Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 7 8 9 10 11 … 16 Next »

/ Umbra unei lumi nevazute

OOC:Acesta este primul meu fic. L-am scris pentru pregatirea de olimpiada de romana, dar profei nu i-a placut...

Raul tresarea sub lumina salbatica a unui soare de sfarsit de august, alergand in albia-i curata, de la marginea padurii. Stropea pietrele de pe mal, facand-o pe vulpea care statea pe una dintre ele, sa treasara. Vulpea se aseza la loc, privind apa, dar nevazand-o. Se gandea la lucrul ce o speriase.
Acel intuneric al padurii, care stii ca exista, stii ca este acolo, dar mereu te sperie cand il intalnesti. Acel lucru speriase vulpea, facand-o sa stea tremurand, pe malul raului, pe o pitra. Gandurile-i zburara inapoi in timp...
Se revazu in fata pesterii din centrul padurii. Nu mai fusese niciodata in acele parti ale padurii. Nimeni nu fusese vreodata. Intotdeauna i se spusese ca acele locuri sunt primejdioase. Totusi inainta spre pestera, picioarele supunandu-se curiozitatii, nu ratiunii. Inainta in pestera, tot mai adanc si mai adanc. La un moment dat aparu o lumina ciudata, uneori albastra, alteori portocalie, culoarea depinzand de unghiul din care priveai. Ratiunea si prudenta incercau din nou sa opreasca corpul stapanit din ce in ce mai tare de curiozitate, de dorinta de cunoastere, dar fara folor.
La un moment dat se opri privind in jur. Parea sa fie cu mult sub pamant. Nu se simtea nici mirosul vantului, nici cel al ierbii, nici macar cel al animalelor sau al padurii. Se simtea doar un miros de piatra, de umezeala si un miros ciudat, necunoscut, care ii aducea un gust amar in gura. Totusi se opri doar vre-o doua-trei minute, cat sa observe aceste lucruri si porni mai departe spre centrul pesterii, spre necunoscut. Mai merse asa, incet, timp de aproximativ o ora.
Atunci ajunse in cupola, la capatul calatoriei sale. Se uita doar o singura data la ce se afla in inima pesterii, in inima lumii nevazute, inainte sa o ia la fuga.
Insa ochii minti sale doar acum observau ce vazusera ochii sai, inainte sa o ia la goana, neoprindu-se pana cand nu iesise din padure, odihnindu-se pe malul raului.
A doua zi trecu pe acolo un vanator, care gasi o vulpe moarta, pe o piatra, pe marginea raului. Nu era batrana sau bolnava si se vedea ca nu participase de mult la o lupta. Era pur si simplu moarta...Nimeni nu stia ce se intamplase cu ea. Doar raul...Acesta curgea in continuare, povestind fiecarei pietre, fiecarui copac sau fir de iarba povestea unei vulpi.
Povestea unei vulpi care se lasase prada curiozitatii...Povestea unei vulpi care a fost condusa de un sentiment gresit...A vulpii care isi platise indrazneala cu viata...Povestea unei vulpi...

Quote:dar la profa nu i-a placut...

Se scrie ''dar profei (- profesoarei) nu i-a placut ..'', nu ''la profa '' ... Si ficul .. Imediat il citesc :], doar ca am obeservat greseala si am vrut de-ndata s-o corectez Ce rea sunt ..

Decii .. incep

Quote:a unui soare de sfarsit

.. hmm .. parca stiam ca doar un soare exista eu cred ca forma corecta este ''a soarelui de sfarsit...'' corectati-ma daca gresesc .. sau daca forma ''a unui soare'' e corecta ..

Quote: de pa mal

de pe* mal .. ce rea is . scuze, scuze

Si sunt foarte, foarte curioasa ce s-a intamplat cu vulpea
Nu ne poti spune ? ;; )

Mi-a placut fic-ul :].

P.S.: Am vazut ca ai corectat greselile ><
Sper ca nu te-ai suparat pe mine

Pai vulpea a murit, pentru ca si-a dat seama ce a vazut in pestera. Stii ca atunci cand vezi ceva, dar nu observi, iar mai tarziu, cand cineva iti spune, atunci iti dai seama ca si tu ai vazut. Ceva de genul acesta a patit vulpea.Normal ca nu m-am suparat. Criticile care te fac sa devi mai bun sunt mereu acceptate.

Pfiuh, ma bucur ca nu te-ai suparat. Sa stii ca-mi pare rau ca profesoarei nu i-a placut fic-ul. Pai, sper ca vei face unul si mai bun decat acesta, cu care o vei da pe spate

Hmmm...Mie imi place foarte tare, e atat de artistic si profund....
Nu stiu de ce nu i-a placut profesoarei, oricum nu este ea genul de om profund, pe care sa-l intereseze gandurile ascunse ale altora,deci asculta-te in primul rand pe tine si dupa aceea pe restul lumii...
Oricum continua tot asa, mi-a placut ideea :
'Curiozitatea nu omoara, dar daca ar face-o, atunci cu totii am fi la pamant pana acum...'

Deci incep cu faptul ca ma mandresc ca eu am vazut manuscrisul
Si inca ma mandresc ca acum cand scriu cat de tare e vorbesc cu tine la telefon
ok
revenind la subiect:

Este foarte trsita povestea si tocamai de asta este foarte sensibila.
Imi place foarte tare cum ai scris si ce ai scris deci B R A V O !!!
Continua tot asa!

Profele astea... Nici la profa mea nu prea ii place ce scriu. .
Dar eu zic: Bravo þie!

Ashlyn, "A unui soare" poate fi o formã metaforicã. De exemplu, eu scriu
X intrã în casã, întâmpinat de un Y trist
aici, necunoscuta Y fiind consideratã persoanã ºi adusã în firul poveºtii prin apelarea la numele ei propriu, ca ºi cum aº fi scris Maria, sau ºtiu eu, ce vreþi voi.
Stilul ãsta de metafore vrea sã ilustreze cã (,) cu fiecare dispoziþie, personajul pare a fi altul. În acest fel, putem avea ºi o Marie fericitã, dar ºi una tristã. Una îngânduratã, una somnoaroasã, de fiecare datã o altã Marie, totuºi, mereu aceeaºi, pentru cã, întrupând aceste Alter-ego-uri într-o singurã fiinþã, vom spune "Maria", fãrã sã ne referim la o stare de spirit anume a persoanei în cauzã.
Deci "un soare de sfârºit..." nu este neapãrat o greºealã de scriere

Scuze dacã v-am ameþit.

Multumesc mult pentru comentarii si sper sa ne mai vedem pe la vre-un Rpg

Mersi ca m-ai lamurit , Kasumi.
Si Aylee, inca odata, sper ca nu te-ai suparat pe mine! ><