Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor

1 2 Next »

/ Leave me Alone...

Ii parea rau pentru trecutul lui John. A avea parinti care nu tin la tine este intreadevar cumplit pentru un pusti. Pe cand ea, fusese rasfatata de catre ei ei, vizitase numeroase tari si inca ii placea asta. Alese sa tina pentru ea acest mic detaliu din poovestea ei. Ar fi parut plina de sine sau mandra. Cum ai ajuns la Viperini? Nu pari a fi genul de om care sa le aiba cu viclenia si ipocrizia. Cunoscuse si ea acum cateva zile un viperin si putea sa spuna categoric ca nu ii placea deloc de el.

Vreau sa ninga! Spuse incet, fara sa isi dea seama ce face. Privi afara unde batea vantul. Luna se ascunse timida dupa nori si parea ca nu vrea sa mai iasa de acolo. Totul parea desprins dintr-un film de groaza sau unul alb-negru. Isi lasa privirea sa cada asupra lui John si isi aminti din nou ca ii este frig. Hai sa mergem in alta parte pana nu inghetam

John chicoti incet. "Nu stiu de ce am ajuns la Viperini. Nu am simtit niciodata ca as merita sa fiu acolo... Ma rog, nu am simtit niciodata ca as merita sa fiu vrajitor, daca e sa o iau asa. Dar... Nu stiu. Unele lucruri se intampla pur si simplu. Fara vreun motiv sau un scop... Viata este, defapt, incredibil de simpla. Dar noi, cu totii, o complicam atunci cand incercam sa o intelegem."

Nu stia de ce ii spunea toate astea. Poate pentru ca ea nu il oprea. Ii placea sa vorbeasca, in special noaptea. Dintr-un oarecare motiv, pe care nu il putuse niciodata intelege complet, lui John ii veneau cele mai multe idei si cele mai bune idei noaptea. Simtea nevoia sa vorbeasca, sa impartaseasca din gandurile si sentimentele lui. Se simtea mai treaz si mai activ decat niciodata. Pe cand ziua, era amortit, plictisit si semi-adormit.

"Da, e frig intradevar..." spuse el, dupa ce Rose se planse de temperatura. "Daca vrei, ne putem duce in alta parte... Dar unde? Stii un loc mai bun?" intreba el, ridicandu-se in picioare si prinzand-o pe fata de mana, pentru a o ajuta sa se ridice si ea.

Se ridica de jos, ajutata fiind de baiat. Ce zici de marea sala. Acolo e mereu cald si nu prea vin straini in miez de noapte. Propuse ea. Isi stranse pelerina in jurul trupului. Din departare, un sunet ciudat de auzi in intreaga incapere. Soimita intoarse repede capul in acea directie. Cine-i acolo? Nici un raspuns. Nu putea sa vada cine daramase armura dar metalul lucios inca se invartea pe piatra. Brusc insa acesta se oprise. Cu siguranta e cineva acolo. Ma duc sa verific! Isi scoase bagheta pasind atenta catre acel loc. Din cauza intunericului, blondina soptii un Lumos iar varful baghetei se aprinse. Deodata, in fata ei aparu un baiat, imbracat intr-o pelerina neagra iar pe fata avand o masca. Un devorator! Isi spuse soimita in gand si facu un pas in spate.

John aproape ca a pierdut-o pe Rose din priviri cand fata a luat-o la fuga. Dar a reusit sa o prinda din urma foarte repede. Stateau amandoi in fata unui baiat imbracat in negru, cu o masca pe fata. Cum reusise un Devorator al Mortii sa intre in Hogwards? O impinse pe Rose in spatele lui si il privi pe baiat fara pic de teama.

"Ti-as sugera sa dispari." spuse el, pe un ton puternic si hotarat. Devoratorul rase insa, si incepu sa se apoprie de el. John o simti pe Rose tremurand in spatele lui si ii sopti ca totul va fi bine. Cand baiatul era exact langa el, John continua sa stea nemiscat, complet rigid si nepasator. "Ti-am spus sa pleci." zise din nou, hotarat sa mai incerce o data sa rezolve asta pe o cale amicala.

