Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca
1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ Merlin's little request

**Ema Snow** · 17 Sep 2012, 20:46

OOC: Ala e un fleac, asa ca stai linistita ca nu-i nicio problema ^_^ Cum sa ma supar eu pe tine?

Se uita la Arthur si mai ca ii venea sa rada. Nu-i venea sa creada ca, peste ani, acela avea sa fie omul ce va spune stop arderilor pe rug si care va aduce magia la ordinea zilei. Ma rog, asta pentru o vreme, pana cand Incuiatii vor ajunge sa o considere doar o poveste de adormit copiii.
Desigur, o amuza ideea ca aveau sa faca si ele vraji in zilele urmatoare. Si intr-un fel era adevarat, doar ziua lor urmatoare era la cateva sute de ani distanta de cea a lui Merlin. Si sigur ca vor face vraji! Ema avea cursul de Farmece a doua zi! Insa era complet de acord sa mearga pe mana vrajitorului. Se simtea asa lipsita de vointa uneori, dar la ce nativa adevarata a Balantei era, se putea intelege. Frumos... N-avea ce comenta.
Isi duse mainile la spate si se uita cu interes la cum lucra Merlin. Retinu aproape toate denumirile pe care le spusese, desi cateva plante ii erau cunoscute sub alte nume. Ok, trebuia sa caute putin prin istoria Ierbologiei. Se putea rezolva. Se stramba scurt si isi musca buzele, preferand sa nu comenteze. Invatase si ea sa faca polipotiuni si chiar daca nu fusese nevoie de ele, Ema isi putea da seama ca varianta pe care o stia ea era cu mult mai economa si mai eficienta. Dar hei, in timpul lui Merlin lucrurile erau abia la inceput, corect?
" Asta ce e?" se auzi vocea lui Arthur, iar privirea Soimencei se intoarse automat spre el, oprindu-se asupra fiolei cu lichid argintiu din mana lui.

**Julieta D. Thibault** · 17 Sep 2012, 20:52

Julieta studie cu atentie tot ce facea Merlin acolo ramanand pur si simplu socata de faptul ca magia aparuse asa de...izbitor de simplu. Un singur om adusese magia si schimbase o lume intreaba, Lumea Magiei. Poate ca daca nu ar fi fost el sa descopere nici macar nu exista si doar Lumea Incuiatilor era posibila, ceea ce era un cosmar daca te gandeai ca putea sa fie si Lumea Magiei.
Un suras lung si larg i aparu pe buze cand privi cateva sticlute colorate, cu diferite lichide in ele care erau care de care mai toxice, folositoare, pentru diferite boli sau chestii de genul. Il observa pe Arthur cum manuia lichidul argintiu si o auzi pe soimeanca, brusc i lua sticluta din mana regelui si zise:
- Nu cred ca Maiestatea vrea sa pateasca ceva, e unul dintre cele mai toxice lichide. Iti provoaca o moarte lenta si dureroasa, iar daca ajunge in contact cu pielea arsurile pot ajunge pana la gradul trei si in timp vor aduce..moartea. Murmura ea si lua o gura de aer cand termina si observa privirile lor. Se intoarse spre ei ceva gen "Ce? Am spus ceva gresit?".
- Foarte bine, invatacelule. Spuse Merlin zambind insa Arthur zise pe un ton ciudat.
- Bine, miss..Cum-Te-o-Chema, nu am sa ma mai ating de nimic, si multumesc ca iti faci griji pentru pielea mea. Murmura el razand si facandu-i cu ochiul. Cercetasa rabufni scurt si apoi se intoarse cu spatele la rege, dar inainte zise:
- Miss Christine, zise ea cu privire la numele ei.

**Ema Snow** · 17 Sep 2012, 21:15

Ema se intreba pentru o clipa agonizanta daca i-ar fi placut ca Arthur sa se 'joace' cu otravuri sau cu sange de unicorn. Mda... Categoric otravuri. Ii facu un semn de ok Julietei si ridica o spranceana cand regalitatea sa ii facu cu ochiul. ' Pisicheri, nu?' gandi ea ironica. Oh, cand va afla Guinevere.... Poate ca tot Camelotul avea sa se cutremure. Dar tinand cont de legende si de triunghiul amoros format cu Lancy, mai bine renunta la astfel de ganduri aiuresti.
Se umfla de mandrie cand o vedea pe Julieta reactionand. Asta era Cercetasa ei!
Ema privi spre ceaunul in care Merlin pregatise potiunea, urmarind cu interes cateva bule ce se zbateau sa iasa.
" Cred ca avem nevoie de paducel..." murmura Merlin.
Soimeanca il privi nedumerita.
" Pentru a imbunatati circulatia sangelui?" intreba pe o voce joasa, castigand un zambet din partea batranului.
" Si pentru asta" rase el. " Sunteti dragute sa mergeti sa cautam? Si Arthur, poate ca e mai bine sa asisti si tu"
' Oh, perfect!' gandi Ema, insa ii zambi amuzata Julietei.

