Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 9 10 11 12 13 … 16 Next »

/ Mirror

Chiar imi cer iertare...Stiu sunt doar..o nesuferita. Imi pare sincer rau..
Sa mai pui capitole, sunt foarte curioasa de poveste .

Chapter 1 - The same

Ei nu ti’au spus niciodata ce inseamna sa fii aceeasi. Nu ti’au spus ca va trebui sa te schimbi. Iar tu, suflet plin de culori si de vise, te’ai dedicat intotdeauna lor, pentru a’i multumii pe ei, pentru a le face lor bine. Pe tine insuti te’ai uitat...

Fiecare saptamana era la fel, inchisa in scoala, incercand sa rezist pana auzeam sunetul clopoteluilui. Ziua mi se parea din ce in ce mai lunga. Cursurile deveneau infernale cu fiecare ora. Lilith ma innebunea cu site’urile ei. Mandie, atunci cand vorbea, tinea un discurs de trei pauze. Totusi, cu Megan era diferit. Nu exista zi in care sa nu ma faca sa rad. Deasemenea, Lavie ma uimea cu textele ei. Acesta era cercul meu de prieteni. Ne suportam reciproc. Nici eu nu eram lipsita de defecte.
Faptul ca iubeam cele zece minute de libertate, nu insemna ca iubeam si folosirea lor. Se intampla minunea ca doar abia o data sa parasesc clasa. Cand se termina totul.
In mare parte, aveam obligatia sa ii tolerez si pe altii. Iar acum ma refer la colegi, in cea mai mare parte baietii. Multi dintre ei, daca nu toti, in total fiind unsprezece, ma enervau! In primul rand, prin comportamentul lor fata de noi, fetele, in general, si in al doilea rand, comportamentul lor fata de mine!
Exista un destept foarte faimos in scoala pentru frumusetea sa. Se numea Robert. Brunet, ochii negrii... Pff... visul unei nopti de vara pentru unele. Nu si pentru mine, desi in jur se vorbea doar despre el. Adica Lilith si Mandie o faceau... Ele deja devenisera vrajite de... dragoste.
Intr’o zi, pe la sfarsitul lunii ianuarie, am avut o discutie cu Mandie.
“Poti sa ma ajuti cu ceva?”
Am parut surprinsa.
“Depinde de ce vrei.” am comentat eu.
“Lavies m’a rugat sa aflu la ce ora are Will antrenamentul pentru fotbal.”
“De ce o intereseaza atat de mult?”
Oftat.
“Esti desteapta! Da’ti seama singura! Nu pot sa spun! Deci, ma ajuti, te rog?”
M’a privit in ochi intens.
“Nu pot s’o fac. Stii ca nu vorbeste cu mine. Adica... cel putin nu ne intelegem bine. Reciproc!”
“Oh, dar Doamne! Ce s’a mai intamplat?!”
Am ridicat umerii.
“Nimic. Vorbeste tu cu el!”
“Nu! Esti nebuna! Nu!” aproape a tipat ea.
“De ce?” am parut eu interesata.
“E foarte bun prieten cu Robert... si nu am chef sa ii povesteasca despre mine.”
Propozitia asta mi’a adus aminte de ceva ce aflasem toamna trecuta. Mda... cand o fata de la tennis ii spusese ca Mandie il place. Am pufnit. Se implinea un an, deja.
Il iubea... la fel ca Lavies pe Will, bineinteles!
Am privit’o intrebator pe satena.
“Ti’ai dat seama, nu?”
I’am facut semn ca da.
“Ok! Mersi oricum, ma descurc de aici.” a spus, plecand.
Mi’am scos din ghiozdan caietul de fizica, cea mai proasta materie, incercand sa retin niste formule pe care nu le invatasem weekend’ul trecut.
Era luni... iar adevarul incepea sa se iveasca...


