Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca
1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ Merlin's little request

**Ema Snow** · 21 Sep 2012, 16:20

In ciuda faptului ca era intr-o permanenta stare de 'pocneste-l! pocneste-l pe rasfatatul ala!', Ema simtea ca ceva nu era tocmai in regula. Se uita in jur, insa nu vazu nimic cunoscut in afara de expresia afurisitului.
" Cred ca trebuie sa ne intoarcem" decise Soimarita, castigand un pufnit ironic din partea regelui.
Cum de ajunsese cineva atat de tanar pe tronul Camelotului?! Daca ar fi fost de fata cand piticania a scos sabia din piatra, pe bune daca n-o fermeca sa ramana acolo! Arthur nu era inca bine conturat in personajul de legenda. Inca avea caracteristicile regale si negative. Insa ea se chinuia sa vada partile bune, aflate pe undeva pe acolo, adanc in inima lui.
Inainta incet, uitandu-se intr-una dupa silueta batranului Merlin sau a Julietei. Insa singurul lucru ce nu parea la locul lui era turnul ce se profila in departare.
" Acolo e Camelotul, dar cred ca deja stii asta" anunta Arthur, probabil observandu-i privirea derutata. " Ala e turnul lui Merlin. El sta de obicei acolo, atunci cand lucreaza pentru domnii Curtii. Insa uneori prefera sa vina la coliba sa. Spune ca e mai multa liniste. Haide!"
Arthur o lua inainte spre castel, iar Ema nu facu decat sa-l urmeze. Era debusolata si se tinu ca un scaiete dupa el, inclusiv atunci cand se gasi la portile impunatoare.
" Sire! O tanara mai ciudata a fost gasita incalcandu-va proprietatea. E in temnite acum" anunta o garda, iar Ema simti ca incepe sa tremure. Cu pasi repezi, il urma pe tanarul rege spre temnite.

**Julieta D. Thibault** · 21 Sep 2012, 16:37

Inghiti in sec, apoi se lasa jos pe scaunul acela care se rupse cu ea. Grozav! Puteau lucrurile sa mearga mai rau de atat? Isi umezi buzele si incerca sa gaseasca ceva cu care sa iasa de acolo, trebuia sa iasa de acolo altfel simtea ca se sufoca!
Da, era claustrofobica insa ce conta? De mica urase spatiile mici si inguste, niciodata nu agreease inchisorile de aceea incerca si ea sa se detaseze de la cat mai multe misiuni la Azkaban, desi uneori era inevitabila.
Ofta, privi in sus tavanul si observa o cheita pusa sus, un zambet malefic i aparu pe buzele usor crapate din cauza frigului. Da, era frig de inghetai acolo si plus batea vantul prin gemuletul acela mic si scorojit! Lua cheita si observa ca se potrivise si deschise usa de la temnita insa auzi pasi, o lua in directia opusa si se izbi de Ema si de Arthur, i privi si zise:
- Oh, dar cand era sa apareti?! Gorilele alea ale tale ar trebui sa invete sa se comporte cu o femeie !!! Spuse tanara privindu-l pe Arthur indignata.

**Ema Snow** · 21 Sep 2012, 16:45

Ema se uita cu ochi mari la Julieta. Parca degeaba se asteptase sa o gaseasca aici, tot o uimea peste masura. Si apoi, mai era faza ca nu era intamnitata. Aici zambi. Sigur cineva facuse o gafa, iar Julieta o descoperise repede. Insa zambetul ii ingheta pe buze cand se uita la obrazul fetei. Mainile reci inainte erau brusc incalzite de o furie oarba. Arunca o privire mortala spre Arthur si se repezi spre el, abtinandu-se sa nu-l ia de guler.
" Daca pomenesti ceva din ce urmeaza sa vezi, jur ca te transform in dihor!"
Ii intoarse spatele si isi musca buza, asa cum facea de fiecare data cand mintea. Ea habar nu avea cum ar putea sa transforme pe cineva in dihor, dar Arthur nu stia asta. Indeparta haina si isi scoase bagheta de la cureaua blugilor, avand grija sa nu o vada altcineva in afara de Julieta. Murmura rapid cateva cuvinte si urmari incordata cum rana se inchide. Prefera sa nu-i ofere nimic Julietei pentru a se curata de sange. Era mai bine sa-l foloseasca pe post de acoperire. Ii ridica barbia delicat cu un deget si cerceta pielea proaspat vindecata. Multumit de rezultat, Soimeanca isi puse iar bagheta la curea si trase bluza pe deasupra.

