Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Jurnale
1 2 3 4 Next »
/ Letters to you ...

**Scarlett Soul** · (This post was last modified: 10 Apr 2011, 16:26 by Scarlett Soul.)

Dorinta a trecut pe langa mine ...

Ce-ai putea sa faci atunci cand tot universul este impotriva vointei tale ?

Sa fugi... sau sa-l infrunti !!!!

Astazi poate ca am ales cate putin din amandoua, o bucatica din fuga si una din invingere...
Dar intr-un final, reusisem. Imi atinsesem scopul, caci nu degeaba,... pur si simplu aveam nevoie de putin mai multe lingurite de Libertate.

Si ce va urma ? 'Trebuie sa gasesc in cele din urma ceva....,imi spuneam eu cu o convingere de nezdruncinat.

2 oare mai tarziu ...

Afara... Un sentiment etern, simteam vantul cum se unduieste in functie de liniile fine ale barbiei mele, iar frunzele... furnzele rosii si lenese se ridicau spre cer, incantand o melodie nerostita de nimeni, erau doar cuvinte pierdute in furtunile dese ce acopereau soarele...

'Nu mai am de gand sa plec. Nu atat de repede. Vreau sa fac tot ce nu am voie, sa incalc regulile, dar sa stiu cand sa ma opresc.'

Era probabil un gand nebunesc, ce nu aveam curajul sa-l rostesc, insa iubeam acel gand, de fapt Iubeam Pericolul !
Imi mai spusesem asta de multe ori, insa cu timpul cuvintele se pierd prinse intre filele unei carti mult iubite si nu se mai intorc la tine daca nu le provoci.

Insa astazi era altfel... Astazi ingerul meu avea aripi sa zboare, sa infrunte nespintecarea.

La numai cateva ore distanta de zambete ciudate si fara sens.

"Cafenea !", rosti Layla, dandu-si seama de locul ideal penrtu noi.
"Da ...", am rostit eu in cele din urma, insa aveam un sentiment ciudat, caci stiam ca in orice loc public erau si oameni !!! Iar asa inca nu stiam daca era bine, doar simteam o nevoie arzatoare de companie si totodata stiam ca puteam fi in orice moment in pericol.

La inceputul plimbarii noastre ii spusesem un singur luncru atat de important incat sa fie ascultat, restul erau doar niste fleacuri.
"Simt ca cineva se va lua de noi, insa in cele din urma totul se va termina cu bine ."
"Pai sa speram ca nu .", fu singurul raspuns pe care l-am primit.Desi era un raspuns cu vorbe reci, vocea-i era calda, usor linistitoare, insa imi aminteam ca de fiecare data cand avusesem o presimtire asemanatoare fusese adevarat.

Presimtirile - uneori sunt singurele semne pe care le primim de la lumea asta mare !

Acum, ca-mi aminteam ceea ce-i spusesem eram constienta de ceea ce se putea intampla, insa ma lasam purtata de val, constienta de faptul ca noi doua eram singurele care se plimbau de-a lungul unei strazi, ajungand pana la sfarsitul acesteia, iar apoi strabatand-o din nou.

SUNTEM NEBUNE, CE MAI ???????
CINE MAI CERE DOVEZI PENTRU ASTA?

De fapt nu facem altceva decat sa fim noi insane, sau poate ( cine stie ) asta este felul nostru de a ne purta
In fine... nu facem altceva decat sa avem reactii mai naturale decat oamenii de zi cu zi, nimic altceva . Aceasta este singura vraja, magia naturaletii !

"Deci vii ? Suntem in criza de timp ! ", ma tachina Layla, trezindu-ma din obisnuita visare si amintindu-mi o anumita secventa din viata care ma amuza enorm, asa ca am lasat sa-mi scape un mic chicot si un ranjet in coltul gurii.Eram multumita.
"Vin, vin, dar stai...", i-am raspuns eu, vorbind parc' fara noima.

