult bine. Este unul dintre locurile mele preferate. Cand sunt suparata sau pur si simplu...doar vreau sa meditez vin aici si stau ore in sir. Nu cred ca as putea sa ma plictisesc..Uneori ma pun pe malul lacului si citesc. Aici am cunoscut multe persoane care mi-au ramas prietene cum ar fi Issa,Oliver..Am fost si cu o soimeanca, Ema aici...dar atunci au fost si probleme din nou cu Porrin..!",am rostit eu ultimul cuvant chicotind. Asta era marea mea problema: Porrin.
Eram sigura ca Alice cunoaste lumea de care ii spusesem cu un suras atat de trist pe fata:
"Si am fost aici si cu Jake...!"

Pentru o secunda am uitat ca nu o cunosc pe Alice decat de foarte putin timp,de cateva ore...si i-am povestit de Jake ca si cum ar fi fost o veche prietena pe care am revazut-o dupa atat de mult timp.
"Scuze ca intreb, dar, cine e Jake?",rostise Astropufa facandu-ma sa tresar. Am zambit nostalgica apoi i-am raspuns:
"Jake..e iubitul meu care a fost ucis..". Cred ca i-am spus destul incat Alice sa inteleaga.. Era prea greu pentru mine sa vorbesc despre acest lucru desi trecuse destul de mult timp. Dar degeaba,in tot acest timp luptele cu Porrin ma faceau sa imi amintesc ce s-a intamplat in urma cu...aproximativ doi ani.
Era prea mult pentru mine, a fost odata si mai mult...dar incerc sa rezist ca de obicei...

Fata lui Rosalie fu cuprinsa de un val de tristete, la auzul intrebarii puse de Alice, dar incerca sa raspunda, alegandu'si cuvintele cu grija, se putea observa:
"Jake...e iubitul meu care a fost ucis" spuse ea. Alice fu la randul ei zdruncinata de aceasta veste, amintindu'si de cumplitele zile urmate mortii verisoarei ei, prea tanara ca sa devina un inger. Merse la Rosalie, ii puse bratul pe dupa umeri, si sopti:
"Imi pare rau sa aud asta. Cred ca iti e greu si doar sa te gandesti...crede'ma, ca stiu si eu cum e"

Am observat ca Astropufa ma ascultase cu mare atentie,dar apoi nu aveam cum sa nu ii observ fata destul de trista...Am oftat adanc apoi ea a rostit:
"Imi pare rau sa aud asta. Cred ca iti e greu si doar sa te gandesti...crede'ma, ca stiu si eu cum e"
Nu aveam cum sa nu imi dau seama de vocea trista pe care o avusese cand rosti ultimele cuvinte,asa ma simteam si eu cand povesteam despre asta,ma simteam de parca mi-a cazut cerul peste mine. Am suspinat apoi m-am gandit sa o intreb sperand sa nu fiu prea directa,sperand sa nu o insult cu intrebarile mele...:
"Stii si tu cum e?"
Si-a dat seama la ce ma refeream...

In timp ce asculta cuvintele lui Rosalie, astropufei i se parea bine ca ea se distrase pe malul lacului, acum acoperit de gheata, si intunecat, trimitand totusi sclipiri argintii spre mal, si reflectand razele lunii inapoi spre inaltul cerului. Si ea venea in curte, se aseza la poalele unui copac, si medita, iar pe malul lacului fusese foarte des, inca din primul an, dar nu vedea rostul sa mentioneze.
"Si am fost aici si cu Jake...!" isi incheie Rosalie pledoaria. De cand se intalnira in acea zi, auzise de mai multe ori numele de Jake, dar nu indrazni sa intrebe cine era. Dar acum risca:
"Scuze ca intreb, dar, cine e Jake?"

