Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Trofeelor

1 2 3 Next »

/ Lose Control

Lose Control

Privat: Me and Deborah

• Isi simtea ochii obositi cu toate ca nu facuse nimic special in acea zi. Se benoclase vreo trei ore pe geamul din turnul ochilor de soimi, cu niste carti din care se presupunea ca trebuia sa invete pentru ore de dupa vacanta. Mai pierduse timpul prin Marea Sala apoi disparuse undeva in ninsoarea care nu se mai oprea de cateva zile alaturi de Charlie. Pe scurt nu facuse absolut nimic care sa o oboseasca atat de tare pe cat pretindea....
  
  Acum insa bantuia asemenea unei fantome coridoarele. Mda.. O zi intreaga nu avusese timp sa faca asta. Aparatul de fotografiat ii atarna greu de gat si mari pasul. Era o ora destul de tarzie si putea lasa destul de urat daca era prinsa. Cainele incerca sa se tine dupa stapana. Se asigura ca nu era nimeni care sa se tina dupa ea, si in clipa urmatoare disparu in spatele usii de la Sala Trofeelor. Avea de gand sa faca niste poze pe care mai apoi sa le editeze cu prima ocazie cand avea sa scape de la Hogwarts. Ar fi putut sa isi petreaca sarbatorile de iarna alaturi de familie insa nu fusese pe faza cand se facusera inscrierile pentru plecari. Tipic Oswin.

Outfit...

Ar fi trebuit probabil sa doarma la ora aia, dar cum micuta Bo nu avea deloc stare vru sa se mai familiarizeze cu diverse locuri...nici nu stia exact cum ajunsese in Sala Trofeelor, mai ales ca avea o orientare turistica ce lasa de dorit. Era imbracata destul de subtire si se uita in stanga si in dreapta de parca se ratacise intr-o padure.
Isi dadu o suvita de par ce ii acoperea chipul dupa ureche, oftand si nu se uita pe unde merge, impleticindu-se de propiile picioare - tipic Bo - reusind sa faca o intalnire gratis cu podeaua, imbratisand-o.
- Autch... murmura ea incercand sa se ridice, fara sa stie ca nu era singura acolo.

• Click, click si iar click. Doar la asta era atenta Oswin. Focaliza imaginea si apasa pe declansator. Ar fi trebuit sa isi fi luat si trepiedul din camera insa era prea multa bataie de cap. Acum mai mult se prostea de cat sa ia treaba asta cu fotografiatul in serios. Blitul lumina pentru cateva secunde incaperea, disparand apoi la fel de repede pe cat aparuse. Pozele ii ieseau prea luminate insa nu avea cum sa modifice intensitatea micutei lanterne. O bufnitura se auzi undeva la intrare insa considera ca totul fusese din vina lui Charlie. Catelul ala era la fel de neastaparat precum ea. Pff... Ce se seamana s-aduna.
  Chalie! Marai soimita printre dinti. Vino aici! Ii porunci roscata patrupedului. Supus, catelul de talie mica se prezenta fara nici o vina.
  Si daca nu a fost vina lui?! Isi ridica roscata un semn de intrebare. Isi musca buza inferioara deoarece primul gand asupra careia se opri era ca in incapere tocmai intrase cineva. Isi scoase aparatul de la gat, lasandu-l pe o masa din apropiere si se indrepta silentios catre usa.

Deborah se ridicase intr-un final, scuturandu-se de parca ar fi cazut intr-o cutie cu nisip. Isi ridica imediat colantii peste genunchi, ca sa verifice daca se julise...mda, julituri niet, dar avea cateva vanatai noi. Avea pielea alba si sensibila, se innegrea imediat.
- Fir-ar! zice furioasa, lovind podeaua cu talpa, si chiar atuni vazu pe cineva apropiindu-se. Inghiti din nou in sec, stia ca nu are ce cauta acolo, la ora ai, manifestandu-si nemultumirile intr-un mod dizgratios si zgomotos. Ofta si isi musca buza de jos, dandu-si din nou firele castanii de par care ii veneau peste chip si ii incetosau privirea. Se uita spre tanara asteptand sa vada ce ii va zice.