**Julieta D. Thibault** · 17 Sep 2012, 21:39

Inghiti in sec si i zambi soimencei ridicand din sprancene in sus si in jos multumita. Se ridica de pe canapeaua aceea si observa doua halate frumoase aranjate intr-un cui, Merlin le facu semn fetelor sa le ia zicandu-le din priviri ca nu era bine sa de-a de banuit niciuna. Isi lua halatul negru pe ea, ceea ce i se parea ciudat insa apoi se convinse ca halatele albe erau doar pentru spitale.
- Sigur, mergem.. Murmura ea in cele din urma sacadat cand auzi ca si regele venea, oricum el avea doar nouasprezece ani, ce putea gandi atat de regeste la anii aia? Voia bani, faima si femei, cam atat..desigur, in istorie era scris ca el avea sa opreasca multe razboaie si diferite chestii, insa asta la vreo douazeci si opt de ani, trezeci pe acolo cand avea mai multa minte. Lua o gura de aer si apoi il urma pe Merlin iesind din coliba aceea si punandu-si mana la ochi, soarele era demult pe cer insa era puternic si afara batea usor vantul de toamna, incat nu se simtea caldura. Arthur o lua in fata ei si cercetasa o trase pe soimeanca de mana si i sopti la ureche:
- Tine-ma sa nu-l omor si sa stric istoria!

**Ema Snow** · 18 Sep 2012, 17:35

Ema se uita lung la pelerina ei, insa se conforma. O abandona pe un scaunel si isi puse haina neagra. Se simtea putin cam scoasa din decor, desi pentru un ochi vechi arata cat de normal se poate. Deloc banuitor. Fiind scunda, se vazu nevoita sa-si suflece manecile si sa ridice putin poalele hainei, astfel incat sa nu o tarsaie.
Iesi din coliba, trase usa in urma ei si se stramba profund. Ce nu ar fi dat pentru o pereche de ochelari de soare? O dureau ochii ingrozitor si stia ca e putin cam sensibila la lumina, datorita pupilelor dilatate. Din cauza asta ura Ema atat de mult schimbarile bruste ale luminozitatii. Inainta incet, asteptand ca ochii sa i se obisnuiasca si privi fix in fata cand Julieta o trase de mana. Buzele i se deformara usor intr-o strambatura.
" Inseamna ca va trebui sa fiu foarte atenta. Nu de alta, dar s-ar putea sa fiu total de acord ca tu sa-l omori. Si atunci am intra in alte belele" murmura in raspuns.
Il pironi pe micul dichisit cu privirea, mereu fixa in ceafa lui. De parca putea sa-l potoleasca si sa-l lecuiasca de atitudinea asta aroganta numai uitandu-se la el. Scoase un sunet jos din gat, in semn de dezgust.

**Julieta D. Thibault** · 20 Sep 2012, 22:01

I venea sa-l omoare doar cu privirea, insa de ce sa strice firul istoriei? Era doar un pustan de nouasprezece ani care avea sa mosteneasca tronul si nici macar nu stia cum sa faca asta, insa citise in cartile Incuiatilor ca va face o gramada de lucruri bune si va opri asuprirea vrajitorilor. Puncte in plus pentru asta, rege Arthur! Isi umezi buzele si incepea sa mearga ingreunat, soarele o deranja, de ce nu-si luase ochelarii de soare? Poate pentru ca nu trebuia sa ii poarte mereu, de unde stia ca avea sa ajunga din nou in Evul Mediu, chiar in toiul verii!
Isi incorda muschii de la picioare continuand sa mearga si privind in jur, copacii se aflau de o parte, inalti si cu frunzele mari si verzi. Era un aer mai ciudat, acel aer proaspat care voiai sa te trezeasca in fiecare dimineata.
Continuara sa mearga pana ajunsera in padure, Merlin isi drese glasul si zise:
- Ar fi bine sa ne despartim, floarea are petale mov cu buline galbene pe ea, deci..la treaba! Spuse el in cele din urma si apoi adauga: Ar fi bine sa mergem despartiti, adica Arthur poate merge cu una dintre voi iar eu cu cealalta, padurea e periculoasa.
- Oh, nu! Eu ma duc singura.

