Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Muzeul de Vajthat
1 2 Next »
/ match in heaven

**Evan F. Lovel** · 11 Nov 2012, 22:09

Evan zâmbi imperceptibil la auzul cuvintelor ei. Se îndoia că julieta ştia că el o cunoaşte şi pe Nina şi mai ales că trecuturile familiilor lor se împleteau într-un fel. Rămase tăcut, hotărându-se că avea multe alte lucruri, mai urgente, pe cap chiar acum.

Se opri deodată cu Julieta, însă îşi dădu seama imediat că nu era o idee bună. Oamenii lui Smith erau pe urmele lor, şi, dacă exista vreun mod de a le ieşi ăn faţă şi a-i încolţi, ar fii făcut-o demult. Aşa că Evan ştia că sunt prinşi în capcană. Tunelul ori se termina cu o fundătură, ori cu o magie greu de stăpânit. Cel mai bun scenariu ar fi fost să apară o cameră gen Camera Necesităţii în faţa lor.

O luă din nou la goană, de data asta uşor frustrat pentru că Julieta nu putea să ţină pasul cu el. Nu îl deranja neapărat asta, ci faptul că ar fii fost complet nepotrivit să o ia în braţe şi să alerge cu ea aşa.
Nu începe cu fanteziile acum, îşi zise, încruntându-se.
Se opri brusc. Tunelul se împărţea în două.
Ala-bala-portocala
Merse în dreapta şi, în scurt timp, o uşă le apăru în faţă.

**Julieta D. Thibault** · 11 Nov 2012, 22:21

Grozav, se aflau cu gorilele lui Smith pe urmele lor. Ce putea merge mai prost? Oh da, sa ajunga la o infundatura, sa se ia si cu o mama de bataie. Insa incerca sa nu gandeasca negativ. La naiba, cu tocurile alea nu putea alerga deloc calumea insa chiar daca ar fi stiut ca le aretocurile de 100 de cm tot ar fi alergat sa scape de namilele alea de vrajitori. Inghiti in sec si incerca sa-si calmeze bataile inimii astfel incat fuga sa-i fie mai usoara.

Ajunsera la o rascruce de drumuri, dreapta sau stanga? Nu apuca nici sa zica ceva sau sa gandeasca in care directie sa o ia caci Evan o lua inainte si fusese nevoita sa-l urmeze. Niciodata nu-i placusera rascrucile, mereu alegea partea proasta si ajungea sa ocoleasca o gramada de drum pana la destinatie. Insa existau si exceptii, in zilele ei rare si norocoase. Le aparu o usa imensa, masiva, facuta din lemn si nu parea usor de deschise. Apasa pe clanta, insa nimic. Se intoarse spre Evan si spuse:
- E timpul sa-ti arati puterea, Evan. O pufni rasul, insa se abtinu, era o situatie critica.

**Evan F. Lovel** · 12 Nov 2012, 09:31

Evan privi în jur, însă se simţi ca un prost pentru că ştia că o face degeaba. Nu era niciun instrument cu care să spargă uşa în afară de propria forţă. Cu toate astea, avea bagheta la el, şi Evan chiar nu înţelegea de ce Julieta nu o folosise. Şopti un Alohomora, nu se auzi niciun clic şi uşa tot închisă era. Înjură în gând. Alte vrăji de deschis uşi nu ştia şi nu putea folosi Bombarda pentru că după aceea camera va fii fără uşă, deci complet inutilă pentru ceea ce voiau ei să aibă : un adăpost.

- Dacă sparg uşa, cum vrei să o mai închidem înapoi ? râse Evan, înţelegător.
Cu toate astea, ar fii putut folosi o vrajă simplă care să lipească uşa înapoi în balamale. Însă era cam mare riscul. Dacă nu le folosise la nimic Alohomora se îndoia că altă vrajă va merge mai bine.
Îşi aşeză mâna pe clanţă şi se lăsă în lemnul uşii. Se îndepărtă un pas, apoi se aruncă cu umărul în uşă.

