Thread Closed 
Long night
11 Dec 2011, 23:03 (This post was last modified: 11 Dec 2011, 23:15 by Lexie Stryder.)
Post: #1
Just me and Eliza
  • Lexie isi ridica geanta de pe jos, inghesuindu-si acolo pana si pergamentul facut sul. Iesi din sals de clasa, indreptandu-se spre Pivnita Viperinilor.
    Isi lasa gandurile sa pluteasca la lucruri nesemnificative, ceva ce nu facuse de destul de mult timp. Ce avea sa manance azi? Oare ce facea Isa? O va intalni azi?
    Ofta. Se gasi brusc pe coridorul ce ducea in camera de Zi a viperinilor. Se opri. Statu acolo vreo doua-trei secunde, dupa care se intoarse la o suta optzeci de grade si o porni inapoi.
    Avea un loc clar in minte, unde sa se relaxeze, si poate sa se gandeasca la lucrurile importante care o macinau. Poate asa avea sa doarma mai bine la noapte.
    Isi simtea cearcanele negre, simtindu-si pleoapele cazandu-i peste ochi. Clipi o data si apoi aproape ca nu isi mai aminti cum sa deschida ochii.
    Intra in sala armurilor, prabusindu-se pe un scut mare, asezat pe jos, cu un semn "nu atingeti" pe el.
    Nu se stradui sa il indeparteze, ci se puse acolo, scotand un ghemulet de ata din buzunar si jucandu-se inconstient cu acesta, ingandurata.

“there are as many loves as there are hearts”
[Image: hicNyLV.gif] [Image: bbV7qkY.gif]
* “All happy families resemble one another, but each unhappy family is unhappy in its own way. ”
* “Respect was invented to cover the empty place where love should be.”
* “He stepped down, trying not to look long at her, as if she were the sun, yet he saw her, like the sun,
even without looking.”


Visit this user's website Find all posts by this user
13 Dec 2011, 15:52
Post: #2
Un tablou , doua tablouri , trei tablouri, patru , cinci si tot asa pana nu se mai terminau defel . Eliza , de plictisita ce era , incepuse sa numere orice tablou pe care il gasea in drumul ei , fara sa priveasca peisajul desenat . De cand pusese piciorul in acea scoala , stia ca nu se oprise in veci la vreo unul si nu se uitase la el macar pentru o clipa . Daduse din umeri nepasatoare si isi arunca privirea asupra tavanului presarat cu mii de stelute aurii . Auriu , ce culoare stralucitoare si orbitoare , ce te mai tenta sa ai asa ceva in maini si sa te dai mare cu ce te-ai ales . Oftase dezaprobator si isi continuase bantuiala prin castelul de vrajitori , fara sa aiba vreo destinatie anume . Ce putea sa faca ? Sa stea in Camera de Zi ? Poate ca da , sa stea cu Claire , sa mai vorbeasca , dar , de cand au inceput sora ei si printesa sa se dusmaneasca , rareori mai voia sa se intalneasca toate trei o data . Isi amintea cu tristete ziua in care se intamplase aceasta fapta si mai ales...transformarea lui Aylee in tigru .

Daduse coltul , continuand coridorul lung , ce dadea , asemenea celuilalt , spre un alt coridor , si tot asa , pana ajungea...nimeni nu stie . In drumul ei , gasise o usa larg deschisa , din inauntru venind un nor de praf dens , cenusiu . "Oricum , ce sa fac ? " Isi indreptase pasii spre aceasta , calcand pragul . Privise in jur , fara sa fie uimita de ceea ce vedea . "Pff , iar am ajuns aici ? Si cand imi amintesc ca am muncit atata cu sormea ca sa facem locul asta luna si cand colo .. tot asa il gasesc . " Suparata , inchisese usa in urma ei , si mersese printre lent , printre statuile nemiscate , acoperite de armuri argintii ...

"Asteptarea ne da iluzia ca facem ceva asteptand, cand, de fapt, nu facem altceva decat să murim suportabil, putin cate putin."


