Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Muzeul de Vajthat
1 2 Next »
/ match in heaven

**Evan F. Lovel** · 07 Nov 2012, 22:09

Evan se uită, surprins, la Julieta. Era extrem de uşor să extragi informaţii de la ea, pentru că era vădit că se scăpase şi că îşi dăduse planul la iveală din greşeală.

Cu toate astea, Evan era bucuros că o făcuse, pentru că astfel îşi gâştigase un aliat. Era hotărât să o ajute să obţină ceea ce voia pentru că era întristare pentru el să vadă o femeie atât de sinceră cum îşi pierde sinceritatea în faţa unui om ca Smith.

- Dacă mi-am spus punctul de vedere, nu înseamnă că va trebui să plecăm. Smith nu e în stare să ne dea afară pentru că ştie că tot ce am spus e adevărat şi e obişnuit cu vorbele mele, spuse Evan, zâmbind amuzat. Dar ascultă, putem şi altfel să intrăm în biroul lui. E acum prea ocupat cu toţi invitaţii. Cu puţină pricepere, putem să ne strecurăm printre oameni şi să intrăm fără să fim văzuţi. Iei ce vrei, apoi ieşim şi putem pleca, dacaă asta îţi doreşti.

**Julieta D. Thibault** · 08 Nov 2012, 17:33

Se rezema de unul dinte stalpii ce sustineau tavanul si incerca sa isi gandeasca si sa vada urmatorii pasi. Nu avea sa se increada in Evan, nu stia ce ii poate pielea si orice om care te ajuta intr-un final iti va cere si o rasplata, doar ca aici nu va exista niciuna. Desigur, existau o gramada de strategii sa intri in biroul lui insa era suta la suta sigura ca biroul era pazit. Avea destule informatii de valoare ca sa le lase la indemana oricui, cel putin stia ca Smith nu era un om prost incat sa verse informatiile fix la indemana oricarui incompetent.

Se intoarse brusc spre Evan si spuse:
- Bine, dar biroul lui Smith e pazit 24/24. Dar putem creea o diversiune, caci nu cred ca alarmele functioneaza aici. Nu era sigura pe vorbele ei, niciodata nu fusese sigura pe ce spunea insa mergea pe instincte si deobicei acestea nu o inselau. Astepta reactia lui Evan, fie ca era buna fie ca era rea ea oricum avea sa-si continue planul pentru a lua acele acte.
- Deci?

**Evan F. Lovel** · 10 Nov 2012, 10:58

Evan o ascultă pe Julieta, simţindu-se puţin incofortabil. Răsuflă uşurat când văzu că fata acceptă ca el să îl însoţească. Sau, mă rog, nu are nimic împotrivă. Pentru el era cam acelaşi lucru. Nu prea îi plăcea să se uite cât de mult îl doreau oamenii în jurul lor pentru că ştia că mereu va fii dezamăgit.

Ridică din umeri.
- Ce deci ? Hai la trabă, spuse el cu un zâmbet amuzat.
Tatăl lui Evan era spion, iar el învăţase cam tot ce se poate învăţa de la el. Totuşi, nu voia să se devină spion. Îi displăcea minciuna, strecurarea şi înşelătoria pe care o inspira acea ocupaţie. Aşa că se decise să nu folosească acele învăţături decât dacă avea neapărat nevoie.

- Nu te desprinde de mine, spuse el, apucându-i mâna Julietei.
Spera că nu o deranja pe fată. O conduse până în cealaltă parte a încăperii, periculos de aproape de Smith, însă reuşiră să treacă neobservaţi şi Evan deschise una dintre uşile aliniate pe coridoul în care ajunseră. Ştia exact unde îi era biroul lui Smith, fusese acolo de nenumărate ori înainte să se pună prost cu el.
- Tu intri, eu stau la pândă şi dau alarma dacă e ceva, îi şopti el Julietei când ajunseră în faţa unei uşi roşii. Ai grijă, s-ar putea să aibă capcane pe acolo.

**Julieta D. Thibault** · 10 Nov 2012, 11:32

Grozav, acum trebuiau doar sa puna "planul", pe care nu il aveau in aplicare. In general nici ea nu facea planuri pas cu pas, insa aveau nevoie de unul de rezerva asa ca il lasa doar pentru ea momentan. Voia documentul acela, sa il bage in foc si sa stie ca familia Thibault era "moarta" teoretic spus. Toti stiau asta, doar Smith nu. Insa daca nu avea documentul nu avea cum sa spuna ca membrii familiei traiau, nu avea cum sa dovedeasca asta.