Impactul pe care ar fii trebuit să îl simtă nu mai venea, şi clanţa parcă îl strase pe jos, pe podeaua rece de piatră. Uşa se deschise fără ca el să fie nevoit să o spargă. Se ridică de pe jos aproape instantaneu.
O trase pe Julieta înăuntru şi închise uşa. Puse pe ea farmece de protecţie şi acelaşi farmec pe care îl făcuse atunci când gaura portretului deveise invizibilă îi fu de ajutor şi acum.

- Bine, avem ceva timp, spuse EVan, răsuflând greu. Dacă oamenii lui Smith au luat-o în direcţia opusă, atunci suntem aproape salvaţă, dar nu putem rămâne aici la nesfârşit. Avem nevoie de o ieşire.
Lui Evan îi venea să sape pământul până ce va ajunge la suprafaţă, însă nu putu decât să zâmbească la acest gând.

**Julieta D. Thibault** · (This post was last modified: 12 Nov 2012, 15:09 by Julieta D. Thibault.)

Daca ar fi folosit bagheta probabil ar fi facut mai mult zgomot decat trebuia, iar acum nu voiau sa fie gasiti sub nici o forma. Insa era nesigura, daca bodyguarzii lui Smith stiau fiecare miscare a lor? La cat erau de..feroce, nici nu avea sa se mire daca se aflau in spatele lor in urmatoarea secunda. Isi musca buza inferioara in toata linistea aceea apasatoare, prea apasatoare. Se intoarse spre Evan cand auzi cum sopteste "Alohomora" insa fara efect, acum i-ar fi putut da replica " Ti-am spus eu", insa nu o facu.

Intra in incaperea aceea inchizand usa la loc si apoi cu ajutorul baghetei isi schimba tinuta intr-o pereche de tenesi inalti, albi, o bluza neagra si o pereche de colanti doar ca sa fie mai comoda. Se intoarse spre tanar si ofta lung, zicand:
- Pai, e putin probabil ca gorilele alea sa o ia in directia opusa. Adica, sunt ca niste killeri in serie, imediat gasesc tinta. Doar ca aici nu au apucat sa o sfasie imediat. Insa, urmatorul pas... Ochii ii fugira repede sus in tavan, spre o trapa care era acolo. Cu degetul aratator indreptat spre trapa aceea, spuse:
-Asta s-ar putea sa fie salvarea noastra. Spuse ea in cele din urma, trase un scaun mai inalt dintr-un colt al camerei si se urca pe el tragand de franghia care lasa trapa in jos, observand ca trapa avea scari legate de ea. Le trase in jos pana se facu o scara lunga si apoi spuse:
-E singura iesire.

**Evan F. Lovel** · (This post was last modified: 13 Nov 2012, 09:42 by Evan F. Lovel.)

Evan pufni. Totul aici era atât de evident ! Serios acum, Smith pusese un buton lângă tunelul secret care ducea spre camerele lui preţioase, şi acum într-una din ele se afla pur şi simplu o trapă ? Era ciudat de evident şi Evan avea impresia că aceea nu era ieşirea dorită.

Tresări. Uşa începea să fie forţată. Clanţa fu brusc apăsată, apoi uşa se îndoia sub greutatea oamenilor care se împingeau în ea. Evan o luă pe Julieta şi o împinse uşor în trapă. Nu mai aveau timp de gândire. Se băgă repede după femeie, apoi puse preşul cel mai apropiat peste intrare. Închise trapa şi îşi roti bagheta de două ori. Probabil oamenii lui Smith se săturaseră de vraja aceea care făcea intrarea să dispară, însă lui Evan îi venea să râdă când se gândea la asta.

Ajunseră într-un fel de pivniţă, pe o serie de trepte de lemn, roase şi scârţâietoare.
- Buun, spuse Evan cu un râset nervos. Hai să vedem dacă mai găsmi ieşirea pe aici. O privi pe Julieta uşor ironic, însă îşi puse mâna încurajator pe braţul ei.