• Se opri in dreptul unu stalp de piatra de sustinere a tavanului isi isi sprijini usor mana rece si alba de piatra coloanei. Isi trecu privirea peste ea, incercand sa o recunoasca. Chipul ii parea cat de cat familiar. A da... ii era colega de casa insa nu intrase niciodata in conversatie cu aceasta. Parca ii stia numele, parca nu. Il auzise de vreo cateva ori prin turn sau pe coridoare insa nu se sinchisise sa il retina. Imprejurarile nu le adusesesera impreuna pana acum si nici Oswin nu cautasera motiv de socializare.
  Esti bine? Intreba roscata mecanic si sters fara sa se si apropie. Parea in regula iar Oswin nu era genul de persoana care sa se grabea prea tare sa ajute pe cei din jur la nevoie, mai ales daca acel cineva ii era necunoscut.

- Da, sunt bine, raspunde Deborah aproape automat, preferand sa ignore faptul ca iar capatase vanatai si sa nu se planga ca o fetita mica si rasfatata. In fond ea mereu pica pe jos, ori se rostogolea pe scari sau isi dadea cu usile in cap, deci lovitura nu era nimic nou pentru ea...ofta, bucurandu-se totusi ca nu era vorba de vreun profesor sau un adult care sa o gaseasca acolo la ora aia, nu voia sa aibe probleme, mai ales ca stia ca este un magnet in legatura cu necazurile. Isi privi incaltarile fara sa spuna si altceva, se simtea destul de jenant cu toate ca tanara cealalta nu o vazuse cum cazuse, dar faptul ca stia ca o facuse era penibil.

• Aproba cu o miscare scurta a capului. Banuielile ei se confirmara din nou, dovada a faptului ca avea un spirit de obseratie al naibii de dezvoltat.
  Nu ar trebui sa fii aici la ora asta! Ei bine, nici ea nu avea ce sa caute acolo la ora aceea insa se pricepea sa atraga atentia asupra detaliului asta celeilalalte. Oswin macar avea o scuza - daca putea sa fie numita scuza. Fotografiile nu se faceau singura si abia reusise sa bage aparatul in castel fara stirea ingrijitorului care controla temeinic fiecare bagaj.
  Defapt... incepu roscata schimbandu-si ideea, ar fi mai bine sa inchizi usa in cazul in care nu iti doresti o pedeapsa. Spuse soimita facand semn cu mana spre usa deschisa larg din spatele satenei.

Deborah aproba mecanic cu capul, intorcandu-si irisii albastrui spre usa care odata cu privirea castaniei se inchise incet, fara zgomot. Normal ca nu voia nicio pedeapsa, primise destule si unele pe nemerit.
Fara sa mai adauge niciun fel de comentariu, nu stia ce caci nu era tocmai vorbareata si conversatiile cu strainii nu erau punctul ei forte, incepu sa inainteze in incapere, uitandu-se in jur ca sa se familiarizeze cu locul. Desi trecuse cam o saptamana, daca nu mai mult de cand venise, nu apucase sa vada mai nimic, ocupandu-se mai mult cu plimbari inafara castelului, decat cu plimbari inauntrul acestuia.

• Lasa mana pe langa corp si se intoarse pe varfuri, dand un inconjur coloanei. Ii aparu un zambet pe buze si ridica ochii spre locul unde aceasta se imbina cu tavanul dar isi atinti privirea spre satena, dandu-si seama ca nu ii stia numele. Nu o prea interesa insa era bine sa il stie pentru viitor. Adica... niciodata nu au de unde sa stii cand sau daca te vei mai intalni cu respectivul
  Sunt Oswin! Se prezenta soimita, un zambet timid jucandu-i pe buze, lucru complet necarcateristic ei. Nu era timida. Daca ajungeai sa o cunosti cu adevarat putea sa devina cea mai nebunatica persoana in viata.
  Ochi de soim! Casa pentru ea reperezenta ceva irelevant. Ei bine da, fiecare casa avea inca de la inceputuri niste concepte care nu se aplicau pentru toti. Dar nah... Tu? Intreba curioasa roscata.