Apoi totul se petrecu mecanic, caci nu avusesem incidente pana la cafenea, iar apoi singurul lucru pe care eram capabila sa mi-l amintesc era ca tocmai intrasem pe usa "barului". Prima fata remarcata ma nemultumi, a doua la fel, a treia deasemenea, dar a patra !?!?!??! Era superba, ceva de ramas cu gura cascata, asa ca infingandu-mi unghiile in palma, reusisem sa nu par prea socata, incercam sa ma comport cat mai firesc.

"Stam jos ?", i-am adresat intrebarea prietenei mele, care avea o expresie usor de deslusit. Vroia sa spuna : "Desigur, doar nu vrei sa-l lasam aici pe TIPU' asta singur !"

'Cam asta gandea, dar cam asta gandeam si eu !', am recunoscut in sinea mea, tragand deja de scaunul de la masa pe care o alesesem in scopuri doar de noi stiute .

'Clar ! Seara asta fara plictiseala !'

Apoi ceva ma trezi din freeria in care ma ( ne ) introduse acel chip, era o fata, insa nu orice fata ci cineva pe care cunosteam si cu care nu tineam neaparat sa ma intalnesc la ora 22:00 intr-o cafenea, cand toata familia mea stia ca eu sunt acasa si dorm.

Cu toate astea, o privire rugatoare pleca spree fata aceea, iar ea inregistra mesajul si incepu sa rada, asigurandu-ma ca nu va spune nimic, Ce usurare,... Acum puteam sa continuam sa privim si deasemenea sa discutam.
O ascultam pe Layla, jur, insa nu ma puteam abtine sa nu-i arunc cate o privire pe furis... si incet cu incetul vedeam ca si Layla avea aceasi dificultate, dar in momentul acela mi-am adus aminte de o vorba ce mi-o spusese o cunostinta :

"Ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place !"

Asta ma facu sa zambesc, ciudat, caci simteam ca fata imi ardea.

"Noroc ca am tenul inchis si nu se vede...", i-am soptit rapid lui Layla.
"Mda....."
"O Doamne....", sopti aceasta facandu-mi semn sa privesc la randul meu.
"Spune-mi Cryss, dar multumesc ca ma pretuiesti atat !", iar apoi am privit spre El ... "Mda, este la fel de fermecator pe cat il vad eu ?", am intervenit eu iar.
"Hmmmm.....Presupun ca e, insa totusi vorbeste putin cam tare si nu pare deloc indiferent, poate vrea sa iasa asa putin in evidenta."
"Poate !", alesesem calea de mijloc.
Aici se strecurase o mica greseala, caci tocmai ma hotarasem sa-i arunc o ultima privire discreta, iar atunci imi dadusem seama ca nu eram singurele care il priveam... si el ne privea, doar ca alegeam timpuri diferite, insa acum, acum ne privisem in acelasi moment. II puteam vedea atat de clar sclipirea din ochii aceia jucausi si in acelasi timp copilarosi ... Nu prea eram sigura daca prezenta incredere, insa stiam cat se poate de sigur ca-mi amintea de cineva ...

Odata Layla imi spusese : "Love is in the air !"

Acum era singurul meu gand, dar oare cat era de adevarat ?

In fine, acum nu mai conta, fiindca locul Lui acum era gol... Plecase.
Nu mai puteam face nimic, asa ca dupa primele 10 minute disparusem si noi din decor.

Cine a spus ca Furia domina Frica ?

Aceasi zi, aceleasi suflete si minti, dar alt loc, iar dupa cateva ore de distractie, poate urma sa fie ceva mai serios sau poate o simpla plimbare...
Nu stiam, insa speram sa aflu, caci nu ne indreptam spre cel mai potrivit loc posibil in toiul noptii pentru niste fete de 14 ani.
Dar ce mai puteam face... era prea tarziu, asa ca acum fugeam pentru ceea ce credeam noi ca era sosirea trenului, insa ne inselasem, caci trenul sosise cu cateva secunde inainte ca noi sa ajungem.

Ne pierdusem dorinta ? Sau ea avea sa se implineasca indiferent de imprejurari daca era puternica ?

Atunci nu mai rationalizam, doar simteam si credeam ca partea care-si lasa cel mai mult amprenta in viata mea avea sa fie inima.
Orice avea sa se intample stiam ca mai mult de un sfert din dorinta mea se spulberase cu cateva minute inainte, odata cu sosirea trenului, era felul meu de a spune ca daduse buzna in sufletul meu.

