Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next »

/ Light and darkness perfectly!

Ok, dragi cititori de ficuri, sunt aici alaturi de Elizabeth Annabelle Turner noua mea partenera de fic. Acest fic este din parspective diferite. A fetei si a baiatului. Eu reprezint fata iar Elizabeth reprezinta baiatul.
Este o poveste plina de actiune, drama, si bineinteles poate ceva iubit de voi, supranatural.
Mai mult nu va spun va las sa ghiciti pe parcurs
Lactura placuta!

Capitolul 1. O noua dimineata

"Cand esti ranit, cand pierzi si cazi, nu dispera, priveste in jur si cineva va aparea din intuneric pentru a te ajuta". Asa sunau cuvintele unui psihiatru, la a doua varsta, ce incerca din rasputeri sa ma readuca pe linia de plutire. Desi spunea niste cuvinte ce stiam ca nici el nu le crede, incerca totusi sa faca din mine un copil normal, sau cat de cat. Insa filmuletul ce ruleaza si azi in mintea mea, dupa opt ani de la acel film de groaza, nu ma lasa sa traiesc. Nu ma pot lauda ca am avut o viata frumoasa, ca am crescut in puf, ca am avut tot ce mi-am dorit si ca ceream mamicii tot ce doream,primind pe tava dupa cateva minute. Nu! Viata mea fusese total diferita din acel bine. Uneori ma cutremur singura cand ma privesc in oglinda. Reflexia ochilor sticlosi si reci ma face sa revad prin prizma amintitilor deloc placute bataile primite de mama mea naturala de la tatal meu ce mereu venea sub influenta alcoolului acasa si o batea deoarece ea umbla cu altii, mai bine zis se culca cu alti ca mie sa imi fie bine. Nu realizasem asta atunci, poate eram prea mica, aveam pana in zece ani, dar mereu plangeam speriata , ascultam tipetele ei agonizante si ii vedeam lacrimile de cristal ce ii ungeau fata. Asa a fost dat sa traiesc, nu m-am plans niciodata, dar am tanjit dupa ceva mai placut. Niciodata nu am vrut sa am bani multi, chiar urasc acele persoana snoabe ce cred ca totul se cumpara cu hartii de plastic.

Sunt insa trezita fara sa imi dau seama din oglinda ce-mi infatisa ochii ca de cristal albastru pur, ochii reci de gheata dar ce dadeau senzatia de angelesc din cauza culorii ca a cerului senin. Parul lung si buclat de culoarea spicului de grau in bataia vantului, dadea fetei mele ovale o tenta de rebelitate, de vulgaritate dar si de inocenta cu care lasam impresia ca eu traiesc in cea mai fericita poveste a vietii mele.
Celularul suna intens, reusesc sa intind mana pe marginea ghiuvetei albe de care ma sprijineam si sa raspund cu o voce calma si calda. Poate asa eram de dragul altora.
-Neata' scumpo! ahh! vocea minunata a mamei mele adoptive. Defapt nu o puteam numi asa, trebuia sa o numesc un inger. Ea ma salvase dintr-un orfelinat dupa ce parintii mei se pare ca s-au omorat unul pe altul. Da, seara aia ramane memorata in mintea mea, cand tata o omoara pe mama in fata mea cu un cutit de bucatarie sadic, dupa care el se sinucide spanzurandu-se in baie. Am privit neputincioasa scenele atunci, dar nu am putut face nimic. Poate pentru ca eram incremenita de frica.
-Neata' mama, s-a intamplat ceva? intreb incet, afisand un zambet rediant, auzindu-i vocea cristalina.
-Doream sa te anunt ca azi e ultima ta zi libera, maine mergi la noua facultate, dar pana atunci trebuie sa te duci la bar, esti chemata de sefu.

