Maybe...
|
21 Apr 2010, 21:31
Post: #21 |
|||
|
|||
Cap IV - O noua speranta Partea a II-a
Ramasesem singura. Era asa de liniste. In padure se auzea o bufnita care de-abia se trezise. Pe cer aparusera mii de stele. Parca s-ar fi auzit soptind intre ele. Luna veghea asupra mea si a intregului peisaj. Din focul odata inalt mai ramasese doar jaratec. Mai lumina foarte putin. Era un piesaj de vis. Cineva iesi din pensiune. Se indrepta inspre foc. Cand aproape ajunse am aflat cine era persoana misterioasa. Era Andrew. Cand ma vazuse ramase surprins. "Inca mai esti aici?" "Da... Era prea frumos ca sa plec." Vocea mea era visatoare. "Off..." Tensiunea se simti in acel oftat. "Ce s-a intamplat... cu Lola?" M-am chinuit putin sa spun ultimele cuvinte. "Parea suparata." "Da... Ne-am despartit." In sufletul meu ceva a scaparat. "Ce s-a intamplat?" Eram ingrijorata. Parea foarte suparat. "Cred ca pur si simplu nu eram potriviti unul pentru celalalt." "Oh... Imi pare rau!" Si chiar imi parea. "Nu trebuie sa-ti para. Adica nu e vina ta. Nu ai facut nimic." Am ramas tacuti o vreme. Stateam pur si simplu si ne uitam la jaratecul ramas. Intr-un final el rupse tacerea. "Ce patise-si mai devreme? Pareai foarte suparata!" "Aaa... Da. In legatura cu asta. Imi pare rau. Nu eram in apele mele." Ma simteam prost. Nu trebuia sa ma port asa. "Nu-i nimic. Atata timp cat te simti mai bine..." Ma uitam absenta spre foc. Afara se facuse frig. Pielea mi se facuse ca de gaina. Pe langa asta incepuse sa bata o briza usoara dinspre padure. Am inceput sa tremur. "Tremuri! Cred ca ti-e frig! Ce ti-a venit sa vii doar in tricou?" Si-a dat jos hanoracul si l-a pus pe spatele meu. El ramasese doar intr-o bluza cu maneci. "O, nu! Nu e nevoie! Si in plus iti va fi tie frig!" "E in regula." Se uita la mine si zambi. Arata fermecator. Jaratecul ii lumina fata dandu-i o alura calda. Pana la urma am cedat si m-am imbracat cu hanoracul lui. In scurt timp m-am incalzit. Am inceput sa povestim lucruirle amuzante din viata noastra. "Tin minte ca odata eram in autobuz. Langa mine era un tip care imi facea "Ochi dulci". Cand a trebuit sa cobor m-am impiedicat pe scari. Baiatul a inceput sa rada. A fost asa penibil. De atunci merg mai mult pe jos." A inceput sa rada. "Chiar te-ai impiedicat?" "Da... Din pacate. Acum e randul tau. "OK! Dar nu e asa de amuzant. Deci. Eram acasa la un prieten. La un moment dat ne-am hotarat sa comandam o pizza. Ne-am ales-o dintr-un meniu onlinesi, nu stiu cum, eu a trebuit sa dau comanda. Deci, am sunat si am spus ce vreau. Am spus adresa si numarul de telefon, cand centralistami-a spus ca valoarea comenzii era prea mica. Atunci m-am panicat si m-am blocat. Incercam sa vorbesc cu prietenul meu dar femeia aia imi tot zicea : "Domnule... Domnule! Alo!". Asa ca am inchis." Am avut un moment de retinere, dupa care am izbucnit in ras. "Oau... Asta e mai rau decat la mine." "Cred ca da." "Aaa... Cat e ceasul?" "Nu stiu. De ce?" "Pentru ca aproape toate luminele sunt stinse. Cred ca ar trebi sa intram de acum." "Da. Din pacate!" "Poftim?!" "Nimic..." Am intrat in pensiune. Holul era pustiu. Nici macar receptionista nu mai era. Am urcat la etaj, incercand sa facem cat mai putin zgomot. Am ajuns in dreptul usilor noastre. "Mersi ca mi-ai inveselit seara! a spus el." "Credema... A fost la fel si pentru mine." "Ei bine... Noapte buna." "Noapte buna." Pentru un moment a parut ca vrea sa se apropie intr-un fel, dar a renuntat foarte rapid. Am intrat amandoi in camere. Am mai privit odata inapoi prin micul spatiu ce mai ramasese, dupa care am inchis usa. Alice si Monique erau in pat si dormeau. M-am uitat la ceas. Era 12:00. Oau. A trecut asa de mult? Am inceput sa ma schimb in pijamale. Mi-am dat seama ca hanoracul lui Andrew era inca la mine. Era prea tarziu ca sa il duc. Am decis sa il dau in dimineata urmatoare. L-am pus pe spatarul unui scaun. M-am bagat in pat. Eram franta. Dar ca de obicei nu am putut adormi imediat. Am stat cred ca jumatate de ora si m-am gandit la acel moment al lui de ezitare. Oare ce semnifica? E foarte penibil stiu. Robert Louis Stevenson once wrote: You cannot run away from a weakness; you must sometimes fight it out or perish.