Dadu afirmativ din cap la spusele lui Evan si il prinse de mana la randul ei iesind din aceea incapere si pornind spre biroul bosorogului. Ar fi vrut atat de mult sa-i vada fatza lui Smith cand ardea documentele insa nu avea sa afle niciodata cine se strecurase pana acolo, sau cel putin avea doar sa banuiasca si sa nu fie niciodata sigur. Isi musca buza inferioara simtind o tensiune apasatoare, nu ii placea sa faca asta insa trebuia. Se oprira cand ajunsera in fatza biroului si spuse:

- Bine, atunci sa trecem la treaba. Nici nu mai statu pe ganduri si intra in birou, inchise usa dupa ea si primul lucru care il facu fusese sa scoata sprayul pentru capcane, dadu putin cu el si deja cateva lasere rosii taiau camera in zig-zag. Grozav, cum avea sa scape de ele? Isi dadu tocurile jos si cu cea mai mare eleganta trecu printre ele, pana reusi sa ajunga in partea cealalta. Primul pas era facut, acum gasirea documentului.

**Evan F. Lovel** · 10 Nov 2012, 12:08

Evan se asigură că nu era nimeni pe coridorul lung şi luminat doar de câteva lumânări micuţe şi aurii, ale căror ceară se topea cu fiecare secundă care trecea. Se întrebă dacă fusese o idee bună să o lase pe Julieta să intre singură în birou. Dacă erau puse vrăji de protecţie asupra sertarelor sau a documentelor ? Sau mai rău, dacă era pe peretele din faţă pus un ochi de genul celui al lui Ochi-Nebun Moody ? Orice era posibil şi în vremea actuală nu mai era atât de greu să faci rost de un asemenea 'instrument'.

În concluzie, Julieta putea fii prinsă oricând. Cu toate astea, Evan avusese ocazia să o cunoască şi pe cealaltă soră Thibault şi ştia cât de pricepute erau fetele acestei familii într-ale spionajului. Spera doar ca Julieta să se descurce.
Urechile lui erau ciulite, iar ochii în patru părţi diferite. Era uşor tensionat şi gata de atac oricând.

Trecură zece minute. Apoi cincisprezece.
Evan tresări brusc, atunci când un zgomot de paşi străbătu până la urechile lui. Venea cineva. Se întoarse spre uşă şi şopti, fără să o deschidă. Ştia că Julieta îl auzea.
- Vine cineva. Orice ai face, nu ieşi, spuse el, sacadat. Ascunde-te. Dacă mă iau pe mine, ies eu cumva.

Spera ca Julieta să aibă mai mulă minte decât inimă şi să îl lase pe el să se ocupe. O figură necunoscută a unui bărbat înalt şi brunet i se înfăţişă lui Evan.

**Julieta D. Thibault** · 10 Nov 2012, 12:31

Inghiti in sec si privi tot acel dulap plin cu diferite documente care mai de care mai multe si dosare pline de ele. De unde avea sa inceapa? Evident, de la litera T, caci observa ca erau asezate dupa alfabet. Simti o tensiune apasatoare in tot corpul, avea o presimtire proasta insa nu lasa asta sa o descurajeze. Imediat isi puse geanta pe birou si incepu sa caute in fisele acelea dosarul Thibault, insa surpriza! Nu era niciunde, trecu imediat la alt dulap in care erau foi dar nu sortate alfabetic ci mai multa dupa nuanta culorilor.

- Grozav, Smith. Tot o fetita cu stil "pinky" ai ramas, murmura ea dandu-si ochii peste cap insa se intoarse brusc cand il auzi pe Evan. Putea merge mai prost de atat? Da putea, insa nu avea sa se de-a de gol. Stia cateva manevre de la Ivy de spionaj si avea sa le aplice aici si acum. Se uita in stanga si in dreapta incercand sa descopere o ascunzatoare si observa un tablou imens cu un buton intr-o parte. Merse repede acolo, insa se intoarse inapoi pe margine sa-si ia incaltarile. Le lua imediat in picioare si apasa butonul, imediat peretele afisa in fatza ei un tunel. Rasufla usurata pentru cateva momente si inchise tabloul la loc intrand in tunel.

**Evan F. Lovel** · 10 Nov 2012, 12:40

Evan îi zâmbi amabil bărbatului. Avea o băutură în mâna şi un plan în minte, aşa că era aproape sigur că va reuşi să scape de el.
Necunoscutul îl privi surprins, însă îşi dădu seama din ţinuta lui că era un invitat, aşa că îi zâmbi la rândul său, însă rece şi arogant.
- Ce căutaţi aici, domnule ? V-aţi pierdut cumva ? întrebă el, pe o voce gravă, cu o sclipire ironică în ochi.

Evan încuviinţă, făcând pe prostul.
- Da, îl căutam pe domnul Smith, voiam să îl felicit pentru minunata petrecere şi, cum nu l-am văzut în salonul de petrecere, am zis să îl caut.
Evan strânse mai tare sticla de vin în mână şi i-o arătă bărbatului, cu subînţeles.
În mai puţin de o secundă, sticla se sparse de capul omului, iar acesta căzu cu zgomot la pământ. Evan înjură în gând. Alarma era dată. Era timpul să renunţe şi să fugă.

Se întoarse la uşă şi bătu de două ori, spunându-i Julietei să iasă. Niciun răspuns. Evan deschise uşa. Biroul era gol. Unde naiba e Julieta ?
Cercetă din priviri încăperea, apoi găsi un tablou uriaş, care era uşor înclinat într-o parte. În spatele lui era un tunel.
La naiba, Julieta, îşi spuse în gând, apoi intră în întunericul tunelului, închizând cu grijă tabloul după el.

