Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn

1 2 3 4 5 Next »

/ let me talk

• Othilia facu scurt un 'tz-tz-tz' de neincredere,privindu-l pe Kurt care incerca sa se gandeasca atent. Halucinatia scoase din buzunar o bricheta si o aprinse deasupra capului Indiei intreband cand avea sa i se lumineze mintea si ca intotdeauna fusese ea putin cam prostuta. Barbatul nu stia ce sa mai zica sau ce sa mai creada din moment ce,in mod ciudat,povestea devenea mai personala pentru bruneta.
  
  '' Nu stii in ce consta acel accident. Nu cunosti detaliile. Tu chiar crezi ca un mistret i-a sfasiat corpul?'' Auzise despre accidentul nefericit de la cativa amici francezi dar nu facuse legatura intre acel barbat si India,nu pana acum.
  
  Privi apoi inspre Othilia,cautand ajutor dar aceasta doar isi aprinse o tigara si isi dadu jos pantofii,zambindu-i tandru. Ii spunea cuvinte ciudate,fara rost,absolut ingrozitoare,despre alte crime. Crimele lui,incercand sa il abata de la subiect,avertizandu-l ca nu era treaba lui si ca acel mister nu-l privea. El nu era ruda cu Michel. Aceasta proprozitie fu repetata de mii de ori in mintea lui de catre Oth si propriile ganduri,deopotriva. Deodata,roscata lua cutitul de pe masa si isi taie venele,fara a simti nimic,nici ea si nici Kurt,desigur.
  
  '' Adu-ti aminte cat de mult sange curgea din el si cum arata cadavrul lui. Sternul si abdomenul,in special.'' Othilia aplauda,ridicandu-se,apoi ii oferi un sarut scurt pe obraz lui Kurt. Nu stia de ce era acolo,cert era ca prezenta ei nu-i placea.

"Nu i-am văzut cadavrul. Nu am putut", şopti ea, privindu-şi cizmele.

Poate că fusese o laşă, însă nu dorise ca imaginea unui Michel fără viaţă, sfârtecat s-o bântuie tot restul vieţii. Pentru că se considera vinovată, pentru că el plecase din cauza ei. Pentru că ea nu-l iubise. Şi astfel, alesese calea uşoară. Moartea. Braţele descărnate ale morţii îl trăseseră pe soţul ei în abisul întunecat al iadului. Sau fusese împins. Pentru totdeauna. Dar nu putea accepta asta. Nu putea accepta că cineva îl răpise de lângă ea.
"Nu ai nici o dovadă, Kurt. Îmi pare rău, dar nu te pot crede", rosti ea, încercând să înlăture îndoielile din minte.

Se uită la magazia în care intrase Blackhart, şi se duse după el, strângându-şi pelerina în jurul său, păşind cu precauţie. După câteva minute, se întoarse, cu faţa mai palidă decât până acum.
"E mort"[/list]

• Barbatul incepu sa rada in timp ce Othilia se infasura in jurul corpului sau ca o mantie rosie,o haina a mortii,a diavolului. Vrajitorul ii mangaie umarul Indiei,privindu-l pe Blackhart. In privirea lui se putea vedea ceva pasional,ceva animalic. Pupila ii deveni verticala,precum a reptilelor iar dantura canina incepea sa ii iasa si mai mult in evidenta cu cat radea mai copios,mai real,mai plin de viata. Cu cat Othilia il strangea mai mult,coapsele ei presandu-se de soldurile barbatului iar bratele inlantuindu-i gatul. Ii arunca inca o privire Indiei apoi ingenunche langa Blackhart.
  
  '' Nu il puteam lasa sa te raneasca,nu-i asa?''
  
  Ii atinse apoi gatul,observand ca sangele inca-i mai pulsa,vag,prin vene. Isi ridica mana stanga si privi inelul in forma de sarpe care se afla deasupra verighetei.Apasa deci pe inel si acesta se deschise,in timp ce Kurt il pozitionase pe Blackhart cu fata inspre el,nu inainte de a folosi o carpa pentru acest lucru. Nu vroia sa lase amprente. Un lichid incolor curse fix pe buzele vanzatorului iar Kurt zambi,multumit.
  
