Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ Mai mult sau mai putin singura

OOC: Oricine poate intra ^_^


Cu totii cunoasteti momentele cand esti sculat cu fata la cearsaf, cum se zice. Adica pur si simplu simti ca nu iti vine sa faci nimic, ca nu vrei sa faci nimic, ori, opus, ca vrei sa urli la toti pentru problemele tale, desi, teoretic si in general ei nu au nici o legatura cu ele.
Din fericire, ea nu se trezea tot timpul cu fata la cearsaf. Din nefericire, cand se intampla, parca se nimeresc perfect zilele in care toate merg prost. Ori o intreaba de ce tace (fiindca intr-adevar, desi nu ma credeti, mai si tace) ori se gasesc profesorii sa le dea teste, ori Dumnezeu mai stie ce.
La fel si in martea de azi. Frumoaaasa marti, n-avea ce spune. Pe langa ca aproape isi murdarise roba la micul dejun, intarziase vreo zece minute din ora de Ierbiologie si putin a lipsit sa nu tipe, acum mai si statea pe hol, cautand in disperare Camera Necesitatii.
„Pe unde era ? Ahhm…Etajul 7 ? Stai, Hogwarts n-are atatea etaje. Aaam, poate etajul 2..?” se intreba mergand de sus pana jos si verificand toate usile. Stiu, era cea mai tampita idee. Era vrajitoare, ce Dumnezeu? Putea sa rosteasca acolo ceva in latina, sa ridice bagheta si eventual vedea unde este. Asta daca s-a inventat o vraja pe masura. Sau sterpelea de undeva Harta Strengarilor (asta daca n-a disparut de pe suprafata Pamantului) saaaau....astepta pana avea varsta necesara sa se Teleporteze.(Dar nee, dureaza prea mult timp).
Astfel ca decisese sa o faca pe „Incuiateneste” si sa isi forteze memoria pentru a-si aminti. Intr-un final, dupa ce se concentra serios (Caci, sa fi sincera, mai mult se uita dupa bufnitele si pasarile care zburau decat sa incerce sa gaseasca Camera Necesitatilor)nimeri etajul bun. Si, curios, nimeri si camera buna.
Oleaca prafuita, semn ca nu a mai fost cineva pe aici de...cine stie cand. Nu dorea sa inventeze baliverne istorice probabil gresite, era de prea prost gust. Incerca sa se gandeasca la ceva care sa ii restarneasca amuzamentul. Din fericire avea la ea si cateva chestioare incuiate pe care reusise sa le care cu ea. Ei, intr-adevar, era cam periculos sa faca asta dar ce conta...? Ea nu s-ar da in laturi daca altul ar vrea sa o faca.
Imediat aparura cateva rafturi cu carti, cateva fotolii comode din piele si o masa de lemn cu prajiturele de ciocolata, ciocolata si ciocolata calda.
- Ciocolaaaata! Exclama fericita invartindu-se periculos. De bucurie, desigur. Isi aranja roba si se aseza pe scaun, punandu-si rucsacul langa fotoliu.
„ Mmm, ce bune sunt prajiturelele!” isi spuse, fericita, incepand sa infulece tot mai multe.
"Am un noroc...de invidiat ca eu raman mereu slaba, orice as face. Asa imi pot permite sa mananc prajiturele pana nu mai pot." isi spuse Kathleen.
Apoi scoase urmatorul numar dintr-un manga si incepu sa citeasca, vadit curioasa. Si, desi nu parea, avea urechile ciulite si bagheta pregatita pentru oricare pericol extern.(Daca ar fi putut exista vreunul) Si desigur, avea grija necesara pentru a nu carboniza din greseala pe cine nu trebuie.

• Ziua era aproape pe sfarsite, iar lumina uscata ce se filtra prin sticla fumurie a geamurilor parea sa inunde coridoarele castelului cu frumusetea ei. Armurile pareau poleite in aur, cu sclipiri semi-pretioase, iar statuile se mandreau la randul sau cu straluciri fade, perlate. Puteai sa juri ca te afli intr'un muzeu, si nu pe holurile unei scoli.
  Castelul Hogwarts insa era un caz special. Vechi de sute de ani, putea fi considerat una din minunile lumii vrajitoresti.
  
  Iesise din biblioteca si incepu sa se plimbe, furata de maretia razelor incolacite de lumina. Unele se prelungeau valurit pe fruntea si bratele fostei cercetase, facand'o sa zambeasca. Nu avea decat o bluza subtire, albastra, cu maneca scurta si o pereche de blugi. Era cald si ultimele scapatari ale soarelui pareau sa isi ia ramas bun de la imprejurimi.
  
  Nu era prea sigura de directia in care se indrepta; stia doar ca nu voia sa se intoarca in Turn. Era prea liniste acolo; prea multa singuratate. Iar acum fugea de lucrul asta. Isi aminti ca in trecut, in primii ei ani la castel, mereu cauta o incapere goala in care sa petreaca putin timp singura. Nu era prea sigura ca lucrul asta se schimbase acum. Insa uneori simtea nevoia unui prieten langa ea. Simtea ca daca avea sa mai stea doar cateva minute singura, fiinta ei ar fi reactionat intr'un mod urat. Si cu toate acestea, nu se putea lauda ca era prea sociabila.
  
  Ajunsese pe nesimtite la etajul VII; pret de cateva clipe, dori sa se intoarca. Insa isi aminti de Camera Necesitatii si un suras inflori pe chipul palid. Nu mai fusese de prea mult timp acolo; iar acum, intreaga ei fiinta dorea sa se piarda din nou in armonia acelei incaperi. I se parea una din cele mai frumoase magii prezente la castel.
  
  Se indrepta cu pasi siguri, dar inceti, spre peretele bine-cunoscut. Trecu de trei ori prin fata lui si usa imbatranita de trecerea nemiloasa a timpului aparu. Apasa usor clanta si simti fiorii reci ai metalului invadandu'i intregul corp.
  Pasi in incaperea atat de cunoscuta si ramase pret de cateva clipe in prag; era deja cineva acolo. Inainta insa spre canapelele din fata focului si se opri cand lumina focului cazu pe chipul fetei care era acolo.
  
  "-Kathleen?" intreba ea, nevenindu'i sa creada. "Nu ne'am vazut de o gramada de timp" continua tanara, cu o urma de zambet pe chip. Era exact persoana cu care ar fi vrut sa isi petreaca o dupa-amiaza de marti.
  

OOC: Bell, sper sa nu te supere postul meu. E doar parerea lui Cat despre personajul tau, tinand cont cat timp a trecut de cand nu si-au mai vorbit. Sper sa nu fie nici o problema ;; )