**Julieta D. Thibault** · 13 Nov 2012, 14:34

Auzi cum usa brusc era fortata, iar greutatea gorilelor lui Smith deja se simtea pe ea pana cazu de tot jos. Intra repede in aceea trapa, observand ca se aflau intr-o pivnita acuma. De cand pana cand pivnitele se aflau atat de sus? Dadu usor absenta din umeri si incerca sa distinga ceva in intunericul acela apasator, isi lua bagheta din buzunar si rosti un "Lumos" pentru a face putina lumina, ce era cert era ca mirosea al naibii si se aflau si sobolani pe acolo. O serie de trepte roase si vai de capul lor li se arata in fata, insa nu era exclus sa se darame imediat.

Tresari scurt cand Evan isi puse mana pe bratul ei si il dadu la o parte elegant, spunand:
- Ma descurc, n-am nevoie de incurajari. Privi inspre scarile acelea si puse un picior pe una, aproape ca se darama, exact cum spusese. Scarile nu aveau sa reziste cu greutatea amandurora asa ca se intoarse spre el, spunand:
- Nu o sa reziste cu greutatea amandurora, merge doar unul..si eventual celalalt asteapta sau cauta alta iesire. Deobicei pivnitele ca astea au mai multe iesiri. Inspira aerul adanc si rece simtind o oarecare teama, insa disparu imediat exact cum si aparu.

**Evan F. Lovel** · 13 Nov 2012, 22:05

Evan se încruntă când observă gestul şi cuvintele Julietei. Voia doar să fie drăguţ, nu era nevoie de ţâfnofăşeli de acel gen. Îşi dădu ochii peste cap, însă zâmbi pe jumătate, apoi o privi cât timp aceasta vorbi.
Cu cât scotea mai multe cuvinte, cu atât în capul lui Evan se mâzgăleaul linii colorate şi alan-dala. Îşi frecă mâinile una de alta.
- De acord, spuse el, cu un rânjet. Mă aştepţi aici, da ?
Îi zâmbi, însă nu aşteptă un răspuns, ci urcă pe rând scările, având grijă să nu îşi piardă echilibrul sau să se rupă vreo scară sub el. Ştia că Julieta nu avea să rămână în urmă şi mai ştia şi că scările nu se vor dărâma sub niciun dintre ei.
Evan înaintă pe scările înguste de lemn, cu grijă şi răbdare.
Nu reuşea să îşi dea seama dacă acele scări duceau într-adevăr undeva, ori la capătul acelui drum lung pe care îl parcurseseră, ori la o altă cameră. Cu toate astea, nu putea să nu spere şi o parte din el credea cu tărie că va da până la urmă de lumina de la capătul tunelului.

**Julieta D. Thibault** · 13 Nov 2012, 22:15

Isi dadu ochii peste cap, defapt batuse apropoul sa mearga ea insa in fond ii era indiferent. Ii ura succes lui Evan sa nu-si rupa capul pe scarile alea si nici nu apuca sa mai spuna un "pa" scurt caci o si lua in partea cealalta. Cu bagheta lumina cat de cat calea. Niste torte erau insirate de-a lungul peretilor asa ca le aprinse cu ajutorul unui chibrit, evident cu ajutorul unei baghete si chibritul acela aparu.
- Grozav, ala bala portocala? Murmura ea observand ca drumurile se intretaie, din nou. Inghiti in sec, o lua la dreapta chiar daca stia ca avea sa greseasca calea. Inainta in tunel pana ajunse la o iesire, un fel de iesire mai exact. Privi in sus, era un gol imens la fel ca si in jos insa se afla o franghie, singura scapare era sa se catere pe ea. Grozav! Isi puse bagheta la loc si isi lua avant sarind direct pe franghie, aproape sa se scape insa reusi pana la urma. Urca ce urca tinandu-se cu picioarele de zid si cu mainile de franghie, tot asa vreo cinci minute pana intr-un final ajunse la aceea iesire. Deschise usa aceea si sari sus, insa spre uimirea ei Smith se afla fix pe un scaun, spunand:
- Exact la tanc, miss Thibault.
- Oare de ce dau mereu de sobolani in momente nepotrivite, Smith? Barbatul incepu sa rada si le dadu ordin gorilelor sa o lege de scaun, insa ea fusese desteapta si ascunse documentul despre familia Thibault.