Da, banuiam ca asa va fi. Probabil pentru ca il batusem pe un tip cu o seara inainte. Il bagasem in spital pentru ca indraznise sa se atinga de mine. Nu il condamn, purtam in general un costumas alb cu negru, cu o fusta cam prea scurta pentru tinuta mea si cu o camasa mulata ce-mi scoatea in evidenta bustul frumos marit. Nu eram deloc eu acea persoana, in general eram sport imbracata si lejer. Dar asta era tinuta obligatorie pentru barul in care lucrez. Barul "Diamond" din centrul Londrei. In general acolo se adunau tipi duri, posibil mafioti, tipi cu bani multi si plini de ei pana peste limitele normalului. Tipu se aseara avusese proasta inspiratie sa ma scoata din sarite, astfel l-am lovit efectiv cu tava in mana si l-am lovit violent cu picioarele. In general nu as face asta niciodata, dar ma jignise si mai ales ma atinsese, ceea ce dispretuiesc cel mai mult.

-Bine mama, ma duc acum.
-Ai grija de tine scumpo. Zambesc si inchid imediat. Aleg o tinuta usoara, dupa ce fac un dus scurt. Pantaloni de blugi mulati dar lejeri, niste bascheti albi si o camasa alba ce-mi punea in evidenta albastrul stralucitor al ochilor.
Ies pe usa micului apartament unde locuiesc cu Crystal Armede, a doua mea mama si cea mai importanta persoana pentru mine. O incui si plec catre barul in care lucram, dar il detestam. Ajung acolo si intru pe usa mare din sticla. Un miros de tigari si alcool ma loveste, bine ca deja eram obisnuita, lucram de cateva luni bune acolo.
Sefu se pare ca ma astepta la o masa, fumand intens. Observ ca mana ii tremura, semne de nervozitate. Stiam ce urma, o mustruluiala dinaia ca la carte si posibil o scadere de salariu pe o luna. Ma duc la el si il salut politicos incercand sa afisez un zambet slab, plictisit.
-Amelia, pot sa stiu ce dracului este in capu tau? Azinoapte era sa il omori pe tipu ala cu bataia, ai dat de necazuri domnisoara.
Imi dau ochii peste cap, neinteresata. Inafara de a ma da afara nu avea ce-mi face.
-A meritat-o, nimeni nu se atinge de mine si nu ma injura, nu va convine? gasiti-va alta chelnerita, spun rece si dau sa plec de langa masa lui. Ma priveste uimit, nu era prima data cand ii comentam, dar acum eram dispusa sa imi dau demisia daca era nevoie. Ma opreste insa, tragandu-ma de mana si afiseaza un zambet prietenesc.

-Bine, Amelia uite cum facem, faci astazi toata ziua si la noapte si te scapi de pedeapsa, defapt asta ar fi o pedeapsa. Aha deci dorea sa bag 24/24 ca lui sa ii mearga afacerea. Gandindu-ma la Crystal ce se zbate si ea pentru mine, decid sa fac asta doar sa nu imi pierd serviciul, castigam destul de bine. Ne puteam plati chiria si darile cu banii catigati impreuna, puteam traii decent, dar nu in puf.
-Bine, o fac si pe asta, spun scurt si ma indrept catre garderoba, pregatita sa-mi schimb costumatia si sa-mi inceput tura de lucru. Aveam sa am 24 de ore obositoare si pline de tipi care mai de care mai plini de aere ce ii uram din suflet. Speram sa se termine repede.


Imi cer scuze de greseli. promit sa le remediez.
Persu meu.

Ok,deci citesc maine si dau edit...
Sunt sigura ca imi va placea.


EDIT next day:
Ok..deci ...
Imi place inceputul. De fapt imi place tot,inclusiv titlul. ).

Quote:
"Cand esti ranit, cand pierzi si cazi, nu dispera, priveste in jur si cineva va aparea din intuneric pentru a te ajuta"

Imi place citatul asta.
Oricum,astept next curand fetele. :>
Cateva greseli din cauza tastaturii,probabil.. dar astea se vor remedia in urmatorul capitol,sunt sigura! ).

Mhh iubireee ti-am mai sesizat greaseala asta si la primul tau fic

Quote:Sunt insa trezita fara sa imi dau seama din oglinda...."

