Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Marea Sala

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ Just us

Lexie isi peria incet parul in fata oglinzii destul de mari din dormitorul fetelor.
Era serioasa, se uita in oglinda cu o vadita melancolie, cu parul lung si negru electrizat de la atata periat. Ofta adanc si se hotari sa lase peria pe masuta de toaleta, ridicandu-se de pe taburet.
Isi prinse o agrafa neagra, discreta in par, strangandu-si-l la spate, cateva suvite rebele cazand pe langa urechi. Isi lua pelerina cu insemnele viperinilor pe ea, isi lua geanta in spate si se grabi sa coboare scarile in camerade zi, de acolo iesind pe coridorul lung.
O lua spre Marea Sala, apropiindu-se ora mesei.
In scurt timp, se trezi in pragul salii cu tavan de poveste. Astazi era decorat cu niste lumanari care erau suspendate, formand un fel de lustra magica.
Lexie pasi hotarata spre masa viperinilor. Vazu cateva fete cunoscute, insa se aseza singura la masa, servindu-se cu mancare, fara sa aiba nimic concret in minte.

OOC: Orice viperin poate continua><

Mirosul ei fin o anunta ca va fi o masa copioasa in acea dimineata . Desi rareori mergea in Marea Sala , isi propusese sa mai vada lumea si totodata sa se serveasca cu niste delicatese. Isi pusese roba lunga pe ea , zambind bucuroasa spre insemnul cu un sarpe verde stralucitor ce forma litera S , repede , neincheiata , cu scopul in a avea libertate in miscare si isi luase geanta grea cu zecile de carti si sutele de caiete ce se ingramadeau intre cele 2 bucati de material , ascunse de un simplu fermoar , ce le tinea in intunercic . Pana in momentul in care eleva avea nevoie de un obiect anume ."Deci,azi am astronomie,,previziuni...de le.as face cu Eliza . Ce bine ar fi . Potiuni , transfigurare si cred ca urmeaza farmecele . " Insa nu ii pasa deloc ceea ce avea in programul scolar pentru acea zi dar nu avea nimic mai bun de facut pentru a trece timpul cat mai repede . Surase vag si se indreptase cu pasi lenti spre usa .

Trasese de clanta inerta , de metal , pasind pe culoarul luminat de candelele verzi . Ramasese pe loc , privindu.le cu admiratie , apoi intorcandu.se pe calcaie o luase in directia usii . In treacat zarise cateva personaje cunoscute ei insa , le ignorase , acestea , urmandu.i exemplul . Odata iesita din incapere urcase incet scarile , visand la ziua ce va urma . Surprinsa , luminita puternica a miilor de candele ce plutau in aer , o bateau la ochi , trezind.o complet din visare . "Sunt deja in marea sala ? Ciudat...." cautase printr.o simpla privire asupra masei viperinilor,observand o fata noua , ce statea singurica . Punandu.si masca de inocenta pe chip , se apropiase de aceasta,punandu.si sacul cu carti , denumit geanta , pe podea , viperina asezandu.se intr.un loc liber .
"Hey , e liber ? Pot sta aici ? "

• Isabella iesi din Pivnita Viperinilor si se indrepta absenta spre Marea Sala. Nu simtea nimic special legat de ziua care era departe de a se fi sfarsit, nu credea ca se va intampla ceva care sa o scoata din acea rutina si oricum nu ii mai pasa asa mult ca inainte, sau cel putin, ca in primele zile de cand revenise la Hogwarts.
  Nu erau multi elevi pe coridoarele Castelului, semn ca iar intarziase la masa. Pentru o secunda avu impulsul de a grabi pasul, dar apoi isi puse singura intrebarea: "Cu ce scop ?". In fond, nimeni nu o astepta si nimeni nu o putea mustra pentru ca intarziase.
  
  Enervandu-se, facu exact opusul, si merse si mai incepet, incercand sa se calmeze. Nici de orele de curs nu avea chef si toate chipurile noi de la Hogwarts o faceau sa se simta tot mai singura si mai "batrana". Toti erau din anii mai mici, si doar putini mai erau "veteranii" care mai ramasesera. Putea sa ii numere pe degete.
  Din instinct isi roti incet inelul din aur alb de pe degetul mainii drepte si amintirile i se derulara in minte, multe si provocandu-i dor.
  
  Fara sa observe, ajunse in Marea Sala, de unde se auzeau vocile elevilor. Intra si nu se putu abtine sa nu se gandeasca la cum va fi aceasta decorata de Craciun. Zambi in sinea ei, amintindu-si cat de frumos fusese totul anul trecut, cand petrecuse sarbatorile la Hogwarts. Dar de aceasta data va fi diferit.
  