Cand il vazu ca incearca sa-si scoata bagheta, John ii puse repede mana pe piept, prinzandu-l de roba si tinandu-l strans. Ii dadu masca jos cu mana stanga, observand ca nu era decat un baiat destul de tanar, cu un par blond deschis si ochii albastrii ce il fixau acum speriati. "Nu imi place sa ma repet..." spuse John.

Il impinse puternic, soptind niste cuvinte doar de el stiute, si Devoratorul zbura fix in peretele din partea opusa a coridorului, ramanand lat la podea fara sa se mai miste. John respira greu dar zambi. Se intoarse spre Rose si o mangaie pe cap. "Stai linistita, nu se va mai trezi niciodata. E mort. I-am facut inima sa-i explodeze in piept. Am invatat sa fac vraja asta cand aveam 13 ani, desi nu stiu cum am invatat-o, nimeni nu mi-a predat-o sau ceva... Pur si simplu o pot face. Si o fac fara bagheta. E ceva aproape instinctiv..." spuse el, uitandu-se la mana lui dreapta ganditor. "Sa nu mai spui nimanui despre asta, bine?"

Abroba scurt din cap clipind rar. Cadavrul devoratorului tocmai zburase prin aer lovindu-se cu putere de peretele opus. Daca era un elev al scolii? Riscau sa fie amandoi exmatriculati din cauza tembelului care statea mort pe jos. John tocmai omorase un om, fara bagheta si nu parea sa ii pese. Un zambet sadic ii aparu pe fata. Nu o sa spun la nimeni. Nu iti face griji. Poti sa ai incredere in mine. Il asigura fata. Stia sa tina secrete deoarece si ea ura cand cineva ii divulga secretele. Sentimentul de a sti ceva ce ceilalti nu stiu era minunat.

Usa se auzi din nou cu un scarait prelung. Cine ar fi crezut ca balamalele uscate ar reprezenta o alarma asa de buna. Un fascicul de lumina aparu pe podea cercetand-o frenetic. Cine e acolo? se auzi vocea ragusita a ingrijitorului. Usa se inchise din nou dar lumina nu disaparu. Se parea ca Filch era pus pe fapte mari in acea seara. Sa va ia naiba de elevi. in fiecare noapte umblati aiurea prin castel si nu ma lasati in pace. Bodogani acesta pasind suparat.

Rose se intoarse privind catre armura distrusa si la devoratorul omorat. Trebuiau sa se ascunda. Haide. Acum e randul meu sa te salvez. Ii sopti fata lui John. Deschise usa unei debarale cu diferite maturi si produse pentru curatat. Soimita inchise usa micutei incaperi la timp pentru a nu fi vazut de ingrijitor.

John se simtea destul de incomod in incaperea micuta. El si Rose erau aproape lipiti unul de celalalt pentru a incapea acolo. Isi sprijini mainile pe umerii ei si o privi. I se parea oarecum tot mai draguta... Ii zambi si o mangaie pe cap. "Mersi.." spuse el. "Si scuze ca te-am bagat in probleme. Am reactionat poate prea repede. Dar, pentru o secunda, am crezut ca vrea sa te omoare... Asa ca am decis ca era mai bine sa-l omor eu pe el. Daca era un student de aici, poate ar fi revenit sa incerce sa iti faca rau." ii spuse el, incet la ureche, incercand sa justifice oarecum actiunile lui. "Te-ai speriat?"