![]() "Blessed are the hearts that can bend. They shall never be broken." |
|||
21 Apr 2010, 21:35
Post: #22 |
|||
|
|||
Ma bucur ca Andrew si Lola s-au despartit
Astept urmatorul capitol
and the crashes are heavy for a sinner like me ~
![]() ![]() You're too pretty for your own good. That's why you destroy everything you touch. Love you, Bells.
|
|||
22 Apr 2010, 08:35
Post: #23 |
|||
|
|||
Felicitari
Sper ca urmatorul capitol sa fie la fel de bun ca acesta > ![]() - Bella Emily Rose - There's a white moon hanging in the southern sky, under the sun rising in the east, but the west wind sings for me. ![]() I love you , Dess. |
|||
22 Apr 2010, 11:34
Post: #24 |
|||
|
|||
acum am citit si eu tot si este foarte interesanta ideea
abea astept capitolul urmator ![]() |
|||
22 Apr 2010, 13:38
Post: #25 |
|||
|
|||
[img]../users/2212/45/60/95/smiles/611593.gif[/img] [img]../users/2212/45/60/95/smiles/611593.gif[/img] [img]../users/2212/45/60/95/smiles/611593.gif[/img] [img]../users/2212/45/60/95/smiles/611593.gif[/img] [img]../users/2212/45/60/95/smiles/611593.gif[/img]
Am doar un cuvant de spus si anume: NEXT ![]() " Tu esti...nu esti tocmai dragostea vietii mele, pentru ca imi doresc sa te iubesc mult mai mult... Dragostea existentei mele. Te voi iubi pe vecie- in fiecare zi din vecie... " by Stephenie Meyer |
|||
22 Apr 2010, 13:43
Post: #26 |
|||
|
|||
foarte tare continuarea
talentata, nu gluma vreau capitolul urmator |
|||
22 Apr 2010, 18:57
Post: #27 |
|||
|
|||
Mersi pentru comment-uri dar va mai dura un pic pana pun continuarea
Robert Louis Stevenson once wrote: You cannot run away from a weakness; you must sometimes fight it out or perish.
![]() "Blessed are the hearts that can bend. They shall never be broken." |
|||
22 Apr 2010, 19:56
Post: #28 |
|||
|
|||
Off, doar pune-l odata, fratele tau e plecat cateva zile asa ca poti sa mai scrii ceva, la scoala tot te intreb daca ai mai scris ceva, TE ROOOOOOOOOOG , grabestete, nu mai pot de nerabdare...
![]() |
|||
23 Apr 2010, 09:37
Post: #29 |
|||
|
|||
O,yeah...imi place
![]() Nexxxt????? ![]() ![]() ![]() |
|||
03 Jul 2010, 21:40
Post: #30 |
|||
|
|||
Ok. stiu ca am lipsit mult (si imi pare rau pentru asta) dar sper ca nu v-ati pierdut iteresul.