  O zari pe Lexie si un zambet i se intipari pe chip. Sora sa, Ronnie si Kennya erau singurele persoane care o mai puteau face sa se simta bine si sa mai rada. Realiza diferenta radicala dintre "Isabella cea actuala" si "Isabella cea de acum un an jumatate". Stramba usor din nas si alunga acel gand.
  "Vremuri de mult apuse." isi spuse in gand.
  
  "- Buna, Lex !" isi saluta ea sora zambindu-i cald, apoi se aseza langa ea si o alta Viperina pe care isi amintea ca o mai vazuse si inainte.

"Intotdeauna trebuie sa fie asa ? Sa se inceapa cu un rasarit apoi sa se termine cu un apus insangerat ? Intotdeauna natura trebuie sa se asemene cu sufletul omului si sa il puna pe jar , ca atunci cand padurea este arsa de oamenii rai ce nu au minte , sau de natura ce considera ca atat avea de trait . Se ucidea singura , si totusi nu ii pasa . De ce ? E ca si cum un om ar vrea sa scape de un deget sau o alta parte a corpului pretioasa dar nu ii mai crestea la loc . Meritam sa mai stam aici inconjurati de o natura asemenea noua , dar intotdeauna se renaste . Noi de ce nu putem .. renaste . Avem de a face numai cu o simpla viata , care si aia trece destul de repede si nu facem .. mai nimic. Stam , suferim , ne amintim tot ce am facut bine si ce nu si inchidem ochii pe veci , calatorind spre o alta lume . "

Isi lasase gandurile sa curga cu furie prin mintea ei , incolacindu-se intre ele si provocandu-i viperinei atat ura cat si dezgust . Nu ii placea defel ca apartinea acelei lumi nepasatoare si indiferenta la tot ce se afla in jur . Voia sa traiasca , dar intr-o alta conditie , intr-un alt mod , poate si cu alti oameni . Dar nu era posibil asa ceva . Nu din cate stia aceasta . Luase incet , o furculita din dreapta ei si o infipsese cu nervi intr-o bucatica de cascaval , ce se afla inert in farfuria alba si stralucitoare , plina cu delicate , ce ii faceau greata lui Liz. Lasase tacamul jos si isi impreuna palmele ,lasandu-si capul sa se aseze pe materialul subtire si fin al manusilor pe care le purta mereu .

Auzea vag conversatiile din jurul ei , incercand sa construiasca rapid un zid intre mintea ei si a celor din jur , zumzetul sacaitor devenind din ce in ce mai tacut . Schitase un zambet si se lasase sa cada in intunericul creat de atatia ani .

Lexie dadu din cap aprobator, nonsalanta, cand o alta viperina o intrebase daca locul era liber. O mai vazuse prin castel, insa nu se interesa de ea, fiind inca adancita in propriile ganduri. Dupa putin timp, Isa veni spre ea si o saluta. Li Lexie i se schimba expresia fetei brusc, zambind.
"Hey, Isa. Stai jos," ii spuse si se trase mai incolo pe banca.
Se bucura sa o vada. O bine-dispunea mereu.
Infipse furculita intr-o bucata de placinta de dovleac si se intoarse spre fata care nu cu mult timp inainte se asezase lnaga ea.
"Eu sunt Lexie... Iar ea e sora mea mai mare, Isabella," spuse, dupa o scurta pauza.
Ii zambi si o privi si pe Isabella cu un aer rugator.
Avea ceva in dimineata aceea. Simtea ca aerul din jurul sau e mai dens, ca lumea era mai frumoasa, ma simpla. Zambi apropape perceptibil.

Se uita una la alta , un pic buimaca , neintelegand cum de daduse peste doua surori ."Pardon , inca doua surori . Bine macar ca nu sunt gemene ! " gandise aceasta , putin satisfacuta si usurata de problema . Insa , acel amanunt nu il stia deloc . "Ce inseamna sa te izolezi de lume . Eliza , te bat cand te prind . Si inca in stilul nostru mica pantera ce esti ! " isi continuase viperina gandurile , zambind putin .
Intinsese mana spre cele doua si spusese , cu un glas puternic , ce se auzea pana in partea cealalta a salii , ascutit , ca de un mieunat in noapte .
"Claire Afere . Incantata . Dar pe tine , te-am mai vazut ... " zisese aceasta , spre Isabella .

Intr-adevar , o mai vazuse si inainte , la dezbatere , dar nu o privise prea mult . Doar cat sa o recunoasca din priviri . Numele , nu il stia complet , dar orice ar fi fost , isi va aduce aminte de cele doua surori .. "Poate ca , vor dori sa fie .. Nu nu , ma va ucide pe mine Eliza si cu Aylee inaintea ei , daca ar afla , mai bine nu . Nici nu stiu daca vor fi de acord . Si , am uitat de parinti .. >Claire , fata mea , ai intrecut cam mult masura , mai intai Eliza , care , sa zicem ca am trecut cu vederea . Dar si sora ei ? Ai innebunit ?? < " vocea tatalui ei inca ii mai rasuna in cap cand isi revenise cu picioarele pe pamant , privindu-le putin zbuciumata pe cele doua fete .