**Julieta D. Thibault** · (This post was last modified: 21 Sep 2012, 17:15 by Julieta D. Thibault.)

Se bucura ca soimeanca revenise langa ea, oricum nu avea sa plece oriunde fara Ema. Scosese un zambet fals insa in acelasi timp plin de multumiri soimencei ca ii vindecase obrazul lovit sau mai bine zis zgariat de palma tampitului ala.
Lua o gura mare de aer si isi pipai bluza, bagheta nu era acolo! Se intoarse si o cauta in stanga si in dreapta apoi isi opri privirea catre Arthur si Ema, acestia uitandu-se la ea nedumeriti de faptul ca era asa agitata.
- Uhm, 2 minute! Bagheta mea e ..in temnita!
Murmura ea facandu-le semn sa stea acolo si apoi se intoarse la locul faptei alergand, lua bagheta de jos si auzi usa cum se inchide. Se repezi la gratii insa unul din gardieni spuse:
- Oh nu! De data asta nu mai fugi, o data ma pacalesti..a doua oara nu! Spuse el razand si apoi cercetasa incepu sa tipe, insa nimeni nu o auzea. Spera doar ca regele si soimeanca sa se gandeasca sa vina dupa ea.

**Ema Snow** · 21 Sep 2012, 17:27

Ema aproba scurt cu o miscare a capului si isi incrucisa bratele la piept, privind-o pe Julieta cum se indeparteaza.
" Deci, Eli..." 'La naiba, Arthur!' " Esti o vraj... Ahem. O utilizatoare a cuvantului cu 'm'" se facu auzita vocea lui Arthur.
Soimeanca aproba iar.
" Si din moment ce cealalta are o chestie cu 'b', inseamna ca si ea este o chestie cu 'v' " continua el.
Ema aproba iar si isi dadu ochii peste cap. Foarte codat limbajul regesc, n-avea ce sa zica. Ori Arthur era suficient de naiv incat nu-si dadea seama cat de clare fusesera vorbele lui, ori toti prin jur erau suficient de batuti in cap ca intr-adevar sa nu se prinda. Nu-si putea explica care era cea adevarata.
Dura prea mult. Unde era temnita aia? In timpul lor? Julietei ii lua pur si simplu prea mult. Poate ca isi cauta bagheta, fiindca nu stia exact unde in temnita era... Si atunci nu era mai bine ca Ema sa o ajute? Se uita la Arthur si ii facu un semn ca avea sa vina imediat. El doar o privi curios si ridica din umeri.
Pasii ei rasunau usor pe culoarul decorat periodic cu zabrele, iar ea se uita din reflex in celule. Majoritatea erau goale. Insa una ii atrase destul de mult atentia.
" Julieta! Cum Dumnezeului ai ajuns in situatia asta?! Alohomora"
Isi scoase bagheta si o indrepta spre usa, insa ceva o prinse aproape imediat de incheietura. Isi ridica privirea si intalni ranjetul nespalat al unei matahale.
" Esti arestata pentru folosirea magiei si, potrivit legilor noastre, vei fi pedepsita cu moartea" spuse el repede, luandu-i Emei bagheta din mana si impingand-o cu rapiditate spre Julieta.
Perfect! Chiar mai mult decat perfect! Se uita in gol spre Cercetasa si murmura cateva cuvinte. O bufnita argintie tasni din varful baghetei ei, facandu-l pe paznic sa tipe moale, si o lua in zbor spre directia unde se afla Arthur.