**Ema Snow** · 21 Sep 2012, 15:15

Ema incerca sa-si elibereze fruntea, dandu-si bretonul intr-un ritm constant al miscarilor. Trei pasi si isi ridica mana pentru a da suvitele castanii intr-o parte.
I-ar fi placut sa traiasca intr-o astfel de vreme. Bine, exceptand chestia cu arderile pe rug si tot tacamul. Ok, trebuia sa reformuleze. I-ar fi placut sa traiasca intr-un loc ca acela. Aer curat, multa natura. Si unde latura asta era imblanzita, gaseai intotdeauna lucrari arhitecturale desavarsite si gradini ornate. Da, i-ar fi placut sa traiasca acolo. Intotdeauna ii placusera castelele, asa ca era in culmea fericirii cand explora Hogwarts-ul. Toate aveau atmosfera aia de mister nobil si impunator.
Se uita pierduta la Merlin cand il auzi vorbind si tresari afland raspunsul Julietei.
" Merg eu cu Arthur" se oferi Ema, uitandu-se insistent la Cercetasa.
Se ruga din tot sufletul ca Juls sa mearga cu Merlin. Asta nu era teritoriul lor. Nu erau obisnuite cu ce se putea gasi in padure la vremea respectiva. Si de dragul sigurantei putea sa suporte o Maiestate rasfatata pentru o vreme. Nu o deranja. Poate chiar putea sa faca ceva instrucie cu el.

**Julieta D. Thibault** · 21 Sep 2012, 15:39

Zambi cand auzi vorbele soimencei, insa voia sa mearga singura, dar nu avea de ales caci trebuiau sa termine odata cu asta si apoi sa se intoarca in timpul lor. Dadu afirmativ din cap si apoi ea cu Merlin o luasera la dreapta iar Ema cu Arthur in partea cealalta. Isi sufleca manecile de la bluza ei de dedesubtul halatului acela alb si apoi porni dupa Merlin lasandu-i in urma pe soimeanca si pe micul rege.
Isi scutura hainele de praf, nu putea crede ca intr-o padure asa deasa insa se conforma si continua sa mearga, insa nu observa ca luase o cale opusa lui Merlin si se auzeau cativa pasi de cai, iar in cateva secunde fusese inconjurata de garzile regelui.
- Ne para rau, domnisoara, trebuie sa va retinem. Ati incalcat proprietatea regelui Arthur!
- Nuu! Eu..nu, nu e asa. Murmura cercetasa indignata de faptul ca aproape fusese luata pe sus de cei cinci barbati insa fusese prea tarziu, tipa in zadar caci nime nu o auzea.

**Ema Snow** · 21 Sep 2012, 16:04

Emei ii venea sa se omoare. Nu. Ii venea sa omoare. Cinci minute in compania tanarului si era de ajuns. Parca prefera sa stea si sa fie tacanita de Hawkeye o zi intreaga decat asa ceva.
" Deci, Eli..." incepu Arthur.
" Nu-mi spune asa" comenta ea, dar evident fusese ignorata.
" Deci, Eli. De unde esti?"
La naiba! Ea sa fie de curiozitate regeasca! De unde era? Pai, se nascuse la Londra, capitala urmasei Albionului. Da, sigur ii spunea asta si sfarsea catalogata drept nebuna. Si ce putea sa zica? Trebuia sa fie de undeva de departe, insa in acelasi timp de aproape. Altfel nu avea sens faptul ca stia de Merlin.
" Camelot" spuse ea sec.
De unde putea sa fie cineva? Acum pe bune! Spera doar ca Arthur sa ignore total subiectul.
" Nu te-am mai vazut prin oras pana acum"
Ii scapa o injuratura la adresa regalitatii sale. Se prefacu ca nu-l aude, aplecandu-se pentru a cerceta o planta. Cand Arthur paru sa intrebe iar, Ema se ridica rapid si isi continua drumul.

**Julieta D. Thibault** · 21 Sep 2012, 16:10

Nici nu apuca sa mai zica nimica, se zbatea insa puterea unui barbat era mult mai mare ca a ei asta era sigur. Ajunsera la castel in curand si fusese data de pe cal jos tinuta de doi barbati si mergand spre poarta castelului, un castel imens se afisase in fata ei, superb insa acum nu-i ardea de asta.
Voia doar sa ii de-a de stire soimencei, insa nu stia cum. Barbatii o condusera intr-o celula din inchisoarea castelului si o aruncasera acolo, le trasese priviri fulgeratoare si unul dintre ei zise:
- O sa vedem noi, papusa, ce v-a face Arthur cu tine.
- Dute naibi, cu tot cu regele tau! Marai ea in cele din urma si primi o palma destul de zdravana din partea tipului ala care acum radea, isi puse mana pe obraz observand picurii de sange cum se prelingeau pe degetele ei lungi.
- Mai vedem care se duce dracu` si care nu. Zise celalat tip in cele din urma si apoi plecasera, lasand-o pe cercetasa inchisa in celula. Se ridica de acolo si prinse de gratii, insa erau rezistente.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca 1 2 3 4 5 … 7 Next » //  / Merlin's little request

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca
1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ Merlin's little request