Nu e mare lucru, dar recunosc ca abia am putut sa ma opresc din scris E atat de frumos cand povestesti ceva... adevarat

Nu-mi zi ca viata ta reala ca nu te cred...E prea tare MULT prea tare . O viata reala uneori pare mai captivanta decat una imaginara NEXT!

e foarte tare, Lizzie

next

Cateva comentarii si voi pune urmatorul capitol Care vreau sa aiba doua sau trei pagini Word
Mersi foarte mult

PS. 1. E viata reala
PS. 2. Imi place sa va tin in suspans si de asta vreau sa va zic ca... urmeaza ceva nou... un alt personaj, invizibil pentru un moment, dar foarte important pentru viitor

Scuze de intarziere
E superb si de abia astept nextul
Mai ales daca o sa aiba 3 pagini in word

WAAAI
juur ca o sa fie ficul meu preferaat

hei si mie mi se pare ca robert e frumusel=))) uita'te si tu mai bine la el..e asa ingamfat si cu ochi asa negri:> hehe)
ps: STRICT SECREEEEET:-$ in fic eu sunt Megan >: ) )))

ps2 4Lizzie: te iubb vacuta mea scumpaa ><><

ps3: abia astept partile incestuase dintre megan & victor lol mai stii?)))

Uite aici next'ul. Dupa cum am promis - trei pagini de Word =]]] si un rand
In mare parte, doar dialog
Enjoy...




