Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next »

/ {keep my porcelain face away of your lips} -horror, thriller, drama

Ok, habar nu am ce e asta, si e pentru prima oare in ultimul timp cand ma apuc de chestii fara sa fac planuri =)) insa am o idee vaga si foarte foarte buna[dupa parerea mea]
~Este inspirat din American Horror Story{thanks to Ronnie's tumblr }&The Witch of BlackBird Pond{carte abia inceputa, insa puteti da un search pe Google}
~Vreau muuuuuuulte critici si comentarii, si va rog sa ma scuzati daca am mici scapari, e posibil sa-mi fi iesit din mana


Prologue

• Pe masura ce inainta, fata ii devenea tot mai palida, pentru ca in momentul in care ajunse in fata lui, sa fie ca un portelan abia lustruit. Ochii mari si albastri, in lumina difuza a lampii, erau reci si cruzi, batand spre un gri mohorat, semnanand cu cerul groaznic de noiembrie. Liniile gurii ii erau indoite intr-un zambet de puternica rautate, facand-o sa para un demon cu chip de inger. Aducea oarecum si cu un paianjen care inainteaza spre musca ce se zbate sa iasa din panza mortii.
  -Te rog, Taissa, te rog! Suntem prieteni, nu-mi poti face asta, spuse tanarul cu o voce infricosata, care ar fi putut indoisa pana si pe cea mai feroce bestie.
  Insa nu si pe aceasta.
  Ajungand fata in fata cu peretele pe care statea rastignit acel tanar fermecator si sarmant, colturile gurii tinerei se ridicara intr-un zambet, pe cat de sadic, pe atat de senzual. Ridica mana lunga si gratioasa pana la nivelul buzelor lui, trecand cu briceagul peste ele,o lasa din nou jos,cu o miscare rapida. Isi apropie buzele de ale lui, gustand sangele care incepea sa curga incet, insa se retrase rapid, ca si cum ar fi fript-o. Parasi rapid incaperea, pentru a se intoarce in cateva secunde, tinand in mana un obiect negru. Se uita ingrozita la el, cu doua lacrimi mari umplandu-i obrajii, si privi tanarul cu un regret amarnic.
  -Imi pare rau, atat de rau! Te-am iubit…spuse ea, facand o pauza, si isi lasa ochii in pamant, lacrimile cazand pe podeaua rece de ciment.
  Zgomotul facut de pistolul descarcat ii tiui dupa aceea toata ziua in urechi.
  

---> personajul principal, al carui nume inca nu-l stiu[ala e doar o idee], si o sa modific acolo, in loc de ochi albastri verzi

Buuuun, deci am citit totul cu o plăcere enormă. Ador poveştile tragice şi sadice (probabil de aceea ador AHS ) Să ştii că nu ţi-ai ieşit deloc din mână, chiar m-ai impresionat . Şi cred că numele Taissa e perfect Să vii cât mai repede cu capitolul I

Multumesc, Elisabeth ><

Capitolul I - Partea intai:

• Don't pity the girl with one true friend. Envy her. Pity the girl with just a thousand acquaintances.
  