Cap V – Invitatie (Partea I)
M-am trezit buimacita. Era abia 8:30. Camera era goala. M-am trantit la loc in pat. Pe noptiera era un bilet galben. Tipic lui Monique. Mi-am intins mana dupa el. Am simtit un fior in brat. Amorteala incepea sa se simta. “Tora, Eu si Alice am coborat la micul dejun. Nu am indraznit sa te trezim avand in vedere la cat ai venit aseara! Daca vrei sa mai mananci ceva vino pana la 9:00 la restaurant. P.S: Te-a cautat Andrew. Ce e cu asta? Vreau detalii!!!” Andrew ma cautase. Probabil isi vroia bluza inapoi. M-am imbracat repede cu ce am gasit mai la indemana, am luat hanoracul uitat. Si am coborat. In sala de mese nu mai era multa lume. Prietenele mele stateau la o masa razand. L-am cautat pe Andrew din priviri. Statea la o masa intr-un separeu. Cand m-am uitatla el m-a chemat usor cu un semn. Am incercat sa par relaxata, desi nu eram. -Neata! -Te-ai trezit, intr-un final. -Da… Avand in vedere la cat m-am culcat aseara… Apropo, ti-ai laat hanoracul la mine. -Mersi. Uitasem de el. - Daca ai uitat de hanorac, atunci de ce m-ai cautat? -Mai bine te-ai duce sa-ti iei ceva de mancare, inainte sa inchida. Dupa asta iti zic. Ce vroia sa imi spuna? Parca incerca sa evite sau ii era rusine. M-am dus la buffet. Am cerut 2 sandwitch-uri si un suc. Mi-am luat comanda si m-am intors la masa. In trecere m-am uitat la masa prietenelor mele. Alice zambea cu gura pana la urechi, iar Monique ramasese cu gura cascata. Andrew statea cu capul sprijinit in palme. M-am asezat langa el. -Deci… -Deci ce? -Ce vroiai sa imi spui? Am luat o ingititura zdravana din sandwitch. -A… Pai, mai tarziu unii colegi merg in drumetie pe munte. Vrei sa mergi? Ma invitase undeva. Bine, era un grup deci nu se punea. -Asta era ceea ce vroiai sa imi spui? Pareai asa de tensionat, credeam ca e ceva grav. -Mda… Deci? -Desigur ca merg! Doar n-o sa pierd asa ceva! - Bine. Deci noi ne intalnim la 12:00 la intrare in pensiune. -Voi fi acolo. O intrebare… Pot invita si alte persoane? -Aaa… Da. Cred ca e in regula. S-a ridicat si a plecat. Cand a trecut pe langa mine am putut observa un mic suras pe fata lui. Nici nu am plecat bine, ca Alice si Monique s-au repezit la masa mea. Desigur! Vroiau detalii. -Ce sa intamplat? spuse Monique cu o nota de entuziasm. -Nimic. Stiam ca mureau de curiozitate. -Nu mai minti! Alice era intrigata. L-am vazut cum zambea cand a plecat! -Spune tot! -Chiar vorbiti serios? -Da! Spusera in cor. -Bine, va spun. Dar nu e cine stie ce. -Vrem raportul de aseara pana acum. -Pai aseara s-a despartit de Lola. -Ce?!? -Hai mai, ce mare chestie? Oricum, dup ace s-au despartit el a venit la focul de tabara. Eu eram inca acolo. Am inceput sa povestim sis a radem. Cam atat pe aseara. -Pana acum am inteles. -Asa… Chiar vreti sa continui. -Da! Monique se uita nerabdatoare la mine. -OK! Azi cand am vazut mesajul tau am crezut ca ma cauta pentru ca isi vroia hanoracul inapoi. -Ce hanorac? Alice tu ai auzit ceva despre un hanorac. -Nu?! Chiar vroiau fiecare detaliu? -Mi se facuse frig si mi-a dat hanoracul lui. -Oooooo…. -Deci, credeam ca vrea bluza inapoi, dar nu era asta. Vroia sa ma invite intr-un fel de drumetie. Si am acceptat. -Uuuuu… -Din rezumatul pe care ni l-ai facut am tras o concluzie. Cred ca te… Place. -Nu e asa Monique! A fost doar o invitatie. -Te place… -Ba nu! -Te place… au spus ele in cor. -Dupa ce terminate cu gesturile copilaresti vreau sa va mai spun ceva. -Te pla… Ce?! Am oftat. -Vroiam sa va intreb daca vreti sa veniti cu noi. Vor mai fi si alte persoane asa ca… veniti? Pentru mine. Am incercat sa fac o fata de catelus dar nu mi-a prea iesit. -Daca nu mai fata aia eu vin. Pe Alice o convinsesem. Macar fata mea de catelus mergea. Bine, nu in felul in care vroiam eu, dar functiona. -Eu vin doar daca vor fi baieti draguti. -Monique, e o drumetie cu clasa! Ii cunosti pe baieti. Dar ai de unde alege. -Atunci vin. -Bine. Deci… -Deci ce? -Deci ne intalnim in camera la 12 fara 10. Nu ma dezamagiti! -Ne vom stradui. S-au ridicat razand si au plecat. Robert Louis Stevenson once wrote: You cannot run away from a weakness; you must sometimes fight it out or perish.
![]() "Blessed are the hearts that can bend. They shall never be broken." |
|||
« Next Oldest | Next Newest »
|