  '' Venin de vipera. Il am pana si in acul de la cravata,in colierul sotiei mele. Ucide cel mai repede,nedureros si nu lasa urme. Desi inainte am folosit morfina,nu credeam ca e atat de rezistent. Ma rog,stim ca nu iti va mai face rau.''
  
  Othilia se dadu jos de pe corpul sau,la fel si Less. Nu stiuse daca asa-zisa presiune pe care cobra si halucinatia lui o exercitasera asupra bratelor si a spatelui sau il obosisera,cert era ca se simtea perfect. Macar India era in siguranta. Frey nu l-ar fi iertat daca ar fi lasat-o sa moara.
  
  '' Cineva ca mine te va ucide cand iti va veni vremea. Poate voi fi chiar eu insa momentan ii datoram Freyjei sa ramai in viata.''

• Îi îngheţă sângele în vene, privind ceea ce făcea Kurt, iar într-un final îşi întoarse privirea, privind pe geamul îmbâcsit, pe care ploaia răpăia neliniştită. Deprimant. Ăsta era cuvântul cu care putea cu brio să descrie ziua aceea. Iar ploaia doar făcea ca lucrurile să fie şi mai întunecate, ceea ce, din punctul ei de vedere, era nemaipomenit, deşi îi era dor de zilele de odinioară, când totul i se părea atât de simplu, iar o asemenea zi floare la ureche. Încercă să înlăture acel sentiment de vină pe care îl simţea când se gândea la fostul ei soţ, şi de asemenea, speranţa că Kurt încă mai ţinea la ea. Dacă o făcea, asta era doar pentru că o iubea pe Freyja, iar Freyja ţinea la ea.
  
  Se cutremură când auzi că va fi ucisă, şi îşi jură că se va sinucide în loc să fie omorâtă. Mai ales de cineva ca Kurt, care probabil că îi va pune venin de viperă în ceai.
  "Ai avut de multe ori ocazia să mă omori, dar nu ai făcut-o. Nu cred că o vei mai face vreodată, chiar dacă Freyja ţi-ar da acordul.", răspunse ea, sigură pe sine. Nu ştia de ce, dar era sigură că avea dreptate.
  
  Înghiţi în sec, şi se aşeză pe un scaun, cu pelerina neagră în jurul său, punându-şi gluga pe cap. Arăta exact ca o Devoratoare, ca o văduvă neagră. Îi era frică de propria sa imagine, însa ştia că pierduse prea mult timp cu lucrurile drăguţe. Continuă să se uite pe geamul prăfuit, privind stropii mari de apă care se loveau de sticlă şi apoi se scurgeau, lăsând dâre curate. Oftă şi îşi umezi buzele, sprijinându-se în palme, cu coatele pe genunchi.

• Problema lor era ca incercau sa il citeasca si il subestimau. O privi pe Othilia indreptandu-se catre usa dar el doar intinse mana,facand-o sa se opreasca. Avea nevoie de ea,de partea satanica a fiintei sale. Femeia diavol fusese mereu descrisa ca fiind roscata,frumoasa,fatala. Iar Othilia era cea mai buna alegere a subconstientului sau,pare-se. De aceea nici nu se mai agita. Stia ca era periculoasa si rea si cu cat constata asta,cu atat se multumea cu prezenta ei. Avusese nevoie de asa ceva.
  
  '' O iubesc pe Freyja,da,dar as face-o fara a sovai daca as simti nevoia sau daca circumstantele ar cere-o. Si nu te-as otravi. Vezi,otrava e unealta femeiasca si o folosesc pentru barbati ca o umilinta. Pentru femei folosesc arme,instrumente de tortura fiindca trupul lor suporta mai mult durerea decat cea a masculilor,odata ce s-au obisnuit cu ea.''
  