Rosalie intoarse surprinsa capul spre Alice si intreba:
"Stii si tu cum e?" Alice dadu scurt din cap, si raspunse:
"Din pacate da...nu e chiar acelasi lucru, in cazul meu, e vorba despre o verisoara, dar stiu cum e iti lipseasca cineva, si sa stii ca nu il vei mai vedea niciodata. Mai ales cand nu trebuia, si nu merita sa moara" Gandurile triste o napadira iar, si prin fata ochilor ii trecu cperioada de acum doi ani. O lacrima razleata ii aparu pe obraz. O sterse cu repeziciune. Nu mai plansese de mult. Toata durerea pricinuita atunci era acum ingropata adanc in suflet, si, desi o insotea permanent, nu o lasa niciodata sa o cuprinda. "N'ar trebui sa vorbim despre asta" isi spuse.

Stiam cum se simte Alice si chiar imi parea rau...eu chiar intelegeam,stiu cum e sa iti moara cineva drag,apropiat tie. Am observat cateva lacrimi curgandu-i pe obraz Astropufei si am inceput si eu sa plang...Nu aveam cum sa nu o fac,mi-am amintit de perioada aceea in care ma simteam atat de ... neputincioasa,cand imi era dor de el,cand pur si simplu vroiam sa sper ca era doar un cosmar! Insa din pacate nu era asa,da,intr-adevar , traiam un cosmar,dar pe viu...Si o mai vedeam si pe Alice plangand,cu siguranta si-a amintit si ea acele momente. Mi-am sters ultima lacrima care mi se aseza' pe obraz,apoi i-am spus pe o voce calda,care transmitea intelegere:
"Da...Ce zici sa vorbim despre ceva mai fericit?"...
Am oftat adanc dar de data aceasta chiar nu mai vroiam sa plang si nici Alice...Cu siguranta,vom gasi ceva mai important de facut..

La vederea celor cateva lacrimi de pe obrajii lui Alice, Rosalie incepu si ea sa planga. Alice se simti groaznic ca ii readuse la viata acele amintiri, dar nu mai putea da inapoi. Isi sterse lacrimile, si Rosalie facu la fel.
"Ce zici sa vorbim despre ceva mai fericit?" intreba ea, incercand sa'si alunge gandurile triste.
"Buna idee," zise Alice. "Spre exemplu, ce crezi despre vajthat?" Se gandi ca e un subiect destul de bun, si spera sa nu il implice pe Jake.

O priveam pe Alice si eram sigura ca va aduce un bun subiect in discutie. Am zambit observand intrebarea ei:
"Spre exemplu, ce crezi despre vajthat?".
De data aceasta nu mai aveam de ce sa plang,era unul din jocurile mele preferate si aceasta discutie cu siguranta ma va binedispune si cred ca si pe Astropufa la fel. Mi-am dres vocea dupa care i-am raspuns pe o voce clara dar si entuziasmata:
"Sti..cat am trait printre Incuiati am aflat multe jocuri de-ale lor , m-am si jucat cu ei dar Vajthatul pentru mine inseamna mult. Este jocul Vrajitoresc pe care nu ai cum sa nu il iubesti. Eu sunt Prinzatoare...Dar tu? Tu joci?"
Asteptam raspunsul sefei de casa de la Astropufi.

Lui Alice ii paru bine sa vada ca fata lui Rosalie se lumina, la auzul cuvantului Vajthat. Incepu sa vorbeasca despre cat de mult ii place ei jocul, si la sfarsit zise:
"Eu sunt Prinzatoare...Dar tu? Tu joci?"
"Prinzatoare...oau" zise Alice. "Mereu i'am admirat pe prinzatorii din echipa mea. Eu in schimb sunt atacanta in echipa mea. As fi putut sa fiu si cautatoare, dar mi'a placut mai mult acest post. E spiritul de competitie mai mare, iar eu sunt o fire competitiva" spuse Alice cu zambetul pe buze. Ii placea unde se indrepta discutia. Putea vorbi astfel ore intregi.