**Julieta D. Thibault** · 21 Sep 2012, 17:33

Inghiti in sec si privi cum Ema se apropie de temnita si zise:
- Nu trebuie sa fi aici! Fugi, dute! Murmura ea in cele din urma insa era prea tarziu, unul dintre gardieni o scoase pe cercetasa de acolo si ii spuse acelasi lucru ca si Emei, o lua de brat rapid si o apuca sa o duca..pe rug, dar inainte aveau sa faca o oprire la consiliu.
Dupa un drum lung de mers pe jos prin castel se infatisara in fata a trei oameni, probabil consilieri si judecatori pe vremea aceea, insa nu conta. Voia sa mearga de acolo si sa-si vada de timpul ei, de familie, prieteni si Artimei!
Rasufla sacadat, insa verdictul se daduse repede. Tinerele vrajitoare aveau sa fie arse pe rug cat mai repede posibil, soimeanca intr-o parte iar cercetasa in cealalta parte. Gardienii pregatira focurile repede si se pare ca o gramada de oameni aveau sa participe la asta, tinerele urcara pe niste scari de lemn pana ajunsera la locul faptei. Cercetasa dadu in retragere insa unul dintre gardieni o impinse si o lega acolo, ea era prima caci soimeanca acum doar privea." La dracu cu regulile voastre tampite! Arthur unde naiba esti. gandi cercetasa.

**Ema Snow** · 21 Sep 2012, 17:44

Incerca sa-si dea seama de ceea ce citise. Ce vraji folosisera vechii magicieni pentru a scapa de asta? Intotdeauna existase unul mai breaz care sa scape de flacari, insa nu-si amintea cum. Aveau nevoie de timp. Foarte mult timp! Poate daca incercau o Disparitie...
Ema se impiedica de prima treapta cand strajerul o impinse. Nu opuse rezistenta. Stia ca ar fi fost degeaba, fiindca nu avea bagheta, ea nu era grozava la vraji fara asa ceva, era prea slaba fizic si lipsita de forta pentru a rezista si a castiga o batalie cu o matahala fara creier. Isi simti mainile urland de durere cand cineva stranse putin cam prea mult legaturile. Deci Disparitia iesea din discutie. Nu stia cum sa reuseasca fara sa care si lemnele dupa ele.
Si mai era si multimea! Naiba sa-i ia cum de se adunau toti la un spectacol gratuit! O executie in timpul fetelor ar fi fost ceva scandalos!
Un barbat imbracat in zale, cu o expresie trista intiparita pe chip, se apropie de ele cu o faclie aprinsa in mana. El se uita undeva in stanga, la unul din consilierii ce isi ridica bratul pentru a da semnalul. Asta nu era de bine... Aveau nevoie de timp!
" Stati!" striga Ema.
In alte conditii, s-ar fi uitat rusinata in pamant cand toate capetele se intoarsera spre ea. Consilierul ingheta cu mana in aer. Dar nu conta. Trebuia sa vorbeasca.
" Ne-am primit judecata, dar decizia nu i-a apartinut regelui!"
Nimeni nu paru prea ahtiat dupa noua informatie.
" Ce spune asta despre voi, hmm?" continua ea, stapanindu-se cu greu ca sa nu-i tremure vocea. Intr-un fel reusi, caci isi auzea glasul sigur, desi nu era deloc asa in realitate. " Cum de indrazniti sa treceti peste autoritatea regelui?" intreba si se uita spre consilieri. " Vreti sa puneti mana pe puterea lui?"
Asta paru sa starneasca cateva vorbe rapide si speriate printre oamenii din multime.

**Julieta D. Thibault** · 23 Sep 2012, 21:04

Ii era frica, pentru prima data frica se instalase in corpul ei ca si adrenalina. Chiar avea sa moara alaturi de soimeanca in halul acesta? Isi scutura capul insa unul dintre soldati o facu sa stea dreapta de zici ca era in armata, inghiti in sec. Ii arunca o privire nevinovata si tematoare soimencei si tresari scurt cand auzi cuvintele ei, macar sa vorbeasca si sa traga de timp pana ajungea Arthur, orice ceva de genul. Isi muta privirea catre un barbat imbracat in zale, cu o falca in cer si una in pamant si aratand ingrozitor insa asa era pe atunci, oameni ingrozitori!