  Legase odata o tanara de nici optsprezece ani de un copac,cu o franghie in jurul gatului iar capatul celalalt de saua unui cal. Fluiera,calul o lua la galop iar franghia se stranse pana ce bietei copile ii iesira ochii din cap. La propriu. Nici macar o urma de scarba sau remuscare. Fusese calm si o ingropase. Pentru India ar fi avut ceva mai special. Ceva mai demn de o doamna ca ea. Ceva care sa ii faca onoare ei si celor ce aveau s-o gaseasca. Tinea la ea,dar nu ca la o iubita,ci o victima clara,pe care o pastra pentru marele final. Pe care avea sa foloseasca ce stia mai bine,intr-un mod sadic,dar extrem de artistic.

• Îşi ridică capul şi se întoarse spre el, privindu-l plină de milă. Nu îi era milă de el, dar vroia să-i dea această impresie.
  "Nu sunt o persoană rea, însă ştiu că nu te vei atinge de mine. Pentru că, dacă o vei face, am să mă întorc şi am să te bântui. Aşa că mai bine te-ai feri de mine ca dracul de tămâie."
  
  Nu era sigură că explicaţia aceasta îi va ajunge, şi nici nu era sigură că ar fi ales să devină o fantomă, însă tot ce putea spune era că Kurt nu o va ucide. Nici măcar dacă ea şi-ar fi dat acordul. Nu ştia de ce, dar era sigură de asta. Şi nu ţinea de sentimente sau de alte lucruri umane. Probabil că se va blestema singură şi Kurt tot nu o va ucide.
  
  Se întoarse la poziţia iniţială şi continuă să contemple deprimantul spectacol de afară.
  "Ce-ţi mai face nevasta?"întrebă ea absentă, neavând nici un alt subiect de conversaţie în minte.

• Era atat de incantat ca o aduse in discutie. Vroia din suflet sa-si aduca aminte,oarecum,de cea pe care nu o mai vazuse de trei ore,dar careia ii ducea dorul ca si cum n-o mai vazuse de trei vieti. Dorinta de a se intoarce acasa,insa,nu exista,asa ca prefera sa continue conversatia caci ii fusese dor si de India,dar ca de o amica,o persoana din trecut sau chiar trecutul insusi,caci identitatea de iubita nu mai era asociata ei de mult timp,din pacate. Sau din fericire,caci minunatul eveniment pe care-l astepta nu s-ar fi infaptuit langa India.
  
  '' Este insarcinata cu gemeni si i-am spus sa ramana acasa pentru cateva luni dar ea nu ma asculta. Va fi bine,da,va fi bine.''
  
  Ultima propozitie o zise ca pentru el,pentru a se calma,ca o certitudine adusa de destin. Ii era intr-un fel teama de viitor. Nu neaparat ca avea sa li se intample ceva,ci tocmai faptul cum vor vedea ei lumea,cum o vor intelege,ce alegeri vor face. Viitorul era incert si inspaimantator chiar si pentru un clarvazator,mai ales ca nu avusese inca previziuni despre cei doi. Si-ar fi dorit sa le auda vocile,sa afle daca sunt fericiti,daca tin la Ivy,dar era imposibil. Stia ca exista o legatura intre gemeni si ei doi insa nu era atat de puternica - inca - pe cat isi dorea el.
  
  '' Doar cateva luni si viata mea va fi completa. Imi voi atinge telul,voi experimenta cel mai puternic soi de fericire. India,nici nu stii cat de viu si cat de coplesitor e fiecare sentiment de care am parte cand ma gandesc la asta. E mai mult decat perfect!''

• "Mă bucur pentru tine", şopti ea, dar fără nici o inflexiune în voce.
  