**Julieta D. Thibault** · 10 Nov 2012, 12:51

Acum trebuia sa gaseasca bagheta ca sa lumineze mai mult, desi tortele acelea aproape ca se stingeau. Privi peretii umezi care aproape cadeau si dadu sa-si caute bagheta, insa surpriza din nou. Isi lasase geanta in biroul lui Smith, grozav! Dadu sa se intoarca inapoi insa era blocat asa ca o lua in fatza cu pasi repezi urmarind calea tunelului care era destul de intunecata. Insa o fasie de lumina se facu vazuta in departare, cercetasa merse pana acolo si spre uimirea ei ajunse in living-ul cel mare al domnului Smith.

Tinuse minte ca mai fusese aici cu cativa ani in urma cand tatal ei inca traia, o vizita asa ca intre "prieteni de familie", apasa pe clanta care deschidea o usa destul de mica spre living insa era blocata, se apasa de cateva ori pe ea sa-si incerce norocul insa in zadar. . Spera doar sa intre Evan in birou si sa-i vada geanta si sa o ia de acolo, inainte sa descopere Smith ca fusese pe acolo. Spre norocul ei acel act era in siguranta in buzunarul de la rochie, il gasise exact cu cateva minute inainte sa anunte Evan ca vine cineva. Acum ce avea sa faca? Bagheta nu era la ea, nici geanta in care probabil avea ceva de descuiat usi, teoretic vorbind. Auzi pasi in spatele ei si tresari intorcandu-se brusc.

**Evan F. Lovel** · (This post was last modified: 10 Nov 2012, 13:24 by Evan F. Lovel.)

Înainte să închidă uşa, o sclipire de culoare roşie ăi atrase atenţia lui Evan, iar acesta se întoarse brusc. Poşetuţa tip plic care acum mai puţin de jumătate de oră fusese în mâinile Julietei stătea liniştită pe măsuţa neagră a biroului lui Smith. Evan o înşfăcă cât de repde putu, apoi intră din nou în tunel, şi, cu o fracţiune de secundă înainte să închidă gaura portretului, două matahale, urmate de Smith intrară în birou. Aproape că râse când îi văzu faţa şocată a lui Smith.

Imediat ce închise uşa portretului, şotpi câteva farmece de protecţie,c are ar trebui să facă uşa să dispară. Deci câştigaseră câteva minute, însă cu siguranţă nu va dura prea mult pentru oamenii lui Smith să contracareze un farmec atât de simplu.
Evan înaintă în tunelul întunecat, sperând din tot sufletul să o găsească pe Julieta cât de repede.

Alerga înainte, fără să se gândească, ţinând strâns în mână breteluşa poşetuşei mici.
În faţa lui se contură o siluetă subţire. Evan zâmbi uşurat, însă ştia că mai aveau multe de făcut înainte să scape din toată acea încurcătură. Bagheta sa împrăştia o lumină pâlpâietoare.
- VIn după noi, spuse Evan când ajunse în dreptul Julietei şi o luă de mână pentru a doua oară în acea seară, oferindu-i poşetuţa uitată şi trăgând-o după el, înainte pe coridor. Ai mai multă grijă de lucrurile tale.

**Julieta D. Thibault** · 10 Nov 2012, 13:36

Tresari scurt cand auzi o voce masculina cunoscuta si se intoarse spre el, spunand:
- Scuza-ma, sora mea e cea buna la spionaj, nu eu. Murmura ea in cele din urma si il urmari indeaproape pe Evan tinandu-l de mana, mergand amandoi spre coridorul lung care parea nesfarsit. Cel putin luase documentul, auzi doar cateva bubuituri in spatele lor. Era clar, deja se aflau pe urmele lor, ceea ce nu era deloc bine. Nu trebuiau sa faca valva insa facusera.

Brusc isi aminti de Nina, probabil ca ea in situatiile astea ar fi fost ca o felina gata de atac si imediat ar fi luat documentul, stiind deja unde se afla si ar fi disparut facandu-se nevazuta in negura noptii. Insa cercetasa nu era asa, daca auzise cate ceva de la sora ei despre spionaj era bine, ii mai aratase una alta si cam atat. Erau diferite, din toate punctele de vedere insa asta nu le impiedica sa mai fie surorile Thibault. Se uita in spate si il opri brusc pe Evan, zicand:
- Si acum ?! Nu stim unde duce tunelul, ne putem pierde foarte usor si sa fim gasiti tot atat de usor de gorilele lui Smith, poate chiar de el. Nu apuca sa termine caci simti in spatele ei o prezenta, chiar doua. Cand se intoarse observa bodyguarzi lui Smith ranjind. Il trase pe Evan de mana cat de tare putu, zicand:
- Uita ce am zis si fugi.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Muzeul de Vajthat 1 2 Next » //  / match in heaven

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Muzeul de Vajthat
1 2 Next »
/ match in heaven