Nu te poti trezii din oglinda nu iti pot da un exemplu la ora asta pentru ca sunt praf,dar ai la ficul ala vechi.
In rest tipic tie,trecut murdar,fire rece,si poza aceeasi
Astept Next! Spor la scris fetelor!

Citatul ala e din mintea mea..is originala da-ma dreq)

Mersi de comuri fetele, sper sa se descurce Elizabeth cu nextu

Foarte dragut! Mi-a captat atentia
Titlul imi da de banuit si-mi permit sa cred ca este un fel de 'rezumat' al diferentelor dintre fata si baiat. Imi cer scuze daca ce banuiesc e gresit, dar pur si simplu asta imi vine in minte cand il citesc
Trebuie sa recunosc ca imi place atitudinea Ameliei
Astept capitolul urmator ^_^ Succes in continuare!

Mulţumesc mult că citiţi >< . Sper ca acest capitol să fie pe măsura primului.


Se spune că nimeni nu se naşte rău , că întunericul îi acaparează inima cu timpul, dar cel ce a spus asta înseamnă că nu m-a văzut pe mine. Eu m-am născut un mostru, sunt un monstru şi voi fi mereu un monstru. E şi logic. Atunci când tatăl tău ucide cu sânge rece, şi chiar tu te-ai născut printr-o crimă, nu ai cum să fii bun. Când mama m-a adus pe lume a murit,a murit crezând că face un bine, că dă viaţă unui suflet blând curat, pur , dar n-avea habar ce pocitanie purtase în pântece timp de nouă luni blestemate. Dacă ar fi avut cea mai mică idee probabil că ar fi avortat şi aşa lumea ar mai fi scăpat de o povară.
M-am uitat încă o dată în oglindă, zărind aceeaşi ochi verzi, reci şi indescifrabili . Am zâmbit batjocoritor şi am ieşit din cameră trântind uşa. Tata îmi spusese de nenumărate ori să nu mai fac asta, dar cine îl asculta pe boşorogul ăla? Am coborât scările în spirală cu viteză, nevrând să-i văd faţa acră . Dar ghici cine mă aştepta jos? Nu, nu era moş Crăciun. Ohhh , Doamne ai milă de un biet demon şi măcar o dată ascultă-i rugile. M-am strâmbat atunci când s-a uitat la mine cu un zâmbet prietenos. În ultimii douăzeci de ani încercase să dezvolte relaţia „tată-fiu” , dar eu l-am respins de fiecare dată. Şi nu vă luaţi de mine, fiindcă şi-o merita!
- Plec la muncă, Will. Şi sper să găsesc casa întreagă când mă întorc.
-A, da muncă. Dacă se poate numi muncă ceea ce faci tu. Am scuipat cuvintele, de parcă ar fi fost otrăvite şi i-am întors spatele.
-Ai grijă cum vorbeşti ! Atâta timp cât eu muncesc, în timp ce tu doar îmi consumi bani , merit respect!
- Dar tu ai respect? Unde ţi-e respectul când profiţi de nişte oameni amărâţi, îi ucizi fără să-ţi pese ce lasă în urmă, apoi le laşi cadavrul să putrezească în vreo groapă de gunoi. Ei nu merită respect?
- Will! Să nu îndrăzneşti să...
- Respectul faţă de mama unde a fost? Ai lăsat-o să ducă povara sarcinii , fără ca măcar să-i spui ce urgie va naşte. Ştiai că va muri şi n-ai făcut nimic!
- Îţi interzic să mai ...
- "Îţi interzic să mai ..." I-am imitat vocea strâmbându-mă în cel mai josnic mod posibil. Ce îmi interzici ? Ce? Crezi că voi asculta de un gunoi ca tine?
Ţipasem din nou, şi de la etaj am putut auzi cum menajerele au scăpat speriate mai multe vase. Moşul s-a uitat uimit la mine, şi l-am văzut clocotind de furie.
- Gunoiule...Am accentuat fiecare silabă şi m-am întors încă o dată cu spatele. Dar am simţit ceva usturător în jurul gâtului şi mi-am dat seama imediat ce era. Mi-am întors capul şi am strâns din dinţi, nevrând să îi dau satisfacţie prin vreun ţipăt. I-am privit ochii negrii ca smoala, fără nici o urmă de iris şi colţi ascuţiţi ca ai unei bestii, ceea ce era de fapt, şi am zâmbit. Doi puteau juca acest joc.
Mi-am încordat braţele, iar ochii mei au căpătat o culoare la fel de întunecată ca ai lui. Am rânjit cu toţi colţii şi l-am împins în celălalt perete, trecând exact prin masa de cristal , acum făcută ţăndări. Podeaua era mânjită de sânge negru , murdar , impur ce curgea tot mai mult, dar servitoarele erau deja obişnuite. Aveau loc încăierări de cel puţin cinci ori pe săptămână-
- Îmbătrâneşti, tată. Nu mai eşti la fel de puternic, nu uita. Am zis batjocoitor şi am ieşit pe uşa din faţă.