  Ştia că nu avea de ce să se simtă invidioasă, însă se simţea. Nu îşi dorise niciodată un copil -mai ales, doi-, însă Kurt nu înţelese asta niciodată. Poate că într-un final ar fi acceptat, însă era mai puţin probabil. Avea doar 19 ani, o întreagă viaţă înainte, iar dacă Kurt nu vroia să o aştepte, atunci ea trebuia să treacă peste. Nu vroia să se lege la cap fără să o doară. Era sigură că va găsi pe cineva dispus să facă tot ce dorea ea, dar nu cineva ca Michel. El fusese mult prea orbit de iubire, şi devenise aproape inuman, dispus să îi împlinească toate dorinţele. Ea dorea pe cineva la fel de egoist ca ea, dar care s-o iubească. Doi egoişti care să treacă peste egoismul lor şi să se unească într-o singură fiinţă. Iar Kurt nu reuşise s-o facă să-şi dorească să renunţe la libertate.
  "Niciodată nu m-am gândit că ţelul tău era să ai o familie. Prima oară când te-am întâlnit, am crezut mai degrabă că vrei să mori liber şi beat. Însă nu m-am priceput niciodată să citesc oamenii"
  
  Se opri, oftând, şi se întoarse spre el, cu stofele negre învăluind-o ca o mireasă neagră. Se întrebă dacă cineva avea să contemple vreodată această imagine a ei, şi dintr-odată se simţi bătrână şi respingătoare.
  "Freyja mi-a zis să-ţi spun, deşi eu i-am zis mereu să fie ea cea care-ţi spune. Nu vei fi numai tată, dar şi bunic. Înconjurat de copilaşi blonzi şi cu ochi negri...sau verzi, depinde cine e norocos", continuă ea cu un zâmbet ştrengar pe buze.

• Othilia sari brusc de pe scaun si ii puse mainile pe umeri,ca si cum l-ar fi sprijinit. Macar de acest sprijin imaginar sa aibe parte. Probabil glumea insa era sigur ca poate era si real. Victor,Freyja...Freyja,Victor... Incerca sa faca o legatura intre ei doi ca si cum nu-i cunostea,ca si cum nu erau din lumea lui sau el nu era din lumea lor. Abia dupa ce Othilia ii saruta fruntea,ridicandu-se pe varfuri,ca o balerina superba,el isi dadu seama ce dorise India sa spuna.
  
  '' NENOROCIRE!'' urla el,tremurand tot. Inchipuirea aceea roscovana il cuprinse brusc,dorind sa il faca sa se calmeze insa el doar o impinse,semanand si mai mult cu ceea ce era in esenta - un nebun.
  
  '' Freyja este...stii tu?''
  
  Avea mana bagata inaintrul robei,cu degete atingand manerul din argint al pumnalului. Daca avea sa primeasca un raspuns afirmativ,atunci nimeni si nimic nu avea sa-l opreasca din a ii lua gatul lui Victor si de a desface pantecele fiicei sale,smulgand pruncul de acolo cu propriile sale maini,indiferent cat de dureros ar fi fost pentru ea. O iubea pe fiica lui,nu si ceea ce putea ea produce ca femeie. Nu,nu. Vroia moarte. Vroia sa ucida cat mai curand.
  
  '' Vorbeste!''

• Începu să râdă, uimită de reacţia lui. Exact la asta se aşteptase, şi meritase. Îşi duse mâinile la buze, chicotind cochet, şi privindu-l misterioasă.
  "Ei haide, sunt şi ei tineri. Nu poţi să îi acuzi de nimic. "
  
  Îi veni în minte o imagine amuzantă, cu Freyja înconjurată de copii cu păr bălai şi zâmbete malefice, şi Victor încruntat, spunându-le Pici şi trăgându-i de păr. Familia perfectă. Simţi un junghi de gelozie la gândul ăsta, însă ştia că ea nu trebuia să îşi dorească asta. Nu încă.
  "Ştii, nunta ar trebui să aibă loc cât mai repede, până când...ştii tu, nu se observă. Iar fiind minoră, asta înrăutăţeşte situaţia.", continuă ea, oftând teatral.
  
  Simţea cât de nervos era Kurt, şi asta o mulţumea. Dorise copii, va avea copii. Se întrebă cum anume o să se desfăşoare discuţia de acasă, însă simţi că nu era treaba ei asta.