[Image: Formysweetsis_zps9d530966.png]
Visit this user's website Find all posts by this user
13 Dec 2011, 22:01
Post: #3
  • Ceata se prelingea pe ochii viperinei ca un lichid vascos. Lent. Ochii i se inchisera incet, iar mintea incepu sa nu o mai asculte. Somnul era prea mare ca sa i se mai impotriveasca, asa ca lasa intunericul sa o ia. Atingerea acestuia ii facea trupul din mintea ei sa se cutremure. Zgomotele se inabusira, ca si cum ar fi concenttrata pe ceva, in sa acel ceva era nimic.
    Acesta era pragul somnului. Lexie statea prabusita pe el.
    Insa ceva ii atrase atenti si ii ascuti simturile, senzatia trecandu-i intr-o fractiune de secunda.
    Bombani enervata, vazand o eleva care se plimba prin sala armurilor. isi dadu ochii peste cap si se trezi de-a binelea.
    Se uita mai atent la eleva. Era Eliza. Isi freca ochii cu o mana, iar cu cealalta se sprijini pentru a se ridica de pe scut.
    "Hei, Eliza, ce mai faci?" spuse, incercand sa para bine dispusa.

“there are as many loves as there are hearts”
[Image: hicNyLV.gif] [Image: bbV7qkY.gif]
* “All happy families resemble one another, but each unhappy family is unhappy in its own way. ”
* “Respect was invented to cover the empty place where love should be.”
* “He stepped down, trying not to look long at her, as if she were the sun, yet he saw her, like the sun,
even without looking.”


Visit this user's website Find all posts by this user
14 Dec 2011, 00:22
Post: #4
Soapte...soapte peste soapte se izbeau de gandurile reci ale viperinei , aceasta devenind confuza si disperata . Ura complet momentele in care mintea ei o lua razna , ca.si cum , ar vrea sa faca totul dupa voia ei . Desi,daca mintea Elizei ar fi o persoana si ar sta in fata ei,ar ucide.o pe loc,fara drept de o rugaminte . Ii venea sa se traga de par , sa ramana fara si cu firele verzui care erau in mainile ei , sa.arda , odata cu pielea mea . Asa,cu siguranta s.ar simti mai bine . Isi zambise multumita de asa.zisul plan de atac impotriva propriei persoane , apoi ascunsese ideea intr.un colt al mintii , cum facea adesea , parca.aruncand un obiect peste altele mai putin valoroase ,sau chiar la fel. Nu ii mai pasa . Avea sa ajunga undeva , si se va pierde , pana cand viperina se va inchisi sa il caute , doar in momentele de frustare profunda.

O voce cunoscuta venise de nicaieri lovindu.se puternic de zidul puternic de sticla al mintii fetei,mii de cioburi cadeau cu zgomot de o podea de ciment. Se trezise la realitate privind in jurul ei buimaca , cautand vocea de unde venise. O gasire , se afla in fata ei ,la o departare de cativa metrii. Zambise la aceasta , recunoscund usor acea persoana.
"Lexie,ce surpriza sa te revad. Nu ma asteptam sa dau peste tine intr.un timp atat de scurt",spusese viperina ,chicotand amuzata. Ochii violeti sclipeau in lumina slaba a razelor lunii ce se strecurasera prin crapaturile din perete.



"Asteptarea ne da iluzia ca facem ceva asteptand, cand, de fapt, nu facem altceva decat să murim suportabil, putin cate putin."


[Image: Formysweetsis_zps9d530966.png]
Visit this user's website Find all posts by this user
14 Dec 2011, 18:26
Post: #5
  • Dupa ce trecuse surpriza si tensiunea, viperinei incepu sa ii fie ttarasi somn. Ii zambi Leizai cu jumatate de gura, bucuroasa totusi sa o vada pe prietena sa. Erau in aceeasi casa si, dupa parerea lui Lexie, se intelegeau chiar foarte bine.
    "Hoinaream si eu pe aici. Stii cum e, deja am ramas in urma cu temele," spuse Lexie, cutremurandu-se la gandul ca avea sa se intoarca la ele in scurt timp. "Tu ce faci pe aici?"
    Arunca o privire in jur. Nu era un loc tocmai potrivit sa pierzi timpul. Dimpotriva, era locul de pedeapsa preferat a lui Filch. Nu prea voia sa dea de el sau doamna Norris. Nu voia sa mai piarda timpul si stersul prefului intr-o camera plina de armuri.
    Era dupa amiza si soarele era la jumatatea cerului, lasandu-si usor razele de soare atingand ferestrele inchise. Firicele subtiri de praf pluteau prin aer, acolo unde erau atinse de vreo raza de lumina care trecea prin perdelele care acopereau geamurile. Sala armurilor era putin sinistra. Scuturi, sabii si coifuri stateau aranjate frumos pe statuiete de piatra, aratand ca niste lupttori periculosi.

“there are as many loves as there are hearts”
[Image: hicNyLV.gif] [Image: bbV7qkY.gif]
* “All happy families resemble one another, but each unhappy family is unhappy in its own way. ”
* “Respect was invented to cover the empty place where love should be.”
* “He stepped down, trying not to look long at her, as if she were the sun, yet he saw her, like the sun,
even without looking.”


