Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul
1 2 3 4 5 … 9 Next »
/ Lickety Lickety Split

**Guillaume J. Devereux** · 16 May 2012, 15:08

Ajunsera imediat la lacul cristalin, si fu bucuros sa observe ca nu era nimeni pe langa el. Ii facu semn Josephinei sa se apropie de o parte mai intunecata, de unde nu puteau fi zariti, si incepu sa se dezbrace. Isi dadu jos roba, apoi ezita, nestiind daca sa ramana in blugi si in tricou, insa pana la urma decise ca era mai bine asa. Daca ar fi fost prins, ar fi inventat o scuza cum ca tanara cazuse, si el sarise dupa ea.

”Apa este calda” sopti el, proband-o cu degetele sale lungi.

Se uita la tanara, apoi isi plimba privirea pe corpul ei, insa nimic nu se schimba. Nu ii placea din punct de vedere fizic, chiar daca era frumoasa. Incepea sa tina la ea, dar ca la acea sora pe care nu a avut-o niciodata.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 16 May 2012, 15:08

Reusi sa se panicheze cand il vazu dezbracandu-se, insa rasufla usurata, vazand ca doar isi daduse jos roba. Probabil ca se gandise deja la o scuza, si nu putea decat sa-i fie recunoscatoare pentru asta. Luand exemplul lui, isi dadu jos la randul ei roba, ramanand in rochia alba, subtire, vaporoasa. Ii zambi, apropiindu-se de suprafata lucioasa a apei, punandu-si piciorul gol in ea, si simtind cum un fior ii cuprinde corpul fragil.

Se intoarse spre Guillaume, zambindu-i incantata, ca un copil care a primit dupa mult timp jucaria mult dorita. Doar ca ea nu planuise si nu se gandise niciodata la asta, venise ca ceva neasteptat si incitant.

”Ai mai facut vreodata asta?” il intreba, simtind o mica adiere care ii rasfira parul.

**Guillaume J. Devereux** · 16 May 2012, 15:08

Guillaume se apropie de Josephine, punandu-i o mana pe umar si pana ca aceasta sa sesizeze, o tranti in apa. Observa cu satisfactie cum rochia i se lipeste de corp, iar parul i se imbiba, ingreunandu-se. Aceasta scoase un mic tipat de uimire, dar viperinul se arunca dupa ea, si ii astupa gura cu mana, facandu-i semn sa taca. Acum apa le venea pana la umeri, respectiv piept.

”Da, de cateva ori, noaptea”, ii sopti, strangand-o fara sa vrea in brate.

Ii zambi stregareste, apoi ii dadu drumul, indepartandu-se pentru a inainte spre adancimea mai mare a apei.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 16 May 2012, 15:08

Ii simti mana grea pe umarul sau, si apoi cum este impinsa, facand un contact usor dur cu apa, scotand un tipat de teama. Pentru o clipa, avu impresia ca Guillaume o mintise, si se temu pentru ea, insa isi reveni imediat cand il simti aproape de ea, si isi dadu seama ca spunea adevarul. Isi musca buza inferioara, simtind apa calduta care-i scalda corpul, si se uita cum tanarul se indeparteaza, realizand ca acesta cunostea acest lac mai bine decat oricine altcineva. Sau, cel putin, parea prea sigur pe sine pentru a da impresia ca nu stia ce face. Se apropie de el, inotand putin nesigura. Fu cat pe ce sa piarda ritmul, si vu nevoita sa se agate de gatul lui pentru a nu cadea mai rau in apa.

”Scuze, scuze” sopti ea, simtind cum baiatul o ia in brate, parca temator sa nu pateasca ceva.

**Guillaume J. Devereux** · 16 May 2012, 15:08

Desi nu era ceea ce ar fi preferat el, se simtea liber, fara sa mai fie constrans de catre regulile stricte ale scolii. Inainta incantat prin apa, pana cand simti o mana care il tragea in jos si se intoarse speriat, avand usoara impresie cum ca era tras de o liana. Rasufla usurata caci vazu ca nu era decat Josephine, si o stranse in brate, stiind ca aceasta inca mai era speriata. Ca un insensibil ce era, uitase sa o intrebe daca stia sa inoate.