Lexie ii zambi lui Claire. Ii placea numele ei si i se parea destul de draguta. Pana atunci nu fusese prea sociabila, asa ca se gandea ca e putin mai retrasa sau inchisa in sine. Insa nu se grabea sa traga concluzii.

Isi continua pranzul, linistita, palavragind cu Isa si aruncandu-i priviri care voiau sa fie pe furis lui Claire, insa stia ca o vedea.
Ochii sai de culoarea smaraldului straluceau curios cand vedea fata ingandurata, inconnjurata de parul lung a colegei sale.
Trebuia sa isi faca curaj sa vorbeasca cu ea. Nu stia ce era cu ea, insa aerul din jurul lui Claire era unul tensionat, neprietenos, ca si cum imediat ar fi vrut sa o atace sau ceva.
Sunt paranoica, isi spuse Lexie in gand, incercand sa se linisteasca.

"Si, ce an?" intreba la un moment dat, pe un ton care oia sa fie nosalant, ca si cum ar fi continuat o conversatie mai veche.

• Isabella ii zambi larg lui Lexie si o saluta dand scurt din cap. Isi prinsese parul intr-o coada ridicata la spate in dimineata aceea, dar tot simtea pe frunte si pe tample cateva suvite care nu voiau sa stea la locul lor.
  Se aseza la masa langa sora ei si ii spuse privind-o vesela:
  "- Ma bucur sa te vad."
  
  Si chiar asa era, pentru ca mereu Lexie era vesela si o umplea si pe Isa se buna dispozitie. Cum de era posibil.. nu stia si nu putea sa inteleaga. Lexie era sora ei mai mica si abia se regasisera dupa multi ani, tot aici, la Hogwarts. Isabella era cu cativa ani mai mare decat Lexie, dar cand vorbeau, Isei i se parea mereu ca discuta cu cineva chiar de varsta ei. Si de ce sa nu recunoasca - era mandra ca avea o surioara matura. Surasul ii pali usor cand isi aminti prin ce trecuse Lexie inainte sa ajunga la Hogwarts si realiza ca din acest motiv ea se maturizase atat de repede.
  
  "- Claire Afere. Incantata. Dar pe tine, te-am mai vazut.." se auzi vocea Viperinei care statea in stanga lui Lexie.
  Isabella isi inlatura gandurile si o privi pe fata care si ea parea mai mica. Ochii ii cazura pe insemnele Viperinilor de pe pelerina sa si surase scurt.
  "- Isabella River." ii stranse mana si ii zambi. "Si da, si eu te stiu oarecum. Erai in Camera de Zi la acea conferinta cu restul viperinilor, din cate imi amintesc."

Sal intarziase putin la masa si sincer nu-i pasa. N-avea niciun chef de mancat, cum de altfel n-avea niciun chef de vorbit, lucrur care in timpul mesei era inevitabil. Trecu incet pe langa masa Cercetasilor, auzind cateva comentarii rautacioase si inutile de altfel. N-avea chef nici de ele, asa ca se abtinu de la orice vraja si merse mai departe spre masa unde erau asezati Viperinii. Se aseza in capatul unui lung sir de fete, unele pe care le cunostea, si incepu sa manance fara graba si fara sa-si lase gura libera in asa fel incat sa poata intra in vreo conversatie. Privi scurt catre Eliza, care il convinsese sa vina la masa in primul rand, zicandu-i din ochi ca ii este datoare pentru chestia asta.

Lexie il vazu pe Sal asezandu-se undeva prin zona. Il stia de la conferinta, asa ca se bucura sa il vada, insa nu spuse nimic. Vazu ca ii arunca Elizei o privire nu foarte prietenoasa, asa ca nu indrazni sa il intrebe ceva.
Pranzul de abia incepuse si in Marea Sala se facuse o zarva mare. Toti elevii povesteau inflacarat pe anumite subiecte. Lexie ura asta. Mai bine mancau in linste si pace, faa sa fie deranjati. Insa nu avea de gand sa isi indeparteze prietenii pe care si-i facuse destul de greu numai pentru niste stupide de pretentii.
Asa ca se aseza mai bine pe scaun, si isi continua pranzul linistita.
"Isa, ai de gand sa le trimiti mamei si tatei ceva scrisori? Pentru ca am si eu una si nu as mai imprumuta una dintre bufnitele castelului," spuse viperina.
Se impacase [aproape] de tot cu parintii sai, dupa ce disparusera fara urma acum cinci ani dupa un accident. Crezuse ca sunt morti, la fel cum si ei credeau despre ea acelasi lucru.
Insa acum le trimitea scrisori dandu-le de veste ce face la Hogwarts si bucurandu-se ca nu va mai trebui sa se intoarca la un orfelinat in vacanta de vara.