La dracu! Îmi stricasem toată ziua! Îmi amintisem iar de mama . Ea era singurul lucru care îmi părea pur, care credeam că îmi merită respectul. Şi eu ce făceam ? Îi pătam memoria petrecându-mi timpul în baruri, alături de alţi monştrii ca şi mine, vânzând droguri şi profitând de oamenii naivi. Îi spusesem tatălui meu că e un gunoi, dar şi eu eram acelaşi lucru.
Am privit în grabă uşa de sticlă a barului şi am intrat la fel de repede. Un miros de alcool şi ţigări m-a lovit , dar eram obişnuit. În fond nu eram prima dată când veneam într-un asemenea loc. Am aruncat o privire fugară şi i-am zărit pe doi dintre “prietenii” mei, alte resturi menajere ale socieţăţii. M-am aşezat lângă ei şi m-am uitat încă o dată prin bar. Măcar aici nu mă simţeam diferit, pentru că toţi erau nişte jigodii.
Am inspirit adânc aer în piept , dar am simţit şi altceva înafara celor două mirosuri enunţate mai sus. Era ceva dulce, dar totuşi acru, un miros aparte, nu ca al celorlalţi muritori , care pot spune că puţeau într-un hal. Era un miros special, ce îmi făcea sete, exact ca un drog. Cu cât simţeai mai mult, cu atât îţi doreai mai mult.

Şi cam aşa arată Will :

Chiar mi-a placut capitolul acesta ^_^ Desi nu prea imi place parerea lui Will despre propria-i persoana. Ciudat totusi, asta il face in ochii mei mult mai demn de respect decat daca nu ar fi spus ce crede despre el. Imi place ideea ca isi considera mama o doza de puritate.
Iar acum o sa stau si o sa-mi rod unghile in fata calculatorului pana descopar ce fel de creatura este Will
Foarte interesant! Astept nextul

Imi place al doilea capitol.
O greseala , doua de tastare , dar nu e important .. :-j Dar un mic sfat: inainte sa postati mai citit odata.
Ehh, ai scris foarte frumos. Stii bine ca mie imi place cum descrii tu,de asemenea m-a facut sa rad cum Will taia fiecare replica a tatalui sau.
A fost interesant si astept un next.

Am adus capitolul trei mai repede, deoarece aveam inspiratie.

Cap3. Oboseala sau...

.







Cateva ore pierdusem timpu cu ratati plini de fumuri si "baieti" de bani gata ce se credeau buricul pamantului. Iar eu uram cel mai mult sa fac pe "sclava" in fata lor. La majoritatea din acea sala imensa imbacsita cu fum si miros de alcool, probabil le-as fi spart fata si i-as fi pus sa mature cu limba toata cladirea. Cateodata cand imi imaginam asta ma unfla rasul, chiar chicoteam. Colega mea de tura isi facea de lucru pe langa bar, cu o tigara in gura. Vedeam cum ii iasa fumul pe nari si pe gura in acelasi timp si mi se parea ciudata tare faza. Poate pentru ca eu nu ma apucasem de tigari, alcool sau droguri.

