Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor

1 2 Next »

/ Mai bine ne vedeam de treaba...

JUST ME AND RIO BLACK



Era o seara destul de linistita.Mina tocmai iesea de la Clubul de Previziuni despre Viitor si se indrepta spre Turnul Ochilor de Soim.Cum mergea asa,singura,la o ora asa tarzie,auzi un sunet straniu,care venea dintr-o parte a coridorului.Soimita se opri din instinct.Nimic.Sunetul venise repede dar si disparuse in aceeasi masura.

Mina mai facu cativa pasi,iar strigatulse auzi din nou.De data aceasta soimita nu mai ezita si o lua intr-acolo.Nu stia exact unde merge dar sunetul o ghida.Se oprise in fata unei usi mari,de fapt foarte mari din metal.Soimita inghitii in sec si puse mana pe clanta.

Stia ca ceea ce face nu este bine ,dar trebuia neaparat sa vada care este acel ceva care facea zgomotele.Puse din nou mana pe clanta si usa se deschise cu un scartait.Mina isi introduse capul dupa usa si zari...

Rio tocmai ce terminase si ultima or ape ziua aceea si se indrepta spre camera de zi al Ochilor-de-Soim. La un moment dat, el auzi un sunet ciudat, cum nu mai auzise pana atunci.


Isi dadu seama ca vine din coridorul opus. Nu ezita si o lua pe acolo. La finalul coridorului, se afla o usa imensa din metal. El nu ezita si intra gandindu-se ca cineva are nevoi de ajutor.


Inauntru, vazu cel mai neasteptat lucru…

Mina intra fara sa ezite uitandu-se la acel ceva care o lasa cu gura deschisa.In mijlocul camerei statea o silueta ingenuncheata care plangea.Soimita se apropie mai repede de acea silueta si isi dadu seama ca nu este un elev de la Hogwarts.Se trasese vreo 3 pasi in spate si brusc auzi usa cum se deschide in spatele ei.

Brusc i se taie respiratia dar se linistii cand vazu ca pe usa intra un baiat cunoscut ei.Nu ii venea numele lui acum in minte dar isi aducea aminte ca ii vazuse sortatea.Deci se pare ca era de la aceeasi casa cu ea.
Mina nu mai ezita si se duse exact langa acel baiat.

-Hei,nu stiu ce crezi tu,dar eu nu m-am atins de chestia aia.Nici nu stiu ce este si ma mai si sperie de moarte,sopti soimita.
In acel moment creatura mai scoase un tipat asurzitor.

“Stai linistita, vorbesc eu cu el”, zise Rio.


Se indrepta incet spre acea silueta intunecata. Intr-un fel era nesigur de ce avea sa faca.
“ Buna. Scuze ca te intreb asa, dar cine esti?’ intreba Rio.
“ Nimeni. Nici macar nu stiu ce fac aici. Eram la Hogwarts, in camera de zi a casei mele si deodata potiunea la care lucram se face albastra, dupa care ma scol ca stau aici singur.”
“ Si in ce casa erai? Intreba Rio
“ Viperini! Raspunse silueta

“ Ei bine eu cu acea fata, suntem de la Ochi-de-Soim. Asteapta putin.”
Rio se indrepta spre Mina si o intreba:
“Ce crezi ca ar trebui sa facem? ”

Mina il privea speriata.Habar nu avea.Nici nu stia ce era acea creatura si ce era ea in stre sa faca.Mina se apropie de creatura si ii spuse:

-D-de unde esti daca nu iti este cu suparare?
Un vant rece parca venea din partea unde statea creatura.
-Tu nu auzi ca eram la Hogwarts si lucram la o potiune!striga creatura.

Mina se trasese in spate cativa pasi dupa care reveni la locul ei.

-Imi pare rau daca te-am suparat!Si cum ai ajuns aici?
Creatura se intoarse cu fata spre ei.Era trasa la fata si era foarte alba.Mai avea putin si o puteai compara cu un mort.Ochii amri si sticlosii ai creaturii o priveau pe Mina nestiind ce sa ii raspunda.Soimita se uita cu teama.
Isi intoarse capul pentru a-i cauta privirea lui Rio asteptand ca acesta sa ii spuna ce sa faca.Era o chestie tare ciudata.