Visit this user's website Find all posts by this user
14 Dec 2011, 19:16
Post: #6
Se cutremurase la auzul cuvantului "teme" . Din cate isi amintea viperina ,avea si dansa cateva teme , neterminate si unele ... neincepute . Incepea sa urasca faptul ca se mai afla la acea scoala si cu atat mai mult , ca mai urmau inca doi ani de chin incontinuu , in special din partea profesorilor . De cate ori , ii venea ideea de a-i lua de guler si in a-i arunca pe geam , lasandu-i sa cada si sa tipe , fara sa ii ajute in niciun fel . Un gand frumos , dar fara rezultate , cu exceptia faptului ca s-ar trezi cu o detentie de saptamani in sir . Nu era exact ceea ce isi dorea viperina , dar , si-l ascunsese pentru o data viitoare , cand , poate chiar avea sa il duca la sfarsit . Un zambet viclean i se intiparise pe chip apoi oftase incet , pufnind apoi .
"Eu..." , incepuse Eliza ."Cam .. lenevesc , presupun ca acesta e cuvantul potrivit . Sincera sa fiu , pierd vremea , frec menta , dorm in picioare si privesc iarba cum creste . Cu alte cuvinte ... astept sa treaca timpul , nu stiu de ce . "

Isi dusese o mana la ceafa , frecandu-se usor apoi isi indreptase pasii spre o piatra , pe care statuse candva o statuie si se asezase pe ea . "De ce imi pare cunoscuta asta ? Nu cumva am dat-o eu jos .. candva demult ? " Daduse din umeri , nestingherita si nepasatoare si isi indreptase privirea spre Lexie .

"Asteptarea ne da iluzia ca facem ceva asteptand, cand, de fapt, nu facem altceva decat să murim suportabil, putin cate putin."


[Image: Formysweetsis_zps9d530966.png]
Visit this user's website Find all posts by this user
14 Dec 2011, 20:03
Post: #7
  • "Ai dat jos o statuie din sala armurilor?" intreba Lexie, intr-un fel surprinsa. "OK, te declar castigatoare pentru ca e mai rau decat orice ce am facut eu pana acum."
    Ofta, ferindu-se de privirea celeilalte viperine.
    "Nu prea fac eu rele. In afara de farse minore care imi provoaca doar detentie si pedepse stupide." Se incrunta. "Nu am omorat niciodata pe nimeni. Parintii mei m-au pus. Si nu pot sa o fac. Nu stiu ce e in neregula cu mine, insa nu pot. Pur si simplu. Nu ma asteptam niciodata ca jobenul sa ma sorteze la viperini. Imi doream, insa nu ma asteptam."
    Lexie zambi melancolic si se aseza si ea inapoi pe scutul mare de langa ea. Isi inchise ochii pentru o secunda, apoi ii deschise incet. Se uita in jur, memorand camera. Pur si simplu nu voia sa dea de ochii lui Eliza. Se astepta ca din clipa in clipa sa ii observa ochii movulii cu o sclipire de judecata, sau gandindu-se la ce fel de viperina mai e.
    Intr-adevar, ce fel de viperina mai e si ea? Atat de lasa...
    Isi ridica privirea si se uita drept in ochii Elizei.

“there are as many loves as there are hearts”
[Image: hicNyLV.gif] [Image: bbV7qkY.gif]
* “All happy families resemble one another, but each unhappy family is unhappy in its own way. ”
* “Respect was invented to cover the empty place where love should be.”
* “He stepped down, trying not to look long at her, as if she were the sun, yet he saw her, like the sun,
even without looking.”


Visit this user's website Find all posts by this user
14 Dec 2011, 20:45
Post: #8
Zambise din coltul gurii spre Lexie , incantata de ceea ce ii marturisise .
"Stai calma viperin-o . Nu ai pentru ce sa iti faci atatea griji . E chiar bine ca nu ai omorat pe nimeni caci , am eu un motiv , poate chiar mai multe pentru aceasta neputinta . Una la mana , te gandesti ce fel de persoana sau fiinta este cea din persoana ta si incepe sa ti se faca mila cand ii vezi expresia de pe chip si mai mai iti vine sa rupi bagheta in doua si sa tipi la parintii tai de indignare . Doi la mana , stii , ca toti oamenii au un sfarsit si un inceput , dupa cum le este dat . Tie , cat si mie , si celorlalti oameni , ne este dat un destin , pe care nu il cunoastem defel . E trist , ca trebuie sa ne tinem de el , dar sa stii ca asta nu inseamna ca ne lasam in voia lui . Poti sa il schimbi oricand doresti , totul depinde de decizia ta . Trei la mana , te mai gandesti tu , in sinea ta , ce rost are sa ucizi o persoana. La ce te ajuta pe tine ? Unde vei ajunge? Efectiv , din propia experienta , iti spun ca .. nu merita . Nu ajuta , nu te face mai mareata .. nimic . Cu exceptia celor care au incercat si au izbutit . "