Nu stiam insa de ce de fiecare data cand ajungeam la locul meu de munca, ma simteam mai diferit. Aveam mereu un gol in stomac, de parca primeam pumni continuu in acelasi loc si cateodata ameteam destul de tare. Mereu dadusem vina pe oboseala, cateodata lucram foarte mult si nu era usor sa stai in picioare toata ziua. Dar totusi, cred ca nu era zi sau noapte in care sa nu patesc asta . Mereu ma simteam oarecum amenintata de toti ce erau acolo, ca si cum nu ar fi fiinte chiar normale. Dar mereu uitam senzatia luandu-ma cu munca, curatenia si poate chiar cine stie ce dos de palma ii mai trozneam vreo-unui papagal impanat ce calca in acel loc.

Trecusera deja cateva ore plictisitoare. Stateam dupa bar facandu-mi un espresso, deoarece aveam sa am nevoie, venea o noapte punga iar eu deja ma simteam epuizata.
Usa mare a localului se aude si atunci ma cuprinde un fior pe tot corpul. Brusc stomacul mi se strange efectiv si incep sa am o senzatie de greata grava. Las cana pe ghiuveta si ies de dupa bar, dorind sa ies din cladire, sa iau putin aer, ceva se pare imi facea rau si nu stiam ce. Nu mancasem prea mult zilele astea si eram obosita, dar de ce asa de brusc?
Insa cand ies, observ pe un tip cu niste ochii de un verde crud, cu o tinuta relativ draguta dar ce parea genu nu baiat dur si rece. Insa mai tare ma sperii cand vad ca in juru sau ceva plutea. Ca un fel de aer, era ca si cum ar fi inconjurat de foc sau ceva de genu. Arata ca un pom de Craciun, iar eu il priveam ca o idioata in incercarea de a-mi da seama unde are bagate bateriile si ce beculete are pe el de licare si straluceste asa. Credeam ca halucinez, ca am nevoie de odihna mai multa. Brusc unu din tipii de la acea masa imi face semn sa merg la ei. Nevoita sa fac asta, deoarece colega mea era ocupata cu alte comenzi ma indrept catre masa celor trei, afisand un zambet prietenesc , pregatita sa la iau comanda "domnisorilor".

Unu din tipi, cu un par negru ce avea tente de albastru in lumina becurilor, cu ochii negri si cu o tinuta de mare "smecher" desi stiam ca nu este, ma abordeaza primu, cu un zambet pervers in coltul guri. Da, trebuia sa il rog pe sef sa schimbe dracului tinutele noastre, deoarece eram deja plictisita de privirile doritoare ale baietasilor cu tarate in loc ce creier, in acel bec numit cap.
-Domnisoara, trei wisky cu ghiata. Aproape nu auzisem comanda data de tip, deoarece il studiam atenta pe baiatul ce licarea. Cel putin eu tot asa il vedeam. Ce era mai rau? deja ameteam destul de tare, iar greata se accentueaza mult.
Il priveam continuu pe tipu blond ce era asezat la masa rotunda, cumva intre ceilalti doi. Parul ala de culoarea spicului rebel, ochii aia verzi ca iarba proaspata acoperita de roua diminetii, ce pareau stralucitori dar misteriosi, ma fascinau efectiv, iar faptul ca eu tot il vedeam licarind ma amuza si imi venea sa il intreb ce baterii foloseste pentru beculete. Insa ma abtin cu greu si afisez un zambet cald. Poate era singurul caruia puteam sa afisez zambetul asta. Ma intorc, pierzandu-ma putin in spatiu si merg la bar sa pregatesc comanda. Colega mea de tura Alicia, o fata cu un par lung negru ca smoala, ce mai mereu era lasat pe spate, cu breton usor curbat si niste ochii negri ca doua abisuri adancite de mister, ma privea amuzata.
-Care-i treaba? intreb in timp ce turnam wisky si gheata in pahare.
-Nimic, doar ca nu pari sa te simti bine azi, spune ea parand sa aibe o voce ingrijoratoare. Oare chiar era asa de rau? adica, era doar dureri de stomac, greata, ameteli si... wow! pune pe pauza poate exagerez, sau nu.