  Noua colega parea destul de amabila si interesanta. Era inalta, cu parul tuns scurt, putin mai scurt de umeri, si mereu indreptat, de o culoare asemanatoare cu cea a spicelor de grau in plina vara. Era mereu melancolica, nu discuta cu nimeni, si incerca sa se ascunda de toata lumea. Nu stia cum sa fie sociabila, se afunda in materiile de la scoala si concursuri, retragandu-se in fiecare pauza in cate o carte, si nimeni nu reusea sa scoata nimic prea interesant de la ea. Cu toate astea, sub toata aceasta tristete apasatoare si frica de oameni, era sigura ca se ascundea o persoana minunata. Avea sa fie prietena ei cu orice pret.
  Anul scolar incepuse de cateva luni, fiind pe terminate, si pana in momentul prezent, nu reusise sa vorbeasca prea mult cu fata noua. Purta mereu o pereche de ochelari mari si rotunzi cand citea, care ii dadea un mister si un aer aparte.Toti colegii o numeau tocilara, si chiar daca era foarte frumoasa, cu un chip angelic si un corp mai mult decat foarte bine facut, nu era suportata de nimeni. Aproape mereu o vedeai cu lacrimi in ochii mari, caprui, ca de caprioara speriata. Era apreciata de majoritatea profesorilor, si invidiata de toti. Insa neinteleasa. Era o personalitate ciudata, si multi credeau ca e retardata, chiar daca nu dadea dovada de dizabilitati mentale. Nu avea accentul britanic, si de aceea multi credeau ca e o americanca ciudata. In unele zile, frumusetea ei disparea, lasand in urma doar o fata cu fata spalacita si decolorata, o fiinta stearsa si neinsemnata. Nimeni nu o aprecia, si de mult timp, nu mai incerca sa o bage in seama. Era, se putea spune, cea mai singura creatura din lume. Ignorata, mereu in compania propriei persoane, considerata o ciudata, ea se simtea insa foarte rau.
  Faptul ca nu avea prieteni o copleseau, facand-o sa se afunde si mai mult in cartile ei., facand-o sa se intrebe ce rost mai avea pe lume. Insa nu avea ganduri sinucigase, stia ca nu asta era solutia la problemele sale. In adancul ei, inca mai spera ca intr-o zi va intalni pe cineva cu adevarat special, care s-o aprecieze pentru cine si ce era. In asemenea momente, pe fata ei se asternea un zambet firav, facand pe oricine care ar fi vazut-o, dar niciodata nu era cineva, sa se trezeasca cu lacrimi in ochi. Era o persoana minunata, si ar fi impartit totul cu oricine, chiar daca nu mai ramanea nimic pentru ea insasi. Tatal ei era la inchisoare pentru omor, iar mama ei internata intr-un sanatoriu pentru persoane cu probleme psihice, si frati sau surori nu avea. De aceea, ea locuia cu matusa ei, Mrs. Johnns, care avea vreo 4 pisici si un mare acvariu cu pesti.
  Timp de cateva saptamani, timp in care Taissa si-l dedicase studiului acestei persoane enigmatice, se decise sa-i curme fetei suferinta.
  Pentru asta, avea nevoie sa o cunoasca mai bine, sa afle cauza suferintei ei, si apoi sa o lase sa fie in sfarsit fericita. Insa ce putea sa faca ea? Stia ca ceva tot trebuie sa faca, insa nu avea idee ce. Pentru inceput, trebuia doar sa se imprieteneasca cu ea. Gandindu-se asa, se trezi peste cateva zile asezata in fata fetei, care se uita la ea cu un aer mirat, in care se ascundea si o urma vaga de bucurie, dar si de frica, in acelasi timp.
  -Buna, eu sunt Taissa, ii spuse fata zambind, intinzand o mana lunga si gratioasa spre ea.
  Cealalta fata se uita la ea cu neincredere in ochii mari, si ii spuse pe un ton sfios:
  -Buna, Taissa. Eu sunt Polly. Ii lua sfioasa mana, strangandu-i-o incet, dupa care lasa ochii in jos, uitandu-se in farfuria ei.
  -Ma bucur sa te cunosc, Polly. Noi doua o sa fim prietene, nu-i asa?o intreba ea pe fata timida, care se uita la ea bucuroasa, cu un zambet aproape imperceptibil pe fata.

O sa pun si o poza cu Polly in curand

Scuze că nu am trecut mai repede pe aici. Mi-a plăcut întreg capitolul (sau , mă rog, cât ai postat până acum din el ). Ai descris foarte bine sentimentele fetei, aspectul ei etc. Şi sincer abia aştept să văd ce se întâmplă, pentru că după prolog nu o văd pe Taissa decât ca o ucigaşă... Succes cu next-ul!

Interesant fic, India
Nu stiu, eu nu am mai citit carti de groaza, asa ca nu-mi pot spune parerea decat dupa mai multe capitole. Oricum, pana acum personajele sunt complexe si bine descrise. Tipa asta, Polly mi se pare cam ciudata. Desi, dupa parerea mea, numele nu i se prea potriveste
Oricum, astept urmatoarele capitole si daca ma convingi cu fic-ul asta ma duc la biblioteca si-mi iau un Stephen King

@Elisabeth: multumesc mult ca ai raspuns, si sincer nu conteaza ca a durat atata ><
@Crystal, imi pare bine sa-ti trezesc interesul cu povestea mea, insa s-ar putea sa te dezamagesc, pentru ca eu nu pot scrie lucruri care sa te sperie, ci mai mult sa te tina in suspans. Si eu cred ca Polly e un nume foarte potrivit, deoarece inseamna "mic, neinsemnat" si se potriveste cu viata si personalitatea personajului.
Urmatoarea parte a capitolului I

• Polly incuviinta timid, inca nevenindu-i sa creada ca i se intampla tocmai ei sa se pricopseasca cu o tipa asa populara. Cel putin, asta credea ea, ca Taissa era una dintre cele mai cunoscute fete din scoala lor.
  
