Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul
1 2 3 4 5 … 9 Next »
/ Lickety Lickety Split

**Guillaume J. Devereux** · 16 May 2012, 15:10

Ii prinse barbia intre degetul mare si cel aratator si o forta sa il priveasca in ochi. Nu era foarte sigur ca nu va ucide vreodata, chiar daca va face sau nu parte din Devoratori, insa vroia ca ea sa gaseasca acel raspuns in ochii sai, ca nu avea vreodata sa nu-l doara aceasta fapta. Era ceva ingrozitor, stia, insa era ceva tipic viperin atunci cand vroiai sa iti salvezi viata.

”Sunt un viperin, iubita mea Josephine. Viperinii sunt egoisti, se apara pe ei insisi, sunt curajosi, dar nu aleg moartea lor in fata altcuiva. O sa ucid daca voi fi nevoit, dar nu te gandi ca o voi face pentru nemurire. Nu mi-e frica de moarte, dar am anumite planuri pe care nu le pot lasa asa.”

**Freyja Maegan Guðríðr** · 16 May 2012, 15:10

Auzindu-l vorbind asa, se gandi ca avea dreptate. Si ea ar fi ucis daca ar fi fost nevoita, insa, asa cum spusese si el, nu pentru a deveni nemuritoare, sau ceva asemanator. Probabil ca se asemanau mai mult decat crezuse ea. Totusi, faptul ca el era un Devorator, iar ea era din Ordin, le cam strica un pic planurile.

”De ce nu vrei sa ni te alaturi noua?”intreba ea, cu o speranta ciudata in glas.

Nu prea isi facea iluzii ca baiatul ar fi ascultat-o, sau ar fi facut ce vroia ea, insa cum ar fi putut sa stie? Trebuia sa se asigure, daca nu pentru binele lui, macar pentru linistea ei. Conexiunea ciudata care se legase intre ei i se parea stranie, si mai ales, atat de noua. Era, putea spune, primul ei prieten dupa mult timp, si nu vroia sa-l piarda.

**Guillaume J. Devereux** · (This post was last modified: 16 May 2012, 15:11 by Guillaume J. Devereux.)

Pufni la auzul cuvintelor ei. De ce nu vroia? De ce ar fi vrut? Toata familia lui, cu mici si rare exceptii, erau Devoratori, si nu putea sa „ii dezamageasca”. Nu facea ce i se spunea, insa nici sa se excluda si sa ramana singur nu vroia. Desi, la cat de „minunati” erau, putea oricand sa se debaraseze de ei, insa prefera sa se gandeasca mai intai la propriul bine.

”Josephine, stiu ca esti inteligenta si stiu ca stii deja raspunsul. Nu trebuie sa insisti, nu ai sanse”

Cuvintele fura aproape soptite, si se uita temator in jur, caci aceasta discutie nu era prea binevenita. Oftand, isi dadu seama ca nu avea de ales. Devoratorii sau moartea. Si nu, nu avea sa accepte a doua varianta, cel putin nu acum. Si oricum, avea o vaga impresie ca devoratorii vor cadea in cel mai scurt timp. Voldemort, ce mai era Voldemort? Nimic, doar o farama de cenusa pierduta in neant.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 16 May 2012, 15:11

Incuviinta cu durere din cap. Avea dreptate, stia deja raspunsul, dar cum putea asta sa o opreasca sa nu se teama? Era, pana la urma, singurul ei prieten dupa atat de mult timp, nu putea sa nu-i pese de el, desi prietenia lor dura de doar cateva minute. Este o anumita conexiune intre oameni care nu si-au vorbit niciodata, dar atunci cand o fac, e clar ca nu mai pot fi despartiti. Si asta simtea si ea pentru Guillaume. Chipesul si irezistibilul Guillaume. Ale carui buze parea atat de apetisante in acel moment, in timp ce distanta dintre ei slabea, inimile lor fiind mai aproape ca niciodata.

Totusi, Josephine se opri. Nu functiona asa, nu trebuia sa-si dea sperante pentru ceva ce nu va avea. Desi, numai incercand avea sa-si dea seama daca functiona sau mult, nu vroia sa-i dea viperinului o impresie proasta despre ea.

**Guillaume J. Devereux** · 16 May 2012, 15:11

Nu, Josephine, nu te apropia. Nu face aceasta greseala, caci Guillaume nu este deloc un om bun si indurator. De te vei indragosti de el, vei suferi. Francezul, desi tinea enorm la ea, din punct de vedere suflesteste, nici nu se uita la ea in chip de iubita. Vroia, dar ceva ciudat, numit farama de indulgenta, il oprea sa-i spuna asta si viperinei. Nu trebuia sa-i rascoleasca intr-atat sentimentele, si nici nu avea sa o faca. Trebuia sa fie un gentleman.

Insa, ceva ii spuse ca doar sarutand-o avea s-o faca sa deschida ochii, si decise sa dea ascultare acelei voci care rasuna atat de limpede in mintea sa. Ajuta la micsorarea distantei si isi lipi buzele de ale fetei, rascolindu-i-le intr-un chip cat se poate de patimas, insa fara a pune viata si sentiment .