**Evan F. Lovel** · 13 Nov 2012, 22:36

Evan urcă scările, simţind cum respiraţia începu să i se accelereze. Urcase mai mult de o sută de scări şi se întrebă unde naiba avea să iasă. Tunelul acela care începuse cu gaura unui portet coborâse chiar atât de mult în pământ ?
Răsuflă uşurat când văzu o uşă la capul scărilor şi sări două câte două până ce ajunse şi apăsă brusc pe clanţă.
Se trezi într-o cameră întunecată, prăfuită şi ciudat decorată, cu o mobilă interesantă, însă acoperită de un celofan alb şi gros.
Evan căută din priviri ceva nou în acea cameră şi o uşiţă mică şi neagră se odihnea într-un colţişor.
Viperinul aproape fugi până ajunse în dreptul ei, însă acum apăsă uşor si silenţios pe clanţă, cu gândul că, dacă era cineva în camera de alături, să nu fie auzit.
Doară crăpă uşa şi tresări când văzu ce era de cealaltă parte. Julieta era legată, iar Smith, cu doi dintre oamenii săi stăteau lângă ea. Evan deschise uşa pe jumătate, intrând fără zgomot. Îi făcu Julietei semn să tacă şi se strecură după un dulap mare din lemn de tei. Era chiar lângă unul dintre bodyguarzii lui Smith. Îşi folosi bagheta şi şopti Imperio. Bărbatul îşi întinse pumnul şi îl lovi pe partenerul său, care căzu inconştient la pământ.
Evan ieşi de după dulap şi îi zâmbi luminos lui Smith.
- Stupefy !

**Julieta D. Thibault** · (This post was last modified: 13 Nov 2012, 22:59 by Julieta D. Thibault.)

Inghiti in sec, nici nu incerca sa se zbata. Stia ca avea sa-si faca singura rau asa ca doar se multumi sa-i zambeasca ironic lui Smith. Oricum, franghiile erau stranse destul de bine, pentru a te putea dezlega si sa incerci sa fugi. Smith incepu sa rada si se puse in fata ei, spunand:
-oh, micuta Julieta e la ananghie? Unde iti e printul pe cal alb sa te salveze, miss Thibault? Julieta se multumi doar sa spuna, zicand:
- Printii pe cai albi nu prea stau in preajma sobolanilor ca tine. Smith marai scurt la ea si se intoarse brusc dandu-i o palma lasand o urma destul de rosie pe fatza ei, astfel incat sangele ii se prelingea pe buze si pe barbie in jos.
- Haide, Smith. Poti mai mult de atat, te injosesti sa dai intr-o femeie? Ah da, intr-un barbat nu ar fi corect, el ar castiga din start. Corect? Il injosise, se multumi sa-l injoseasca chiar daca avea sa-si ia si a doua palma, suporta pana la limita. Poate asta mostenise intradevar de la mama ei, chestia de a lupta pana la limita si a suporta pana la limita, iar limita insemna moartea. Observa cum usa din spatele barbatului se deschide si un zambet ii aparu pe buze cand il observa pe Evan cum intra pe furis, iar in cateva minute bodyguarzii erau pe jos, mai ramanea doar liderul: Smith. Insa chiar daca Evan rosti "Stupefy", Smith fusese iute de minte si respinse atacul cu o alta vraja, iar barbatul incepu sa rada:
- Ca vorbeam de print pe cal alb, al tau unde e ? L-ai pierdut pe drum? Ce pacat, ar fi avut aceeasi soarta ca tine si tanara de langa noi. Julieta prinse momentul de neatentie a lui Smith si se dezlega cu ajutorul briceagului care il avea in buzunarul pantalonilor, insa isi lasa mainile la spate. Cand acesta se indrepta spre Evan, tanara se ridica pe la spatele lui si indrepta cutitul spre el, ii puse o mana pe dupa gat si cutitul la gat, spunand:
- O singura miscare si esti mort, Smith.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Muzeul de Vajthat 1 2 Next » //  / match in heaven

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Muzeul de Vajthat
1 2 Next »
/ match in heaven