Deodata ceva incepu sa ma nelinisteasca. Nu stiam ce va urma, insa intuiam asta. Si avusesem dreptate : Doi oameni ai strazii se luasera dupa noi, iar acum fluerau.

'Betie...', gandeam eu , constienta de faptul ca si Layla gandea acelasi lucru, numai ca nu se exterioriza.

Apoi am plecat mai departe, pe jumatate alergand, dupa primul colt, apoi incetinind pasul, vazand ca din cealalta parte veneau deasemenea doi sau poate trei oameni, bun acum aveam s-o luam prin fata, dar varianta asta nu tine mult,caci asta era, eram incoltite.

'Calm, calm....', imi repetam eu concentrata la o cale de scapare, pana in cele din urma imi dadeam seama ca urmaritorii nu aveau sa se dovedeasca destul de rapizi, asa ca am inaintat increzatoare, pana ne opri alt soc. Acum era chiar si un al treilea grup de locuitori beti, dar de data asta era grav, pentru ca erau tineri, iar acum tocmai se legasera de noi.

"Eu merg !", m-am adresat eu taios.
"Nu, haide pe aici...", imi arata aceasta o cale mai sigura.
"Nu !"

Tocmai refuzasem, iar acum ma indreptam direct in directia pericolului, sperand ca Layla sa ma urmeze, iar ea chiar asa facuse.
Dar in scurt timp ma rasgandisem si ma intorsesem instinctiv spre drumul ales de Layla, caci acei brtivi, incepura sa vorbeasca urat si sa simt alcoolul din ce in ce mai puternic in sange.
Am inceput sa fug.Dar unde era Layla ?
Am privit in urma si in sfarsit o vazusem. Nu-mi pasa ce avea sa se intample, insa eram sigura ca dintr-un motiv necunoscut, datoria mea era sa o astept pana ce ajungea la mine, iar apoi aveam sa trecem strada pana dincolo, unde ne va astepta Siguranta.

'Simt ca cineva se va lua de noi, insa in cele din urma totul se va termina cu bine .'

Imi aminteam eu ceea ce-i spusesem prietenei mele la inceputul serii, iar acum totul se dovedise adevarat.

And I’m alright
Standing in the streetlights here
Is this meant for me
My time on the outside is over
We don’t know how you’re spending all of your days
Knowing that love isn’t here
You see the pictures
But you don’t know their names
Cause love isn’t here

And I can’t do this by myself
All of these problems, they’re all in your head
And I can’t be somebody else
You took something perfect
And painted it red

**Scarlett Soul** · (This post was last modified: 10 Apr 2011, 15:40 by Scarlett Soul.)

Cand ne dorim tot ceea ce este INTERZIS, ramanem cu NIMIC !!!

O zi senina ce se termina cu fulgere ...
Asa incepe fiecare zi pentru mine , asa incepe sau asa se termina ?
Eram confusa, dar nu-mi pasa, caci eram cufundata in ganduri, eram pierduta printre vise sfaramate ce nu aveau sa se ai gaseasca niciodata unele pe altele, piese pierdute pentru veci in spatiu.