**Freyja Maegan Guðríðr** · 16 May 2012, 15:11

Inima incepu sa-i bata nelinistitor de repede, si pentru o secunda, se temu ca nu cumva sa ii fie auzita, insa in momentul in care buzele lor se intalnira, nici nu mai conta acest lucru. Guillaume probabil ca ii citea gandurile, altfel nu isi putea inchipui ce se intamplase. Banuielile sale i se adeverira, si se desprinse de baiat, privindu-l cu indrazneala in ochi. Pentru prima oara, reusea sa fie atat de nestingherita in prezenta cuiva pe care abia il cunostea.

”Iti sunt extrem de recunoscatoare ca m-ai primit ca prietena a ta, dragul meu Guillaume”

Facu o pauza, timp necesar pentru informatie sa fie digerita, apoi continua:

”Desi mi-e frica ca o sa te razgandesti si ca nu ma mai vei considera demna”

**Guillaume J. Devereux** · 16 May 2012, 15:12

Ii zambi. Deci nu se placeau, ceea ce era bine. La el a-ti placea de cineva insemna aproape acelasi lucru cu groaznica casatorie, ceea ce i se parea inacceptabil. Cuvintele ei il mirau si ii si placeau in acelasi timp. Ii crea o stare de inaccesibilitate pana in acel moment, si se bucura ca o alesese pe ea, o tipa atat de inteligenta si cu mult bun-simt sa ii stea alaturi pe post de prietena.

”Ma cherie, daca nu erai demna, zburai de mult de langa mine.”

Era foarte adevarat, de obicei ii placea sa se amuze pe seama oamenilor.

”Eu nimicesc pe toti cei care nu sunt demni, facandu-i sa se simta ca niste gandaci pe langa mine. Si crede-ma, sunt foarte multi aceia care nu au nici 2 neuroni adunati la un loc un capatanile lor umflate, si care imi produc asa o satisfactie cand le zdrobesc mandria si le tulbur orgoliul...”

**Freyja Maegan Guðríðr** · 19 May 2012, 15:03

Se infiora cand il auzi vorbind, si realiza ca ea nu ar putea niciodata sa faca asa ceva cuiva. Si asta probabil din marea ei experienta cu oameni de teapa lui. De ce trebuia chiar el sa fie unul dintre cei pe care ii ura cel mai mult? Desi el nu se lua decat de cei care meritau luati peste picior, tot nu se putea opri sa nu ii para rau de ei.

"Ar trebui sa incetezi, este foarte dureros. Ce satisfactie obtii?"

Raspunsul il stia deja, si nu prea mai avea rost sa astepte sa il auda iesind din gura lui. Rautate, venin si teroare. Cam astea fusese Guillaume inainte ca Josephine sa il cunoasca mai bine.

"Nu conteaza, nu o sa te schimbi. Stiu asta"

Facu o pauza, incercand sa se incalzeasca. Raceala apei o cuprinsese si era sigura ca va raci.

"...mon cher"

**Guillaume J. Devereux** · 19 May 2012, 15:13

"Ai dreptate, nu o sa ma schimb, indiferent cine o spune. Nici macar nu vreau sa ma schimb."

Se aseza pe iarba, privind cerul luminos, dar se ridica imediat. Incepuse sa-i fie frig, intrucat soarele apunea, iar racoarea noptii incepea sa isi faca simtita prezenta.

"Hai mai bine sa mergem, altfel ne paste o raceala groaznica."

Se ridica, tragand-o si pe ea, si incepura amandoi sa mearga in liniste pana la intrarea in castel.

"Ei, acum trebuie sa ne asiguram ca nu ne vede nimeni", ii sopti el, aruncandu-i un zambet complice.

**Isolde du Maurier** · 19 May 2012, 15:22

Observa doi elevi, viperini, desigur, in timp ce cobora scarile pentru a ajunge in curtea castelului, unde avea antrenamente de Vajthat cu echipa Astropufilor. Acestia nu parea prea in regula, avand in vedere apa care se scurgea din vestmintele lor, si se incrunta. Ce era asta?

"Domnul Devereux, te asigur ca nu sunteti chiar atat de invizibili. Ce cautati aici, la aceasta ora, uzi leoarca?"

Punandu-si mainile in sold, se uita de la unul la altul. Pe tanara nu o stia prea bine, Queen parca. Apoi isi aminti de acel sange-mal care era atat de popular de 6 ani. Atunci cand venise ea era anul II, dar nu reusise vreodata sa vorbeasca cu ea, desi avusese de multe ori ocazia. Nu ii purta pica, insa nici nu stia ce ar putea avea in comun cu acea fata aeriana si putin nebuna.

"Hai treceti in camere pana nu va mai vede si altcineva"

Trecu pe langa ei, deschizand usa castelului si iesind in dupa-amiaza tarzie a acelei zile.

Edit By Raizen

Puncte
Viperini - 300
Topic Closed !

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul 1 2 3 4 5 … 9 Next » //  / Lickety Lickety Split

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul
1 2 3 4 5 … 9 Next »
/ Lickety Lickety Split