- Din cate stiu, doar regele poate acuza si condamna pe cineva la moarte, consiliul doar judeca nu si condamna! Murmura ea in cele din urma privindu-i pe toti, toti ramasera uimiti de tupeul fetelor, insa pe atunci ca sa ai tupeu trebuia sa fi instartit si sa ai un loc in societate. Tanara tusi scurt si un zambet ii aparu pe fatza cand il observa pe Arthur cum se apropie, se ruga doar sa fie de partea lor si sa scape cu viata de acolo, altfel l-ar fi bantuit toata viata lui! Si dupa, daca putea desigur insa acum nu trebuia sa se gandeasca la asta.
- Arthur! Murmura ea.

**Ema Snow** · 23 Sep 2012, 22:23

Ema isi intoarse usor capul spre Julieta, zambinfu-i sincer. Habar nu avea daca vor muri acolo sau nu, insa, indiferent de situatie, isi dorea sa sfarseasca cu capul sus. Sa termine cu demnitate si stiind ca nu era singura. Intr-ul fel, era bucuroasa ca avea sa se termine alaturi de Julieta. Da, avea persoane pe care le stia de mai mult timp, dar alaturi de Cercetasa trecuse prin cateva intamplari ce vor ramane pe veci in memoria ei. Si ajunsese sa tina la Juls ca la o membra a familiei intr-un timp scurt.
Zambi, observandu-l pe Arthur in multime, inaintand gales spre ele. Mai mandru decat il vazuse pana atunci, cu o expresie solemna pe chip. Ochii lui... Erau mai reci, lipsiti de viata. Duri. Furiosi.
" Asa si e!" se facu vocea lui Arthur auzita peste multime. " Iar ele au partea de vina. Au fost judecate pe drept si iata-le acum, aici, in fata voastra! Si cred ca e suficient ca eu sa dau verdictul final, desi asta nu va schimba prea mult situatia"
Emei nu-i venea sa creada. Era aceea o tradare cumva? Soimeanca pufni. Tradata de un limbric de rege. Brusc, nu-i mai pasa de nimic. Se uita fix in ochii lui, incercand sa-l domine cu verdele ei. Arthur ii intoarse privirea.
" Eliberati-le!" spuse el dupa o pauza lunga si le zambi usor celor doua.

**Julieta D. Thibault** · 24 Sep 2012, 16:32

Ea nu zambi inapoi regelui, din vina garzilor lui stupide ajunsesera aici si mai ales se facura de ras in fata atator oameni. Nu o interesa ultima chestie prea mult, insa se saturase sa fie marioneta tuturor si sa o zboare dintr-o parte in alta. Dupa ce fusese eliberata de catre calaul acela si garzi, se intoarse spre tipul care o amenintase inainte si ii dadu o palma zdravana, spre mirarea ei toti incepura sa susoteasca si sa se mire.
- Asta e pentru ca nu stii sa-ti tii mainile acasa si pentru ca esti un..idiot care ma ameninta fara rost! Murmura ea in cele din urma, soimeanca se afla undeva jos langa Arthur iar cercetasa cobora pe niste trepte.
Ajunse in dreptul soimencei si a regelui, regele era frumos, inalt, brunet cu ochii albastri si oricine s-ar fi topit dupa el, insa pacat ca erau in secole diferite iar tanara..era ocupata. Se intoarse fugitiv spre Ema, zicand:
- Haide, nu vreau sa mai stau nici macar o secunda aici. Murmura ea in cele din urma si o lua la fuga spre cea mai apropiata iesire insa fusese intrerupta de Arthur care o intoarse din drum si ea zise:
- Ce? E de ajuns ca garzile tale mai ne-au taiat gatul daca nu ajungeai la timp, instruiestele sa-si tina mainile acasa alta data!

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca 1 2 3 4 5 … 7 Next » //  / Merlin's little request

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca
1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ Merlin's little request