Tacuse pentru cateva secunde , asteptand sa i se intipareasca spusele ei in mintea viperinei , apoi continuase , pe acel ton enervant , privind-o in ochi. "Si inca un amanunt , nu trebuie sa mai suporti dorintele parintilor . Crede-ma , vor sta pe umerii tai ca niste nicovale si acestea se vor mari tot mai mult pe timp ce parintii tai doresc o gramada de la tine . Spunele clar , ceea ce ai pe suflet , incet si calm cat sa nu se supere si , daca nu vor sa asculte , le intorci spatele si spui clar ca faci dupa cum vrei si ei nu pot sa mai faca ceva pentru a te opri. Dar asta in momentul in care ei fac urat da ? " se asigurase Eliza , amintindu-si obisnuitele ei certuri cu dragii ei parinti .

"Asteptarea ne da iluzia ca facem ceva asteptand, cand, de fapt, nu facem altceva decat să murim suportabil, putin cate putin."


[Image: Formysweetsis_zps9d530966.png]
Visit this user's website Find all posts by this user
14 Dec 2011, 22:29
Post: #9
  • Lexie se uita cu o mutra surprinsa si tampa la Eliza. Nu asteptase la asa ceva defel. Clipi de vreo doua ori, surprinsa, apoi incerca sa proceseze tot ceea ce spunea ea. Era adevarat totul. Expresia i se transforma din mirata in ingandurata. In legatura cu parintii ei, nu mai era o problema. Crezusera ca era moarta prea mult timp incat sa le mai pese acum despre ce fel de lucruri "viperinesti" facea ea. Acum era in regula. Era numai psihicul ei care ii facea rau.
    Dar acum isi dadea seama ca viperina din fata ei avea dreptate. Care era scopul in a omori pe cineva? Nu erai mai tare sau ceva.
    Lexie ii zambi. Cel mai frumos si mai calduros zambet pe care il putuse crea ii aparu pe fata.
    Eliza demonstrase ca ii e prietena.
    "Multumesc," spuse, imbratisand-o bland.

“there are as many loves as there are hearts”
[Image: hicNyLV.gif] [Image: bbV7qkY.gif]
* “All happy families resemble one another, but each unhappy family is unhappy in its own way. ”
* “Respect was invented to cover the empty place where love should be.”
* “He stepped down, trying not to look long at her, as if she were the sun, yet he saw her, like the sun,
even without looking.”


Visit this user's website Find all posts by this user
15 Dec 2011, 19:01
Post: #10
Facuse ochii mari , apoi se incruntase , cateva cute se adancisera in zona fruntii , fara sa se intoarca la forma intiala . Oricum , ramasese astfel cateva minute , chiar si in momentul in care Lexie ii daduse drumul . Nu se asteptase la asa ceva din partea viperinei . O cunostea de putin timp , dar ii devenise o prietena buna .Insa , nu stia daca sa ii dea acest rang . Inca o mai privea cu ochi suspiciosi. "La urma urmei , nu trebuie sa aleg cine imi este prieten si cine nu . Mai degraba , cui ii pasa de mine si cui nu . Si .. neh , nu am chef sa aleg acum care sa fie cu care . Sunt mult prea obosita pentru a-mi mai ocupa mintea cu asa ceva . " Cascase lent , si isi dusese incet mana la gura ,acoperind-o cu palma ei acoperita de manusa neagra , ce o purta adesea .
"Esti bine Lexie?" intrebase fata , privind-o de sub genele negre ale ei . Nu putea sa inteleaga ce era asa de bun ceea ce spusese dansa . Tot ce a putut ea sa priceapa este..nimic . Facuse o fata imprietrita si o privea drept in ochi , asteptandu-i raspunsul .

"Asteptarea ne da iluzia ca facem ceva asteptand, cand, de fapt, nu facem altceva decat să murim suportabil, putin cate putin."


[Image: Formysweetsis_zps9d530966.png]
Visit this user's website Find all posts by this user
Thread Closed 


Possibly Related Threads…
Thread Author Replies Views Last Post
  Silent night Effy K. Dietrich 21 3,669 11 Apr 2011, 20:19
Last Post: Effy K. Dietrich