Ies de dupa bar fara sa mai scot un sunet si ma duc la masa celor trei , punand paharele pe masa in dreptul fiecaruia. Arunc iar privirea catre tipul ce ma fascina asa de mult, realizand ca si el ma privea. Parea ca ma priveste intens, atunci mi se face si mai rau. Ca si cum el ar face asta. Ma sprijin cu mana de masa lor si scutur capu instinctiv, frecandu-ma la ochii. "E doar oboseala, nimic mai mult". Pe cine minteam eu? ceva imi spunea ca oboseala nu mar aduce asa repede la epuizare.
-Esti bine domnisoara? intreaba unu din cei trei tipi, privindu-ma intenes. Imi venea sa le stalcesc fetele, dar preferam sa fiu pisica blanda.
Incep sa vad in ceata, o ceata al dracului de densa , incep sa tremur si picioarele nu ma mai tin. Cad efectiv langa masa celor trei , incepand sa tusesc. Tuseam asa de tare de parca mai aveam putin si imi tuseam plamanii, la propriu.
Ma durea tot corpul si imi duc mana la gura, pentru a acoperi tusea, dar ma ingrozesc cand prin privirea incetosata, vad urme de sange. Aveam sange pe maini, semne ca tuseam acel lochid fierbinte si curat. Respiram asa de greu, ca aveam impresia ca o sa mor la fiecare secunda.
Nu, nu se putea termina asa. Nu intelegeam ce sau cine imi provocase starea asta, dar incepeam sa nu ma mai cred om normal.

O voce blanda, dar groasa ca de barbat matur , imi izgoneste vajaielile din cap si ameteala. Ma simt prinsa cumva de dupa talia subtire si ridicata in picioare. Nu vedeam inca cine ma ajutase dar vocea imi parea sincera.
-Poate ar trebui sa te odihneti mai mult. "vocea, diferentiaza vocile Amelia" , imi spuneam in cap in incercarea de a-mi revenii. Reusesc dupa cateva secunde sa ma concentrez cumva si sa vad mai bine. Tipul cu ochii de un verde crud, frumos conturat ma tinea aproape de el in incercarea sa ma faca sa-mi revin. Ok, acum chiar imi reveneam si fara sa vreau. Emana o caldura ciudata, o caldura ce nu o simtisem la nimeni, iar faptul ca ma atinsese si spre mirarea mea focul din jurul sau nu imi facuse rau mi se parea deja o fantezie total ciudata.
Ies din mainile lui, dand un pas in spate, incercand sa-mi revin singura. Clar aveam nevoie de un control in toate privintele.
-Imi...imi cer scuze. Spun scurt si plec din sala direct catre baie. Ma simteam deja penibil, prea penibil, dar lasand asta la o parte, de ce sangerasem pe gura? de ce era cat pe ce sa-mi pierd cunostinta doar privindu-l? ceva nu se lega, dar nici nu eram dispusa sa las treaba asta nerezolvata.

Iubiree tu mereu ai inspiratie )
Asa Eliza@: imi place mult capitolul Will seamana cu un personaj de al meu la caracter Ella stie
Imi place cum ai descris,si mai ales cand ii zice tatalui ca imbatranit
perfect
Acum urmeaza randul tau iubiree iar ai scris kilometric dar sa vedem ce ai aici
Ella@: este umfla nu unfla Asa mai sunt cateva greseli dar le stii si tu,cred ca una din voi a Citit Evermore,imi dau si eu cu ghicitul,pentru ca acel rosu de care il vadea Amelia inconjurat pe Will putea fi o aura nu?
Dau si eu cu ghicitul mna dar sper sa fie asa,imi place asa ca Eliza astept capitolul urmator
Kiss'u!