Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Hambarul bufnitelor

1 2 3 Next »

/ Knowing someone

Soarele aluneca spre Apus. Mai erau probabil cateva ore pana cand va disparea de tot. Ema se juca cu scrisorile din mana in timp ce se indrepta spre Hambar. Fusese o zi plina si uitase complet ca trebuia sa trimita vesti acasa. Nu ca s-ar fi intamplat ceva grav, dar asa devenise obiceiul. Daca parintii ei nu primeau o scrisoare saptamanal de la Emm, se ingrijorau. Tanara zambi amuzata, imaginandu-si cum ar fi fost daca mama ei s-ar fi panicat. Mama ei avea tendinta de a exagera.
Soimeanca urca in graba scarile si deschise usa scartaitoare.
" - Artemait?" intreba ea, uitandu-se in jur dupa bufnita sa alba.
Pasarea aparu de nicaieri si i se cocota pe umar, tragand-o de o suvita de par. Poate ca din exterior parea un gest rautacios, dar Ema stia ca asa isi arata Art afectiunea. O mangaie pe capul pufos, zambindu-i bland.
Un sunet usor se facu auzit, iar Ema isi indrepta privirea spre usa.

Serena urca ingandurata scarile spre Hambarul Bufnitelor. Era ziua mamei sale, Catheline si tocmai ceruse voie sa imprumute una dintre bufnitele scolii, ca sa-i trimita ploverul cumparat cu o zi inainte. Scarile erau alunecoase din cauza ghetii topite de ultimele raze de soare. Deschise usa hambarului si ramase uimita de sutele de bufnite de diferite culori si marimi. Nici nu bagase de seama ca Ema era acolo impreuna cu bufnita ei alba. Serena se indrepta catre rafturile cu bufnitele pe care avea voie sa le foloseasca si isi alesese o frumoasa bufnita roscata cu pene verzi. Intinse mana prietenoasa spre bufnita ca sa o mangaie, dar aceasta o ciupi, iar Serena isi retrase mana. Se intoarse catre usa fiindca auzise un chicotit al unei fete. Era Ema.

" - Racheran e o bufnita rautacioasa" spuse Ema, zambind usor. " Buna!"
Salutul ar fi trebuit sa fi primul. Soimeanca afisa un zambet politicos si se indrepta spre Serena. O vazuse prin Turn, dar pana acum nu apucasera sa stea prea mult de vorba. Se uita un timp la bufnita roscovana, dar Art o trase iar de par, aducand-o la realitate.
" - A, da, corect. Serena, ea e Artemait. Intotdeauna se supara daca nu o prezint"
Bufnita alba se umfla usor, incercand sa para tantosa. Ema o aseza pe un suport, pentru a-i putea lega scrisorile de piciorus. Doar doua scrisori. Nimic greu pentru pasare. Artemait se lansa pe fereastra cu un tipat ascutit.
Dupa ce disparu din vedere, Ema se intoarse spre Serena.
" - Ce mai faci?"

"Salut! Tocmai vroiam sa-i trimit mamei mele un pachet. Este ziua ei maine."spuse incantata Serena. Aceasta era mereu bucuroasa cand veni vorba de a cunoaste persoane noi. Incerca sa lege pachetul de picioarele bufnitei asa cum vazu ca tocmai facuse Ema. Bufnita o mai ciupi incaodata, dar acum ii dadu sangele. Ema isi scoase bacheta si murmura o vraja, iar rana Serenei disparu in cateva secunde. "Multumesc! Cred ca imi voi luat alta bufnita. Se pare ca Racheran nu prea ma place." zise Serena. Acesta isi lua pachetul chiar cand Ema...

Ema goni bufnita.
" - Racheran nu place pe nimeni" chicoti ea. " Si la multi ani pentru mama ta!" zambi Soimeanca vesela.
Se uita in jur, la toate bufnitele din hambar. Unele erau agitate, altele motaiau. Dar numai cateva stateau liniste, privindu-le pe celelalte superior, de parca ar fi spus 'ce jalnic! uita-te la ele!'.
Ema isi scutura capul. Avea o imaginatie prea bogata.
Se uita cateva clipe la Serena. Cum i se intampla de fiecare data cand la Hogwarts venea un nou elev, anumite intrebari ii stateau pe limba.
" - Cum ti se pare aici?" intreba ea brusc, curioasa.
Astepta rabdatoare, vazand cum tanara Soimita isi alege o bufnita, pregatind un raspuns.