Iar apoi ... O fata iluminata, palida ... si niste ochi albastrii ce ascundeau aceasi durere ce o purtam si eu zi de zi in sufletul meu mic, de copil .
Era ceva divin, ceva ce nu mai vazusem niciodata in fata ochilor si ceva ce nu aveam sa vad niciodata.
"Niciodata !", mi-am soptit eu incet, asigurandu-ma ca nu ma auzise nimeni, caci in randul de adolescenti in care ma aflam vedeam cum multi trageau cu ochiul ca sa-si dea seama ce ma deranja, dar ei nu aveau cum sa stie, caci acel sentiment in indoisem bine printre paginile jurnalului vietii mele.
"Acum hai sa ne jucam ... ", zise o voce hotarata, plina de sentimente, dar in fond nu fusesem prea atenta, caci era doar o fata ce venise cu o propunere care-i fusese acceptata.
"Bun ... alegeti-va cate-un animal ...", spuse aceasi fata.
"Lup ", am asternut eu crudul si vulnerabilul cuvant in fata tuturor, simtind cum o mica parte din perdea imi descoperise sufletul, lasandu-l sa inghete la bataia vantului.
"Acum putem sa incepem, doar trebuie sa va puneti esarfele la ochi.", si iarasi aceasi persoana spusese totul, nedeterminandu-mi mai mult interes ca inainte.
"Imi leaga cineva esarfa ?", am intrebat inocenta, dar nimeni nu se oferise sa ma ajute, asa ca mi-am inclestat mecanic degetele in jurul celor doua capete si am facut un nou ce speram ca avea sa reziste, iar apoi am asteptat ca cineva sa ma ia de mana si ca intunericul sa-si lase aripa neagra peste mine protejandu-ma.

In sfarsit soarta venise si dupa mine ...
Da intr-adevar venise ... numai ca-mi adusese persoana gresita !
Simteam o mana mica, finuta, de femeie, una careia nu puteam sa-i trimit sentimente, nu puteam caci Dumnezeu nu avusese ingaduinta sa-mi ofere o mica placere oferindu-mi-l macar pentru cateva secunde, macar pentru o atingere.
"Stai aici !"
"Bine ", am soptit eu in vant.
Am plecat capul, rusinata de mine insumi, suparata pe lumea cruda in care ma zbateam sa supravietuiesc si simtind cum incet- incet esarfa se umezea.
Erau cristalele transparente ce ma deosebeau de celelalte perosane prezente, erau negarea nereusitei ce avea sa ma urmareasca o vreme indelungata si nu in cele din urma era pierderea a ceva ce nu aveam sa am niciodata.
'Eu sunt cea incredibil de proasta sau lumea este facuta in asa fel incat sa te faca sa te simti un punct dintr-un intreg univers ?', stateam eu si ma gandeam, parca asteptand sa-mi cada ingaduinta in brate, ca s-o sarut si sa n-o mai las sa plece ... Da, INGADUINTA !

Peste 1 ora ...

Aruncam ,zece copii cu drumuri diferite ... Aruncam frunze spre cer, lasand visele sa reinvie macar pentru cateva secunde, macar pentru o clipa, ca apoi sa cada in aceasi multime de alte morminte de tacere, alte morminte de dorinte distruse.

Apoi am adunat o gramada mare de nestemate daruite de copaci si am aruncat in EL , vrand ca macar o dorinta de-a mea sa se lipeasca de hainele lui si sa ramana acolo pe veci, simtinu-i caldura, dar nici macar un vis nu vroise sa-mi satisfaca inima ce ardea in focul de gheata ce se crease de-a lungul toamnei...

' Tot ce am vrut sa-ti dau, totul ... Ai refuzat , curatandu-te si de ultimul vis de libertate ce vroiam sa ti-l ofer, constienta de duferinta ce avea sa urmeze, tu doar m-ai privit cu ochii aceea ce inconjurau tot cuprinsul cerului si ai zambit. Acel zambet ciudat ce nu-l mai vazusem niciodata . ', gandeam eu lasandu-ma purtata de ..... de oricine avea puterea sa ma poarte.

**Scarlett Soul** · (This post was last modified: 10 Apr 2011, 15:43 by Scarlett Soul.)

Nu stiu ce se intampla cu mine ....

Ohh, imi este atat de greu sa zambesc cand sunt singura, cand nu ma asculta nimeni si cand vreau sa plec efectiv undeva departe, unde sa nu ma gasdeasca nimeni, insa ...
Insa atunci cand prietenii ma inconjoara invat sa uit de toate grijile, totusi masurandu-mi pasii, iar uneori ma las dusa de val, asteptand ca cineva sa ma curprinda cu bratele si sa strabatem mai departe marea, val dupa val ....
Si ce daca lumea ne priveste si ce daca oamenii vorbesc, ceea ce conteaza suntem NOI nu restul !

De ai avea curajul sa te apropii ...
De as stii macar ca nu vezi nimic bun in mine, dar stiu ca vezi si cu toate astea, tu continui sa ma eviti precum o fiara ...

