Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 … 4 5 6 7 8 9 Next »

/ ~Mereu in locul preferat~

-Sincer,chiar nu. Si de atata timp de cand eu mereu vin seara la lac,imi limpezesc gandurile,imi incant privirea cu acest peisaj mirif,nu ,inca nu am inotat.
Dar ,Ema ,te rog nu evita subiectul. Stiu ca doreai sa ma intrebi ceva. Spune. Acum. Nu-ti fie teama sa imi zici ceea ce crezi sau sa ma intrebi ceva.
Privirea mea se indrepta catre ea.
Asteptam un raspuns in timp ce ma uitam din nou la lac.

"Ok", mi-am zis, "nu esti o actrita buna!"
- Sincera sa fiu, este o intrebare nepoliticoasa din partea mea si stiu ca... dureroasa pentru tine, dar pur si simplu, as vrea sa stiu ce si cum s-a intamplat in noaptn care... ei bine... stii tu... prietenul tau...
M-am oprit din nou. Nu puteam sa mai scot un cuvant. Ma simteam groaznic pentru ca intrebasem asta.
Mi-am muscat buza inferioara si mi-am cuprins genunchii cu bratele.

-Pai va fi ciudat ceea ce iti voi spune...Eu nu am fost acolo..Cand el a ...murit...Prima lacrima deja mi se scurgea pe obraz. Inca ma deranja sa vorbesc despre asta,dar probabil ca intr-un fel ar si trebui sa ma descarc.
Deci...Eu am visat cum a murit...
Deci...Ceea ce era ...ceea ce a fost...s-a impotrivit unui Devorator (adica lui acesta) si nu a avut timp sa reactioneze...De aceea a zis el ca a venit sa continue ceea ce a inceput.
Scuza-ma imi e greu sa vorbesc despre acest lucru si am inceput sa plang printre suspine.

"Multumita, Ema? Esti o idioata!"
- Imi pare rau... am soptit.
Mi-am pus mana pe umarul ei consolator. Dar m-am retras peste cateva clipe. Ma simteam mizerabil. "Nimic demn..." mi-am spus. Mintea imi umbla aiurea. Nu stiam ce sa spun. Nu facusem nimic bun. Imi ranisem prietena, ii patasem amintirea fata de acest loc. Eram un monstru. Dar apoi... "Sa termin ce am inceput"
- Rose! m-am inecat socata. Era dupa tine!

O priveam pe Ema si am rostit usor:
-Hei,stai linistita! Trebuia oarecum sa ma descarc...Adica trebuia sa povestesc despre acest lucru...
Iar da ,in legatura cu "Trebuie sa continui ce am inceput" se referea la mine,...
Dar acum e totul bine,stai linistita...
Si in plus daca nu m-ai fi oprit tu acel nemernic era deja...
Off,gata hai sa ne gandimla altceva...

- Da... Iti vine sa crezi ca Ministerul vrea sa controleze posta via-bufnita? am schimbat subiectul intr-un mod deloc subtil.
Rose se uita la mine si eu am ranjit. Ma bucuram ca aveam incredere una in cealalta. Ea imi raspunsese, iar eu ii impartasisem micul meu secret "panos".
- Uite! am zambit aratand cu degetul spre cer.
Umbra alba a lui Sabri se profila pe cerul intunecat. I-am facut cu mana.

Ma uitam la bufnita mea care isi facu o aparitie,zbura gratioasa deasupra noastra...
Se indrepta lin spre noi si facu o reverenta in fata noastra.
Imi inmana o scrisoare de la tata:

Quote: Draga mea,
sper ca esti bine . Stiu ca ti-am trimis o scrisoare de la mine si de la mama ta,dar acum vreau sa iti scriu doar eu. Pun pariu ca in acest moment te afli la lac. Dupa cum vezi ,am timp sa ma ocup si de voi,de tine si de Kate,dar cand lucrezi la minister nu e usor,crede-ma. Sper sa fii bine si sa imi raspunzi curand.

Scrisoarea tatei ma uimise mult ,de aceea am si raspuns:

Quote: Da,tata ,sunt bine ,multumesc mult ca mi-ai scris. Abia astept sa iau vacanta ca sa vin acasa.

Sabri pleca in zbor spre casa mea...

Mi-am inclinat zambareata capul spre Sabri.
Fara sa vreau, am vazut cuvantul "Minister" scris cu susul in jos (cel putin pentru mine) pe scrisoarea primita de Rosalie, in timp ce vroiam sa o urmaresc pe Sabri. Dupa ce aceasta isi lua zborul, am intrebat:
- Ai rude in Minister? Nu de alta, dar si tata lucreaza acolo.
Mi-am amintit atunci cand tata venise tarziu acasa datorita unei farse. "Fugarise" un posibil hot, dar in final se dovedise a fi un Incuiat care isi uitase cheia in casa.

-Da,tatal meu lucreaza acolo.! ,am raspuns la intrebarea Emei.
-E foarte ocupat cu munca si de aceea ma mir ca si-a gasit acum timp sa trimita o scrisoare.,am continuat eu.
Ma bucuram pentru fiecare moment in care stiam,in care simteam ca mama si tata lasa deoparte treburile pentru a se ocupa de mine si de Kate.

Ma uitam la Ema asteptand sa mai spuna ceva...

- Foarte dragut! Si tata se comporta cam la fel... Este auror... Insa mama are mai mult timp, trebuie sa recunosc. Ea este doctor pentru Incuiati si ii place la nebunie meseria asta. Nu stiu de ce... Se spune ca pacientii Incuiati pot fi.. dificili uneori.
Am privit in gol spre lac. Culoarea apei in lipsa unei surse puternice de lumina imi amintea de culoarea unor pastile pentru raceala.
- Rose, crede-ma, nu iti doresc sa fi racita si tratata cu medicamente Incuiate. Sunt de-a dreptul groaznice! Bleah!