  Cineva suna la usa. Taissa se apropie de ea incet, fara sa respire, incercand sa faca cat mai putin zgomot. Puse o mana osoasa pe lemnul invechit, apropiindu-si fata, si se uita pe vizor, insa nu vazu pe nimeni si se indeparta. Se inapoie in camera ei, unde rasfoia o revista impreuna cu Polly, care fusese foarte bucuroasa sa vina la noua ei prietena. Soneria tarai din nou, si Taissa se intoarse furioasa la usa. Se uita din nou pe vizorul care dintotdeauna avusese scopul de a o proteja de strainii necunoscuti. Mami ii spusese sa nu dea drumul necunoscutilor, si mami avea mereu dreptate. Mami tinea la ea, si vroia sa o protejeze, doar mami era mami, si nimeni alta.
  Fata se gandi ca cel care suna cu siguranta nu era sanatos. Iar nu era nimeni! Insa daca nimeni nu era la usa, atunci nimeni exista? Stia ca nimeni nu e vreo persoana, insa daca nimeni nu era o persoana, cum putea nimeni sa sune la usa si sa fuga? Cum sa fie nimeni atat de neserios? Treaba asta incepea sa o deruteze la culme. Vru sa se intoarca inapoi la prietena ei, insa soneria incepu sa se auda din ce in ce mai tare si mai des. Deschise usa enervata la culme, iar ceea ce vazu o facu sa scoata un tipat de groaza tulburator. Cazu in genunchi la pamant, cu mana lipita de piept, si cu respiratia accelerata la maxim. Imediat ce auzi strigatul, Polly arunca revista pe pat, repezindu-l la usa, fiind si ea lovita de groaza Taissei. In fata casei, la cativa metri departare, pe alee, zacea o imagine ingrozitoare si terifianta. O pereche de ochii verzi, profunzi, te ingrozeau cu limpezimea cu care te priveau. Acesti ochi apartineau unui cap lipsit de corp, care zacea intr-o baltoaca de lichid sangeriu, care emana un miros groaznic de rugina. Taissa incepu sa planga, in hohote sfasietoare, facand-o pe Polly sa se uite nelinistita la ea.
  -Asta e pisica mea…reusi Taissa sa spuna printre lacrimile ce-i sfasiau obrazul.
  Polly se uita cu scarba la florile manjite cu sange, si de altfel, la toata aleea. Auzi pasi in spatele casei, si se intoarse infricosata. Taissa se ridica, cu ochii rosii si plini de lacrimi, si incepu sa strige:
  -Nu, nu acum! Te rog, nu acum!
  -Tai, s-a intamplat ceva? intreba Polly cu voce tematoare.
  -Nu, stai aici. Vin imediat, ii raspunse fata si se indrepta spre curtea din spate.
  O lua pe langa perete, trecandu-si mainile pe el, simtind suprafata aspra pe finetea pielii. Pasii se auzira tot mai clari, si cineva stranuta. Se gandi sa se intoarca si sa ia un cutit, insa isi reaminti ca ei nu pot fi strapunsi de un cutit. Mai avea putin, si ajungea. Trebuia sa se pregateasca, doar ea era Regina, si Regina trebuia mereu sa fie curajoasa. Se auzira ciocanituri de ciocan, din ce in ce mai tari, facand-o sa se infioare. Trebuia sa-si razbune prostia. Nu era vina ei ca pisica nu fusese cuminte. Mami ar fi trebuit sa fie acolo, cu ea, si sa o ajute, insa mami plecase si nu mai stia de ea. Intoarse capul, insa fu surprinsa sa constate ca nu era nimeni.
  O mana rece ii atinse gatul, facandu-i un fior sa o strabata pe sira spinarii. Sangele ii ingheta in vine, facandu-i respiratia sa se accelereze peste limita normala, si inima sa-i bubuie in piept. Se intoarse pentru a o vedea pe Polly cu o mare gaura in frunte, cu sange imprastiat peste tot pe fata. Ochii mari si caprui o priveau disperati, cu o mare urma de tristete in adancimea lor. Nu putea spune nimic, insa Taissa isi dadea seama ca biata fata o blestema.
  -Polly…ingaima trista.
  Brusc, fata ei deveni la fel ca inainte, curata si nestrapunsa de ceva. Ochii ei o priveau nedumeriti, si fruntea ei era intreaga. Rasufla usurata, si isi dadu seama ca totul nu fusese decat in imaginatia ei.
  -S-a intamplat ceva? Cine era acolo? intreba fata.
  -Nimeni. Nu era nimeni, raspunse Taissa enigmatica, gandindu-se la persoana care sunase la usa sa-i arate pisica decapitata si o chemase tocmai pana aici pentru a-i da o viziune clara a ceea ce se vroia viitorul lui Polly.
  

Continua, scrii ok. Dar scrie mai mult odata, sa am ce citi. Oricum, astept continuarea. Repede, preferabil.

Imi place noul capitol, India ><
Abia astept next-ul deci sa-l aduci repede te rog :03

Bun, deci în primul rând scuze pentru întârzierea uriaşă X_X
Această parte a capitolului a fost cu adevărat interesantă, şi sincer îmi venea să râd atunci când citeam părţile în care se suna la uşă Sincer sunt foarte curioasă cine sunt aceşti "ei" care nu pot fi străpunşi de cuţite. Aşa că succes cu următoarea parte