Astazi, astazi cand mergeam in drum spre casa, ma gandeam la tine, de fapt gandurile-mi zburau la prezentul ce ne inconjoara si la trecutul ce trece pe langa noi in cateva clipe.
Deodata, ceva ma facu sa tresar. Si ghici ce ?
Prezenta ta spirituala ... Efectiv, frunzele de vis au inceput sa zboare, trezind toate amintire frumoase, o multime de sentimente diferite ce se treiesc simultan, fara a se suprapune macar un moment.
Si asa ... simteam cum parul imi era ravasit de vant, frunzele mi se implantau in trup, aducand cu ele tot felul de dorinte stranii, dar frumoase ...

Ohh, un alt sentiment aproape nou ... efectiv nu stiu ce simt, stiu doar ca exist si co-mi doresc ceva atat de tare incat as fi in stare sa fac orice, numai ca nu stiu ceea ce vreau cu atata ardoare ...

**Scarlett Soul** · (This post was last modified: 29 Aug 2011, 14:31 by Scarlett Soul.)

O zi, o noua zi ....

Ai venit.. De ce?
Ai uitat ceva sau poate
Vrei sa-mi spui pentru ce
Ai sa lasi in urma toate
Cate-au fost intre noi
Sa-ncerci sa mai gasesti vreun rost,
Vreun motiv sa amani ce e
De acum definitiv.
Ia un loc, il mai ai
Pan' la miezul noptii este
Timp destul sa mai stai
Poate vrei sa trecem peste
Inhibari si tristeti cu iz de gari
Sau poate-acum vrei sa uiti
Ce putin mai este pana pleci la drum...

Mai ramai putin, te rog
Este cea din urma seara
Efemera ca un nor
Vraja n-o lasa sa piara
Lasa-ti parul sa-l alint

Sa-mi insire-n mana salbe
Zbor de vise ce nu mint
In plutiri de aripi albe.
Mai lasa-mi-te-o zi...

Te mai vreau si azi,
Ca o ploaie de lumina,
Peste trup sa-mi cazi
Si-ntr-o liniste deplina
Sa colind ceru-n ochii tai
Si stropi de stea ce vin
Sa-i prind, cand vei fi departe
Dorul sa-mi alin.
Sa nu spui nimic
Nu-i nevoie de cuvinte.
Mai adormi un pic
Sa-mi ramai asa in minte.
S-a facut prea tarziu ca sa mai pleci
Si trenul tau a trecut
Neimplinit ramana
Astazï rostul sau.

**Scarlett Soul** · (This post was last modified: 10 Apr 2011, 16:04 by Scarlett Soul.)

Nebunii negri cauta o cale ...

Si uneori stau si ma intreb ce este viata :

~ Stai si astepti sa treaca ziua de maine ?

Nu.

~ Vrei ca Lumea sa-ti faca favoruri ?

Nu.

~ Intotdeauna astepti rasplata ?

Nu.

SAU POATE...

~ Lasi sa zboare pe un camp plin de flori, in timpul furtunii, niste batistute ce semnifica creativitatea si puritatea cu care privesti viata ...
Cum dintr-un lucru fara sens faci ceva magic, ceva ce lumea nu ar fi interpretat niciodata, dar in sufletul tau copil stii ca acele batiste sunt toata cate o dorinta trimisa spre Absurd.

Da.

~ Iubirea este drogul pe care nu-l putem refuza, caci atunci cand suntem siguri ca-i putem rezista, ne ataca fara mila si nu se uita in urma, la viata pe care-i avut-o inainte, doar iti ofera un timp de viata minunata, iar apoi .... uneori te lasa singur, abatut si cu lacrimi de-abia uscate la un colt de strada.
Lumea te intreaba : " Ce s-a intamplat ? "
Iar tu le raspunzi indurerat.
"M-a dat dragostea afara din propria-mi fiinta !"

Da.

~ Prietenia ... Cel mai etern lucru de pe pamant si cel mai frumos ... si cel mai sincer.
Un prieten - ... transpunerea sentimentelor intr-un trup strain.