Problemele de la scoala nu pareau prea sufocante in comparatie cu cele de acasa. Mama trebuia sa se opereze la Bucuresti si lipsea doua saptamani. Pot spune ca se numea noroc – stateam la bunici.
Insa greutatile sociale tot insemnau ceva. Cu putine zile inainte de vacanta semestrelor, lucrurile devenisera ciudate.
Eu, Megan, Mandie si Lilith ne gasiseram loc pe tevile din fata clasei. Discutam, ca deobicei:
“Hei, ne spui si noua in ce an s’a nascut Mihai I?”
Rectific – discutam despre istorie.
Lilith a adoptat o atitudine serioasa, relatand:
“Poi... S’a nascut in Romania in 1921, ca fiu a lui Carol al II-lea si al Elenei, fiica regelui Constantin I al Greciei, nepot al regelui Ferdinand si...”
“Bine, bine! Restul stim!” aproape a tipat Meg pentru a o opri.
Lilth a spus, revoltata:
“Ogh... si fatucile astea. Se cred niste atotstiutoare!”
Am zambit nonsalant.
“Cum ti se par noile colege de banca?” m'am adresat eu lui Megane.
A parut surprinsa. Nu era singura. Mandie si Lilith ma priveau ca pe un extraterestru, de dupa ea.
“Nu te’am vazut cand ai iesit!”
Mi’am dat ochii peste cap.
Se pare ca cineva era pregatit sa’mi raspunda la intrebare. Dar in soapta.
“Sunt enervante si inca rau... I miss Lavies."
O credeam. Helene si Crisstine erau foarte rele, deobicei.
Chiar in acel moment, in fata noastra a aparut zambareata.
“Vine cineva la oglinda?”
Megan a dat din cap in semn ca nu.
“Victor, asa'i?” a intrebat Lavies.
A clipit vinovata.
“Merg eu.”
Acceptasem, deoarece situatia devenise plictisitoare. Succes, Meg, cu tocilarele care nu invatasera acasa!
Ne’am strecurat prin multimea celor de la clasa vecina – diriginta le tinea o predica – trecand si printre cei de la 11B. Am ajuns in cele din urma unde ar fi trebuit.
“Ieri am fost in parc cu Mandie si...” s’a oprit aratandu’mi cu mana un semn. Nu’l intelesesem! “... era acolo!”
“Cine a fost?”
“Doi!”
Aham... doua degete...
“Cine mai e si asta?” am intrebat surprinsa.
“Nu ti’a spus Lily?”
Am scuturat din cap.
“Ah, bine atunci!”
Deci, posibil sa fi fost ceva important.
“Si...?!” am rugat’o sa continuie.
“Nimic.”
Curiozitate.
“Te rog!?”
“Mmm... sa’ti zica ea!”
Am iesit pe usa incaperii imediat ce’mi privisem parul cateva secunde. Lavies m’a urmat.
Am pufnit. Nu aveam nicio sansa cu sora ei.
“Ok... nu’mi spune ce semnificatie are...” ca imi dadusem eu imediat seama. “Spunem doar numele... si clasa” am adaugat eu imediat.
“Ntz...”
Am privit’o lung.
Oftat.
“Bineee... E din 11B si se numesti Ryan.”
Wow! Mai mare! Doamne, la ce se gandeau si ele!
Ne’am intors in acel moment in clasa, dar cand am trecut pe langa seniori, am incercat sa vad daca cineva striga la altcineva care se numea astfel. Patetic!
Majoritatea dintre colegi erau la locurile lor. Lavie s’a dus la al ei. Iar eu... aveam cea mai stralucita idee din toate timpurile!
Am mers la Carter. Cunostea majoritatea elevilor mai mari si mai mici ca noi.
Zambeam, avand niste ochi adorabili – cel putin pentru mine.
“Tu ce vrei?” a cerut el sa stie.
Mi’am dat ochii peste cap.
“Cunosti vreun Ryan, in clasa a 11’a, din scoala?”
S’a gandit putin.
“E unul, Ryan Lohan, la 11C. E brunet si poarta ochelari.”
Am ridicat din umeri.
“Dar in 11B?”
Din nou, s’a gandit.
“Da, sunt doi defapt. Nu’i stiu personal, oricum.”
Ce noroc, Doamne!
“Iti place de el?” a continuat repede.
Am facut ochii mari.
“Nu mi...!”
Ogh... Gura mare, gura mare!
“Ah, atunci lui Mandie!”
Am scuturat din cap.
“Lilith?” m’a provocat acesta.
Ar fi continuat la nesfarsit, asa ca aveam de gand sa’l opresc.
“Afla singur!” i’am zis plecand.
In urma mea tot am auzit o soapta.
“Atunci cu siguranta lui Lily!”
La naiba! De ce tocmai nimerise adevarul? De ce nu incepuse cu ea, ci cu Mandie? De ce ma oprisem tocmai la acel nume! Ma uram! Si pe el. Dar demult timp.
Aveam probleme! Da, probleme serioase!
M’am asezat in banca, simtindu’ma dintr’o data cea mai idioata persoana din lumea asta.
Mi’am cufundat capul in maini.
Nervoasa.
“Esti suparata?” s’a auzit o voce din dreapta mea.
Colega de banca sacaitoare.
“Nu...” am soptit.
“Sigur nu esti suparata?”
“Nu...”
“Sigur? Nici pe mine?”
“Nu...”
Aceleasi intrebari din fiecare ora.
“Atunci ce ai?”
Nimic... Nu putea intelege ca niciodata nu am nimic. Si chiar daca as fi avut, nu i’as fi spus. Altfel, se ducea la prietenele ei, reginele, si le spunea totul. Lara – iubita lui Robert – si Clara – fosta iubita a lui Will. Si chiar nu aveam chef sa ma barfeasca nimeni.
“Valerie...” vocea asta foarte ragusita venea din spate.
Celalalt Robert. Sincer, mai urat, mai tocilar ca niciodata si dusmanul de moarte al lui Megan. Stia ea de ce! Intotdeauna aveam probleme din cauza anomaliei lui. Nu’mi explicam cum putea sa faca asta!
“Ce mai e de data asta?” am raspuns eu plictisita.
“Spunei lui Robert sa’mi dea caietul.”
Uite una din cele zeci de mii de anomalii – frumoasa rima!
M’am intors catre celalalt Robert, care statea in fata mea.
“Robert...” am inceput eu mai enervata ca niciodata.
S’a uitat la mine.
“Dai caietul...” am facut semn spre celalalt din spate, care tinea mana intinsa.
Imi venea sa ma dau cu capul de pereti. Nu meritam o asemenea viata! Pff...se intelege prin ce ziceam despre a’i suporta pe unii.
In urmatoarele minute a sosit si profesoara. Ca deobicei, ora se anunta lunga si cu tipete. Din partea ei. Din partea noastra doar chicoteli cand cei care nu invatasera primeau 7, 8 sau 9. La noi performanta era de 10. Si o aveau cam multi.
Dupa ce scrisesem trei pagini complete, despre nu stiu ce lectie cu Republica Moldova, s’a auzit si clopotelul.
Sperietoarea de ciori a plecat, iar eu l’am observat in acelasi moment pe Carter ducandu’se la Lilith.
Oh, nu! De ce vroia sa’l urasc si mai mult decat il uram deobicei?
Am zburat ca o furtuna din banca, aproape rasturnand cativa colegi in drumul meu, ajungand langa ei, chiar in momentul in care prostul incepuse o discutie cu ea.
Observandu’ma, Lily a inceput:
“Hy! Ce faci?”
Eu il priveam doar pe Carter.
“Buna, Vale!” a ranjit acesta.
“Sper sa nu’i fi spus nimic.” am marait eu.
“Deja vorbeam despre...”
M’am incruntat.
“Ce sa’mi spuna?” s’a auzit vocea lui Lily.
Amandoi am privit’o – eu speriata, el inca zambind.
Am tras aer in piept. Ma pregateam sa spun ceva.
Mi’a luat’o inainte.
“Vroia sa’ti spuna faptul ca esti indragostita de Ryan, iar eu stiu!” a destainuit el.
Inima mi’a tresarit. Ramansesem si fara aer. Simteam ca mor...