Serena ii multumi Emei pentru urare. "Totul este asa de nou pentru mine. Orele sunt foarte interesante, iar elevii sunt primitori. Inca nu m-am obisnuit cu mancarea care apare in Marea Sala, dar imi place mult aici"ii raspunse Serena.
Soimeanca merse si isi alese o noua bufnita albastra cu cateva pene mov si verzi. In timp ce o mangaia pe cap isi aminti ca are in buzunar un jeleu ramas de la vizita in Hogsmeade si il dadu bufnitei. Serena zambise gandindu-se ce draguta era bufnita. Atunci incepuse sa ii lege de picior pachetul si o mai mangaie o data si apoi o intreba pe Ema. "Vrei sa mergem la o plimbare ?"

" - Si mie mi-a luat ceva timp ca sa ma obisnuiesc cu mancarea si modul in care e servita" chicoti Ema, amintindu-si de primele saptamani la Hogwarts.
Zambetul i se largi pe buze si aproba din cap. O plimbare ar fi fost bine venita. Si poate ca asa ii putea arata Serenei cateva din secretele domeniului.
Isi scoase un elastic din buzunarsi isi prinse parul, asigurandu-se ca nu ii mai acopera baza gatului. 'Senzorii termici', asa cum erau denumiti, se aflau la oameni la baza gatului. Cand auzise prima oara aceasta informatie, Emei ii venise in minte imaginea unui robot. Isi scutura capul.
Cele doua coborara incet scarile Hambarului.
" - Ai un loc unde ai vrea sa mergi in mod deosebit?" intreba Emm politicoasa.

"Nu. Alege tu unde sa mergem. Tu cunosti mai bine imprejurimile." Serena o mai mangaie inca o data pe bufnita colorata, care isi lua zborul pe fereastra, apoi se indrepta alaturi de Ema catre usa. Fetele incepura sa coboare scarile alunecoase. Serena vazu ca soarele era acum de un rosu aprins. Ii placea sa privesca cum apune soarele.
Dupa ce coborara cateva scari, Serena se impiedica, iar fetele incepura sa rada zgomotos. Ema ii intinse mana, si o ajuta pe Serena sa se ridice. "Sunt cam impiedicata. Mereu fac cate ceva..."zise ea cu un zambet pe fata.

" - Stai linistita" zambi Ema bland. " E din cauza treptelor. Si eu am avut problema asta in primii ani. Si ce-i drept, cred ca sunt singurele scari unde trebuie sa fiu atenta"
Terminara de coborat, iar Ema se uita in jur. Vroia sa-i arate Serenei un loc linistit, dar frumos in acelasi timp. Cauta in minte, incercand sa gaseasca cele mai placute amintiri.
" - Ce spui de lac?" intreba Soimeanca dupa un timp, cu o voce mica.
Ea se relaxa acolo de obicei. Ii placea sa priveasca apa si s-o vrajeasca. Sa incerce cumva sa o atinga fara sa-si dea seama. Chicoti incet.
" - E destul de racoare acum acolo. Va fi placut. Vantul adie aproape in fiecare moment al zilei."

"Trebuie sa fie un loc linistit."Cand ajunsera la capatul scarilor, Serena tresari. "Scuza-ma, dar mi-am uitat rucsacul sus in hambar. Poti sa ma astepti aici ?"zise Soimeanca. "Sigur ca da." raspunse Ema. Serena urca scarile alergand. Vantul incepuse sa adie si parul incepuse sa-i fluture in aer. Intrase pe usa hambarului si se inrepta spre locul in care se aflase pana acum cateva minute, bufnita pe care o folosite sa-si trimita pachetul. Rucsacul ei era pe podea, langa o pana movalie cu tente albastrui. O ridica si si-o puse dupa ureche. Lua rucsacul si pleca. Cand ajunse jos Ema era acolo privind soarele care inca nu disparuse in totalitate.
Serena si Ema pornira impreuna catre lac.


Topic Inchis



Edit By Raizen

Puncte
Ochi-De-Soim - 167

Topic Closed !