Rio vazu privirea Minei, care chiar era speriata. Nici el nu era prea curajos in acel moment. Nu stia daca putea sa aiba incredere in aceea silueta. Se mai duse o data spre el si-l intreba:

“ Te putem ajuta, daca ne lasi. Mai ti minte la ce potine lucrai?”
“ Nu! Nici n-am stiut cum se cheama. Am gasit-o intr-o carte din biblioteca si am zis sa o incerc, raspunse silueta”

Rio se intoarse spre Mina.
“ Mi-e mi se pare simplu. Tot ce trebuie sa facem, este sa cautam cartea la biblioteca”, zise Rio. “Mergi tu si stau eu cu el.”
Mina se uita la el si zise :
“ Nici macar nu stim daca mai e cartea in biblioteca”

Rio ramase surprins. Cum de nu se gandise ca exista si posibilitatea ca aceea carte sa nu mai fie in biblioteca.

Minei ii veni o idee destul de ciudata.Ramasese proptita locului,dar dupa cateva minute ii spuse si lui Rio:

-Daca acesta,si arata spre silueta este din v..v-viitor?intreba Mina surprinsa de ea insasi ca se gandise la un asemenea lucru.
Poate chiar avea dreptate.Poate acea creatura era una din viitor sau poate din trecut.Nu stia acest lucru dar avea de gand sa afle.

Fugi repede spre biblioteca si cauta orice carte care ar putea sa o ajute.Cauta si in Sectorul Interzis dar pana la urma o gasi.Era mare ,invelita in piele si pe care scria."Vraji din si pentru viitor!"
O lua si fugi spre Camera armurilor.Acolo creatura inca mai statea in mijlocuyl camerei si Rio era langa ea.

Rio se bucura cand vazu ca Mina se intoarse. Spera ca macar ea, gasise o solutie, deoarece acea silueta nu isi mai amintea nimic.

“ Ai gasit ceva?o intreba pe Mina, cu multa speranta in voce.
“ Da, chiar am gasit. Am gasit o potiune in aceasta carte, numita:”Potiunea timpului’, ii zise Mina.
“Perfect! Zise Rio. Trebuie doar sa o facem si tipul pleaca.”
“ Pai nu e chiar asa usooara. O mica greseala si ne-am putea pierde in timp, zise Mina.
“ Trebuie sa riscam, zise Rio hotarat.Numai asa il putem ajuta,”

O spuse de parca era clar ca trebuiau sa faca potiunea, dar apoi realizase ca o greseala aducea consecinte uriase. ‘Trebuie sa riscam’ se gandi el.

Soimita statu putin pe ganduri.
-Pai,incepu ea,nu este chiar asa usor.Poate gasim si alta solutie.Nu este sfarsitul lumii,zise ea putin speriata.

Se apropie de masuta acre era in acea camera si puse cartea cea mare si neagra pe ea.Incepu sa rasfoiasca nerabdatoare in cautarea unei solutii.Nu stia exact ce cauta ,dar orice mic detaliu ar putea-o ajuta nespus de mult.Se aseza pe scaun si incepu sa rasfoiasca din ce in ce mai mult.

Din pacate nu gasi nimic.Rasfoia,rasfoia,rasfoia,pana cand...vantul intra pe geam si mutase paginile cartii mult mai departe de locul unde citea soimita.
Mina facu ochii amri si incepu sa citeasca acea pagina.
Un zambet mare se astenu pe fata fetei.Ii facu semn lui Rio sa se apropie si sa citeasca ce anume scria pe acea pagina.

Rio citi incet, nevenindu-I sa creada de norocul pe care-l aveau.
“ Potiunea timpului, cea mai complexa si mai dificila potiune”, citi el incet.

Entuziasmul ii mai pierise dupa ce citi finalul propozitiei. “ Cea mai dificila potiune”. Habar nu avea cum puteau sa o faca. Nu stia despre Mina, dar el era un dezastru la potiuni. Citi si restul frazei:

“ Consecinte uriase, la cea mai mica greseala.”
In mintea lui era o lupta teribila. O parte ii zicea sa-l ajute pe acel tip, dar cealalta parte ii zicea ca nu putea sa riste sa se piarda in timp. Trase aer in piept ca sa isi zica decizia:

“ Pai, nu stiu despre tine dar eu vreau sa incerc sis per sa ma poti ajuta, deoarece sunt un dezastru la potiuni.”
Se uita cu speranta la Mina. Astepta un raspuns…