Rosi usor din cauza ca incaperea nu era asa de spatioasa precum credea ea. Multumesc pentru grija! Ii raspunse zamb incurajator. Incerca sa isi controleze respiratia si sa nu incepe sa tremure. Avea sentimentul ca debaraua sa strange in jurul lor tot mai mult si mai mult. Ii displacea faptul ca trebuia sa ii fie frica de spatiile inchise. Nu, nu ma sperii usor chiar daca unii cred asta. Metoda de a-si spune in gand Camp mare cu flori nu dadea aproape niciodata roade. Isi lipi urechea de usa ascultand cateva din injuraturile urate ale lui Filch. Dupa ca gasi armura cazuta pe jos si ca va trebui sa o reasambleze il facura sa se enerveze destul de tare. Dar cand ochii lui intalnira cadavrul devoratorului, Filch se duse dupa ajutoare. Pasi repezi se auzeau indepartandu-se, dublul scartait al usii apoi nimic. Cred ca a plecat. S-a dus dupa ajutoare. Mai bine plecam de aici pana cand nu se intoarce cu nu stiu eu ce profesor. Si pana cand incaperea asta nu ma sufoca Continua aceasta in gand. Deschise usa privind atenta in intreaga camera.

John nu stia ce urma sa se intample si nu avea nici cea mai mica idee ce ar trebui sa faca. Dar, cu toate astea, o urma pe Rose. Alerga alaturi de ea de-a lungul coridorului, incercand sa gaseasca un loc unde s-ar putea ascunde. O sala de clasa, probabil. Inima ii batea puternic in piept si toata adrenalina acumulata incepea sa-l faca sa se simta tot mai amuzat. "E distractiv!" ii sopti el la ureche, in timp ce inca mai cautau un loc sa se ascunda. "Ai idee unde mergem sau ce ar trebui sa facem mai departe? Daca ar fi dupa mine, as spune sa iesim din castel, cel putin pana se mai linistesc apele. Am putea merge sa stam langa lac. Dar te voi lasa pe tine sa decizi." spuse el, zambindu-i fetei din fata lui. Pentru el totul era doar un joc.

Dadu din cap in semn afirmativ. Daca ar ramane in castel cu siguranta ca vor fi prinsi in cel mai scurt moment. Sigur. Afara nu e chiar asa de intuneric. Stiu o scurtatura pentru a evita o intalnire neprevazuta! Raspunse zambind smechereste.

Ajungand pe culoarul al doilea, Rose cauta cu privirea statuia vrajitoarei cu aspect malefic. Parul incalcit si hainele ponosite iti era imposibil sa nu le observi. Aici e! Spuse strecurandu-se in spatele statuii. Atinse zidul in cateva puncte iar acesta se deschise aratand un tunel. Daca imi aduc eu bine aminte tunelul asta trece pe sub lac, dar nu stiu exact unde iese. Soimita cobora cele cateva trepte de piatra.

John o lasa pe Rose sa il conduca, gandindu-se la tot ceea ce se intamplase. Abia se intalnisera si deja omorase un om pentru ea. Nu o facuse pentru el cu siguranta. Nu ii pasa de viata lui atat de mult. In plus, moartea nu era pentru el decat o trecere spre un alt loc. Un loc, poate, mai bun. Privirea pe care fata o avusese cand il vazuse pe Devorator, aceea teama din ochii ei negri si profunzi... Ii daduse lui John un sentiment nou, pe care nu il mai simtise pana atunci. Dorinta de a proteja pe cineva...

Cand ajunsera in dreptul statuii vrajitoarei, John o privi pe Rose cu un zambet. Stia de tunelul acela, il folosise si el de multe ori. Il uimea putin faptul ca ea cunostea pasajele secrete din scoala, dar nu spuse nimic. O lasa din nou pe ea sa conduca, aruncand o privire in spatele lui inainte sa inceapa sa coboare si el treptele. Simtea ca relatia lui cu Rose ar putea evolua in ceva mult mai puternic si mult mai profund decat si-ar fi putut imagina cand a vazut-o prima oara. Si, dintr-un motiv pe care nu il intelegea deloc, chiar il placea la nebunie gandul.

Edit By Raizen

Puncte
Ochi-De-Soim - 100
Viperini - 100
Topic Closed !