_____________________________________________________________

Ce parere aveti?
Prea mult dialog, si nu stiu... actiune cam seaca.
Bai... de abia astept sa vina capitolul ala 'Concertul' Va ganditi la ce ma gandesc si eu?! Nu...Voi va ganditi la prostii.
PS. Sa nu incerce vreunul sa sustraga informatii de la Ginny
PS. 2. La un momentdat, o sa apara un 'The End'... nici nu stiti cand se intampla, si nici de ce... chiar daca nu s'a incheiat firul povestii... Va tin in suspans... Curiosi? Intrebati'ma!

PRIMA!!
nu am citit inca, dau edit..
mama cat ai scris=)))

Quote:“Ogh... si fatucile astea. Se cred niste atotstiutoare!”

ASTA NU E REPLICA MEA!! NU ZIC NICIODATA CHESTII DE GENUL ASTA
SI EU NU IMI INVAT NICIODATA LA ISTORIE !!!! )))
doamne sterge.. te bat te baat

Quote:“Esti suparata?” s’a auzit o voce din dreapta mea.
Colega de banca sacaitoare.
“Nu...” am soptit.
“Sigur nu esti suparata?”
“Nu...”
“Sigur? Nici pe mine?”
“Nu...”
Aceleasi intrebari din fiecare ora.
“Atunci ce ai?”

Tipic Arle=)))) da atat de previzibil=))))

Quote:Celalalt Robert. Sincer, mai urat, mai tocilar ca niciodata si dusmanul de moarte al lui Megan. Stia ea de ce! Intotdeauna aveam probleme din cauza anomaliei lui. Nu’mi explicam cum putea sa faca asta!

esti neinformata.da raau. dusmanca mea e Ciontea. raveanu vrea sa renunte la tabara de la cangurul in favoarea mea asa ca..

---
gata am terminat.nu'mi place rolul meu:-L respecta si tu realitateaa!! eu nu clipesc vinovat ci NEvinovat=)) si cre k am lipsit de la scoala in ziua aia.la ce sapt te referi?

si Helene si Crisstine [da foarte bine alese pseudonimele..da asa de bine=)))))] nu sunt rele, incearca sa iasa in evidenta si ma considera anormala pt ca NU imi place hannah montana) cica odata m'au prezentat prietenei lor cele mai bune - una mica de vreo 10-11 ani - cu "uite asta nu se uita la desene animate". deeeci la varsta asta hai la disney chanel) doar din faptul ca isi pierd vremea cu tipe cu nu stiu cati ani mai mici ca noi reiese totul o_o in gasca mea nu sunt decat eu cu livia fete..si in rest baieti cu 15+ din Decebal sau gen14 sau titeica

si eu de obicei ma duc la oglinda ca sa trec pe langa V si sa fac " " )


Edit: bine ca schimbasi=))))

Bai...in luna februarie chiar il urai pe Raveanu... Atunci nu era vorba despre tabara Canguru =]]]]]]]]]] Era vorba despre concursuri... si Olimpiada, Doamne! Mai ales de ultima... in locul tau m'as increde :-W
Ok... am respectat'o pana acum si sa vezi cum o s'o respect de acum incolo!
Stiu ca sunt nebune dupa Montana.
Hai ca ma enervai, ca nu mai merge nici mess'ul
PS. Era luna febroarie! Nu trebuie sa'mi amintesc fiecare cuvant!
PS2. Pentru toata lumea... am facut modificari in timpul asta!