Da.

~ Iar apoi TU insati. Tu esti o mare parte din viata !

Nebunii negri, precum partea negativa a personalitatii tale cauta o fisura prin care sa scape si sa devina ingerii fintei tale. Ei vor sa fie Ingeri in loc de Demoni, doar tu trebuie sa-i lasi.

**Scarlett Soul** · (This post was last modified: 10 Apr 2011, 16:06 by Scarlett Soul.)

Nebun de ALB ....

Asa e. Din nou si din nou scriu despre tine, insa de data aceasta TINE = cea mai buna prietena a mea.
Ieri m-ai surprins. Tu mereu ma surprinzi, insa ieri a fost ceva ce nu pot explica, o conbinatie de sentimente : Bine si Rau.
Pe de o parte eram uimita si luminata de binecuvantarea cu care ea ma sunase, dar pe de o parte ma strabatu un gand care nici tie, dragul meu jurnal nu pot sa ti-l spun ....
Totusi melodia ma readuse la viata pentru cateva minute :

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna
De cand ma simt tot mai bogat de tine
Si-mi stau pe tampla soarele si luna
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine

Si uite n-are cine sa ne-ajute
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si pe-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale

Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie

Prin gari descreierate accidente
Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca sa te apropii si ca sa te sperii

Jur -imprejur privelisti aberante
Copii fragili ducand parinti in spate
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albastrosi venind din zari uscate

Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii
In podul palmei daca iau nisipul
Simt un inel jucandu-se de-a mirii

I-aud prin batalii din vreme-n vreme
Ostasii garzii tale ti se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chip slavon si nume de regïna

Apoi o alta voce, spre finalul melodiei, una care-mi trezise interesul, una care ascundea atat de multe, precum cate stele pe cer, una plina cu durere ....
Iar dupa aceea mintea mea cauta informatii pe care le stia deja de mult, Tu dansai asa cum numai tu o puteai face .... Lucru care ma facu sa zambesc in sinea mea.

**Scarlett Soul** · (This post was last modified: 16 Nov 2012, 01:57 by Scarlett Soul.)

18.12.2010
* Ceva special doar pentru tine ,
Draga Jurnalule *

Nu stiu daca iti va place cand imi voi descarca din nou si din nou sentimentele pe tine, dar m-am gandit sa-ti impartasesc cateva citate din cartile mele preferate ...

~ Memoriile unei gheise ~

"Ne trãim viaþa ca apa care curge la vale, mergând într-o direcþie, pânã ne izbim de ceva care ne forþeazã sã gãsim un nou curs."

"Nu-i poþi cere soarelui mai multã luminã sau ploii mai multã apã."

"Durerea e un lucru foarte ciudat; suntem atât de neputincioºi în faþa ei. E ca o fereastrã care se deschide atunci când vrea ea. Camera se rãceºte ºi nu putem decât sã tremurãm. Dar de fiecare datã se deschide mai puþin, pânã când, într-o zi, ne întrebãm ce s-a ales de ea."

~ Dune ~

"* * *

Te lupþi cu vise?
Te cerþi cu umbre?
Te miºti într-un somn adânc?
Timpul a trecut
Viaþa þi s-a luat
Te-ai amãrât cu fleacuri,
Eºti victima nesãbuinþei tale."

"Simt în plãmâni
Aerul timpului
Stârnit de cãderea nisipului."

"Frica este ucigasul mintii,frica este moartea cea lenta, aducatoarea anihilarii complte.Voi infrunta frica,o voi lasa sa treaca peste mine si prin mine si dupa ce va fi trecut, ma voi uita in urma mea.Pe unde a trecut frica nimic nu va mai fi,doar eu voi ramane."

"Fiecare este fauritorul propriului sau destin."

~ Enzo sau arta de a pilota pe ploaie ~

"A murit in ziua aceea pentru ca trupul sau isi indeplinise menirea. Sufletul sau facuse lucrurile pe care venise sa le faca, iar apoi a fost liber sa plece."

"Ceea ce trebuie sa afli se afla in fata ta."