”Nu-i nimic, de asta sunt eu aici”

O trase mai spre el, privind-o incruntat in ochii sai verzi. Nu, tot nu o placea din punct de vedere fizic. Nu era nici o scanteie intre ei, pur si simplu nu putea sa o vada altfel decat ca pe o sora.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 16 May 2012, 15:09

Ochii mari si verzi ai Josephinei se marira de teama si incerca sa se traga din bratele lui, in ciuda faptului ca nu era atat de sigura ca va reusi sa inoate in siguranta. Stransoarea se slabi, si reusi sa se elibereze, insa simti cum mana lui se infasoara in jurului gatului sau, si nu ii trecu prin cap decat sa o muste, insa se opri la jumatatea drumului, si se intoarse speriata, apropiindu-se de mal. Iesi speriata, se aseza pe pamant, si privi ingrozita in gol. Guillaume o urma, se aseza langa ea si ii simti privirea intrebatoare macinandu-i ceafa, asa ca se intoarse, si reusi sa-si inabuse lacrimile.

”Devorator?La 17 ani? Cum ...cum...ai putea?”
Simtind presiunea, se lasa in voia lacrimilor, care incepura sa-i curga pe obrajii palizi.

**Guillaume J. Devereux** · 16 May 2012, 15:09

Se duse imediat dupa ea, dupa ce o privi indepartandu-se. Se intreba ce nu era in regula, si ofta incruntat, dandu-si seama ca nu putea intelege femeile. Mereu trebuiau ele sa se supere si sa faca astfel de faze? Ii auzi intrebarile, si o privi nedumerit. Devorator? Ce era asa rau in asta? El chiar dorea sa fie seful lor, si ea era socata ca era prea tanar? Presupuse ca ea era membra a Ordinului, si un fior de gheata ii strabatu corpul. Nu...nu se putea, nu putea fi adevarat.

”Josephine, ce e asa rau? Ce alta optiune am? Parintii mei sunt amandoi Devoratori, si nici eu nu vreau altceva. De ce sa caut moartea cu lumanarea, cand pot sa stau linistit in banca mea si sa fiu invingator? Daca tu vrei sa fii de partea asa-zisului bine, e problema ta.”

Se incrunta si isi incrucisa bratele la piept. Stia el ca era prea frumos sa fie adevarat.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 16 May 2012, 15:09

Auzindu-i cuvintele, isi ingropa fata in palme si se apuca sa planga usor, temandu-se ca aceasta prietenie urma sa fie mai scurta decat si-ar fi putut dori vreodata. Stia ca el nu avea sa ii accepte ideile niciodata, si ea era prea incapatanata ca sa nu-l bata la cap.

”Si tu crezi ca omorand oameni e ceva corect? Esti bolnav, asta e, daca tu crezi ca ucisul este ceva bun, sau ceva la fel de comun ca si ploaia”

Nu mai putea continua, si nici nu vroia, caci probabil ca Guillaume era si asa destul de suparata pe el, sau enervat. Nu putea sa il inteleaga, de fapt nu putea sa ii inteleaga pe Devoratori, si pe toti cei care ucideau. Cum puteau sa goleasca o fiinta umana de sufletul sau?

**Guillaume J. Devereux** · 16 May 2012, 15:09

Ranji cand o auzi, si isi dadu seama ca datorita putinului sau contact cu viperinii avea gandirea unei Cercetase. Asta era cel mai groaznic lucru la un viperin autentic, insa casele erau doar o generalizare a personalitatii oamenilor, si sortarea era facuta uneori mult prea devreme.

”Dar cine spune sa ucid?” intreba el nedumerit.

Parintii lor, „iubitii lor parinti”, cei care avea o casnicie atat de perfecta, totul numai lapte si miere, nu ii mentionasera nimic de ucis. Si in orice caz, chiar daca ar fi fost vreodata vorba de asa ceva, el urma sa fie seful Devoratorilor, sau macar a unei mici parti, si putea pune pe altii sa faca treaba murdara in locul lui. Trebuia doar sa fie cat de curajos se putea si totodata, viclean.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 16 May 2012, 15:10

Pufni intr-un ras nebunesc, scurt si strident, si ii arunca o privire acuzatoare. Cum se putea sa creada ca Devoratorii nu ucideau, sau ca el nu avea sa faca asta?

”Si tu ce crezi ca o sa faci, o sa culegi floricele si o sa le vinzi in piata? Scuteste-ma, stii foarte bine despre ce e vorba. Stii ca o sa ucizi, o sa trebuiasca sa faci asta. Sau ce, acum nu-mi spune ca nu te deranjeaza, si ca o sa o faci daca e nevoie? Sau vrei cumva sa iti faci si tu Horcruxuri, sa devii un Voldemort junior?”

Pufni indignata, si tacu, nedorind sa continue. Guillaume deja incepea s-o dezguste prin atitudinea si convingerile sale.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul 1 2 3 4 5 … 9 Next » //  / Lickety Lickety Split