~ Unsprezece minute ~

"Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat a fi cine eram, m-am regãsit pe mine însãmi. Când am cunoscut umilinþa ºi supunerea, am devenit liberã."

"Înainte de a muri vreau sã lupt pentru viaþã."

"Viaþa este uneori foarte zgârcitã: trec zile, sãptãmâni, luni ºi ani fãrã sã simþi nimic nou. Totuºi, odatã ce se deschide o uºã, o adevãratã avalanºã pãtrunde prin spaþiul deschis. Acum nu ai nimic, iar în clipa urmãtoare ai mai mult decât poþi accepta."

"Viaþa e prea scurtã - sau prea lungã - pentru ca eu sã îmi permit luxul de-a mi-o trãi atât de rãu."

"Problema mea sunt eu însumi."

"Durerea si suferinta se imbina cu placerea."

~ Urzeala tronurilor ~

"Frica taie mai adanc decat sabiile..."

"Curajul nu inseamna sa nu iti fie frica, inseamna sa iti invingi in cele din urma frica..."

"Cand te joci de-a urzeala tronurilor, castigi sau mori. Nu exista cale de mijloc."

"Nu gasesc placerea nici un bautura, nici in mancare, scancetul si veselia au devenit pentru mine niste straini care dau de banuit. Sunt o faptura facuta din tristete, din praf si din doruri amare. In trupul meu este un loc gol, acolo unde candva mi-a fost inima."

~ La raul Piedra am sezut s-am plans ~

"Chiar dacã ar fi însemnat despãrþire, singurãtate, tristeþe, iubirea îºi meritã fiecare bãnuþ din preþul ei"

"E periculos sã iubeºti! Iubirea e ca un drog. La început ai senzaþia de euforie, de abandon total. Apoi, a doua zi, vrei mai mult, încã nu e un viciu, dar îþi place senzaþia ºi îþi închipui cã o poþi þine sub control. Te gândeºti la persoana iubitã vreme de douã minute ºi uiþi de ea vreme de trei ore. În scurt timp însã, te obiºnuieºti cu acea persoanã ºi începi sã fii complet dependent de ea. Acum te gândeºti la ea trei ore ºi o uiþi douã minute. Dacã ea nu e lângã tine, încerci aceeaºi senzaþie ca ºi drogaþii când nu îºi obþin drogul. În acel moment, aºa cum drogaþi furã ºi se înjosesc ca sã facã rost de ceea ce le trebuie, ºi tu eºti dispus sã faci orice pentru dragoste!"

"Trebuie sã-l ascultãm pe copilul care am fost cândva ºi care încã existã în noi. Copilul acesta înþelege momentele magice. Putem sã-i înãbuºim plânsul, dar glasul nu i-l putem reduce la tãcere!"

**Scarlett Soul** · (This post was last modified: 10 Apr 2011, 16:07 by Scarlett Soul.)

Prima zapada ...

In zare dainuia un imens castel de zapada, fulgii plapanzi se izbeau de pamantul dur, impodobit cu plapuma groasa de nea. Totul imi parea asemanator unei pagini rupte [strike]din mine[/strike] dintr-o carte cu basme.
Priveam cum trupul imi era invaluit de vijelia salbatica ce dainuia, asuprind o lume intraga.Tipam in intuneric, dar vocea-mi pierea, dusa de aripile vantului, undeva departe, sus pe crestele marete ale muntilor.
"Fulgi de nea, stati... Nu va indepartati ! Cu toate ca omenirea este asemenea voua, prea slaba pentru a rezista pana la capat, pierzandu-se in multime, nu pot sa spun ca nu va iubesc !"
Acum nu vedeam altceva decat brazii inalti ce ma inconjurau, luand cu ei pustietatea ce dainuia in mine.
"Atat de nostalgic ... atat de frumos ...", se auzi o voce ce paream a fi eu.
Zaceam acolo si priveam splendoarea de gheata a lumii, ma simteam ca la capat de lume, insa nu puteam uita : Era ultima zapada.

Atat scrisesem. Mai mult nu eram in stare, asa ca am luat o alta coala de hartie si am inceput din nou :

Linistea serii cade-nsetata pe maluri
Lupul singuratic isi face cararea
In timp ce o mie de suflete danseaza-n valsuri
Dar el sta marmura si-si priveste calea.

Nimic nu-l opreste, nici macar vantul
Din drumul cu pietre ce-i adie suflul,
Continua stapan, mai trist ca niciodata
De melancolia cu fluturi de arta.

Vede-n fata sa de alb fulg
Troiene spulberate car' se smulg
In zbuciumul inimii lent
Din care se desprinse atent ...
Dar El isi continua calea

**Scarlett Soul** · (This post was last modified: 10 Apr 2011, 16:11 by Scarlett Soul.)

Draga Jurnalule ,
Nu, nu iti voi mai spune asa. E prea sec, iar tu, tu nu esti deloc asa, caci ai ascultat de mii de ori iesirile si gloriile mele, ai trait prea mult printre sentimentele mele incat sa iti dau un nume atat de banal.
Te voi numi doar Sufletul Meu.

Ninge ...

Ninge peste tine,
Ninge peste mine,
Ninge peste-un loc stravechi
Ninge peste-mparatie.

Vad arcani cutreieranduse si simtind matasea mierii
Peste care vechi strajer, nu a fost decat un munte.
Singur, trist, suspina-n vant pe abisul vaii crunte
Inaltul Septon crescand al nostalgicului munte.

Ninge
Zapada se prelinge ...

Vantul vine, zdrobind potopul de amintiri
Cade peste ceruri, trasand un cerc precum luna,
Iar apoi coboara lin navalind peste doi miri
Soarele si luna.

Ninge
Ingerul imi plange ...

Muntele-i sortit sa piara in acelasi loc blestemat
Unde s-a nascut odata, unde-a fost chemat.
Vremea trece, noi plecam, plonjand pe-nalte salbe,
Dar el asteapta tremurand cu-aceleas' podoabe.

Ninge
Viata mi se stinge ...

Ninge, eu nu mai pot pleca de pe creasta lui,
Muntele ma tine ca pe mama fulgului.
As vrea sa ma misc, stele s-ating ,
Dar mai intai viata s-o-nving.

Ninge
Pieptul mi se strange ...

Mii de fluturi de zapada se zdrobesc vorbind in soapte
De lumina, ce iarna dintre brazi razlet razbate,
Dar eu, singura suspin si astept furtuna vietii
Din care, vesnic si strabun, se desprind doar muntii.

Ninge
De ce exista sange ?

Ninge, ninge si iar ninge ...
Zapada se prelinge,
Ingerul imi plange,
Viata mi se stinge,
Pieptul mi se strange,
De ce exista sange ?

**Scarlett Soul** · (This post was last modified: 10 Apr 2011, 16:12 by Scarlett Soul.)

Sufletul meu,
Ti-am scris ceva ce nu voi uita niciodata, cu toate ca nu stiu daca are sens. Doar am facut ceea ce-mi dictau ochii mintii, ceea ce-mi soptea sufletul infasurat in mii de matasuri :

Poezia fara nume .

Nu are nume, nu are vraja, nu are continut,
E doar o umbra macabra in acest tinut.
Nu are pietre , nu are apa, nu are lumina
Nu are nimic care sa o sustina.

Uneori as fi vrut sa pun ceva culoare
Ca sa nu mai sada doar asa sub soare,
Dar care soare ? Nu exista soare ...
Si totusi exista ceva oare ?

Si daca exista atunci eu voi vedea
Cand bland in bezna voi sedea ?
Tinand cu mine pene de libertate,
Dar toate vor fi moarte,
Doar moarte.

Visez cu ochii deschisi la ceva frumos,
Dar toate se termina pe dos.
De ce mai exista soare ?
De ce nu m-adie o boare ?
Ma simt precum o simpla floare
Ce se naste s-apoi moare.

Nu are nume, nu are luna, nu are viata,
I s-a scurs si ultimul strop de speranta.
Nu are pietre, nu are ...
Dar o doare ...

Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Jurnale 1 2 3 4 Next » //  / Letters to you ...

Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Jurnale
1 2 3 4 Next »
/ Letters to you ...