Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Fantomelor

« Previous 1 2 3 Next »

/ Misguided Ghosts

• Intunericul se lasase peste intreg castelul, invaluindu'l intr'o mantie cenusie. Niciun sunet care sa remarce existenta unei fiinte treaze la ora aceea nu se facea remarcat in oceanul de liniste. Doar pasii fostei cercetase pe coridorul pustiu. Iesise din nou - poate pentru a zecea oara in acea saptamana - sa cutreiere castelul; o facea poate doar de dragul vremilor trecute, sau poate ca incerca sa faca ceea ce nu reusise sa duca la capat cat timp fusese eleva.
  Si totul i se infatisa pe dinaintea ochilor ca in prima zi: aceiasi pereti goi, aceleasi tablouri adormite, aceeasi podea din dale de piatra de rau. De parca ironia timpului ar fi facut ca totul sa para neatins de maretia sa.
  
  Ajunse in fata unei usi de la parter si se opri; mai fusese acolo. De atat de multe ori, incat aproape isi imagina in minte cum trebuia sa coboare scarile spre locul unde salasluiau fantomele castelului.
  Apasa clanta, care scartai puternic, si merse incet pana cand ajunse jos. Totul era la fel ca ultima data - aceleasi siluete translucide, plutind la cativa centimetri de pamant; aceleasi ferestre vesnic deschise; acelasi aer inchis.
  Insa cineva era deja acolo..
  

OOC: Oricine.

Ce cauta tocmai aici,Eveline nu isi putea spune.Doar venise.Se saturase sa mai stea in turn sau sa cutreiere mereu in aceleasi locuri.Vroia sa mearga undeva unde numai fusese pana atunci.Si acea camera era perfecta.Si poate printre atatea fantome se va simti si ea mai bine.Pentru ca in acele momente nu se simtea deloc vie.

Se duse aproape de fereastra si privi la luna mare si argintie.Apoi se gandi la celelalte planete din Sistemul Solar.Oare exista viata si pe alte planete?Dar in fond,ce o interesa pe ea acest lucru?Si de cand devenise atat de melodramatica?
Tresari cand o usa se deschise din nou cu un scartait.Se intoarse si,printre miile de fantome,o vazu pe Bell ce o privea curioasa.
- Bell sopti usor Eveline si fara sa mai stea pe ganduri se arunca in bratele fostei sale Sefe de Casa.

• Privi silueta Evelinei conturandu'se la lumina plapanda a baghetei sale, dupa care se trezi cu ea in brate; o imbratisa la randul sau cu blandete, amintindu'si de nenumaratele nopti petrecute impreuna in Turn.
  Toate pareau atat de indepartate incat aproape ca nici nu le mai tinea minte pe toate; atat de multe aventuri impreuna, atat de multe bucurii sau infrangeri. Traisera totul la un loc, uniti sub semnul curajului si al mandriei casei.
  "-Mi'e foarte dor de voi" sopti Bell, dandu'i drumul de la pieptul sau.
  
  O privi cu grija, incercand sa realizeze daca era ceva in neregula cu ea; dar parea sa fie destul de bine. Stia ca lucrurile se schimbasera acum. Kennya se intorsese la castel, Desiree ii luase ei locul la sefie. Arwen si Lucas plecasera, ea se intoarse ca profesoara de Transfigurare, Nate sosise si el la castel. Prea multe noutati, cu care ii venea rau sa se acomodeze.
  
  "-Cum mai e viata ta acum?" continua fosta cercetasa, cu o urma de zambet in voce. Voia sa afle toate noutatile, despre fiecare cercetas in parte.
  

OOC: pot sa vin si eu? daca nu sterg mesajul...

Nu aveam de loc somn in acea seara. De cand m-am intors din nou la aceasta scoala ma framanta niste ganduri: "Cum de nu am murit in acel moment si ce s-a intamplat cu parintii mei?" si m-am gandit sa mai verific aceasta scoala, poate chiar blestemata.
M-am gandit sa vizitez Camera Fantomelor, poate o sa pot vorbi cu parintii mei sau poate o sa mor.
Inainte sa intru pe usa am auzit niste sunete, am reusit sa aflu ca erau niste oameni dupa vocea mai calda si intelesul mai usor al cuvintelor asa ca am intrat. Era intuneric in acea camera si am incercat sa ma ghidez spre locul in care se aflau acesti oameni din Hogwarts. In timp ce incercam sa ma orientez ii auzeam cum se intrebau: "Oare cine a mai venit?" si asa ca am prins curanj si am zis cu voce tare:
-E cineva aici? am intrebat si cu o oare care frica.

Eveline iesi din imbratisarea lui Bell si cele doua incepura sa mearga spre singura fereastra din incapere.Eveline se gandi putin la intrebarea lui Bell.Viata ei se schimbase mult de cand o vazuse ultima oara pe Bell.Si era sigura ca si a ei la fel.Acum era profesoara de Transfigurare si Desiree o inlocuise in postul sau de Sefa a Casei Cercetasilor.Eveline se bucurase la auzul vestilor.Ii paruse bine ca Bell nu parasise castelul de tot si ca Desiree era acum noua lor sefa.Stia ca se va descurca.

Dar ea se abatea cumva de la subiect.Cum mai era viata ei?Ar putea spune ca buna.Momentan.Nu vroia sa ii impuie capul lui Bell cu toate prostiile sale.Chiar daca stia ca fosta Cercetasa o va asculta si o va intelege.
- Buna.Multe lucruri s-au schimbat dar supravietuiesc.Peste un an voi termina aici.Si chiar nu vreau.As vrea sa opresc timpul in loc zise Eveline razand si amintindu-si de o veche patanie de-a lor.Bell i se alatura cu rasul sau cristalin.
- Viata ta cum mai e Bell? intreba Eveline usor.Insa inainte de a raspunde usa se deschise din nou si o voce masculina se auzi.

OOC : Din partea mea nu e nici o problema .Dar nu ar trebui sa scri la persoana a 3 a?:-s

OOC: e permis si la persoana I

Nimic nu se auzi la intrebarea mea. Poate cred ca sunt altcineva, vre-un profesor si nu vor sa afle de prezenta lor.
Prin camera am simtit pe langa prezenta a doua persoane multe altele, multe spirite prin jurul meu. Camera era intunecata, numai la un geam se mai vedea ceva lumina pe care o dadea luna. "Dar, daca in aceasta camera nu exista nici o persoana?" m-am intrebat destul de speriat ca, poate vre-un spirit s-ar fi putut reveni in corp, "Nu e posibil!" mi-am spus eu hotarat si asa ca am mai strigat o data:
-E cineva aici? Sunt un cercetas. am strigat destul de tare incat sa se auda in toata camera.

• Bell zambi, privindu'si faldurile pelerinei care atingeau dalele din piatra.
  "-S'au schimbat multe lucruri si in viata mea; cam totul, sa fiu sincera. Insa incerc sa ma acomodez cu toate lucrurile noi. Desi imi este foarte greu.." ofta ea.
  Era constienta ca nu avea de ales; si cu cat se obisnuia mai repede, cu atat era mai bine. Totul se schimba in jurul sau; iar viata ei nu putea ramane la fel. Desi probabil asta ar fi fost singurul lucru pe care si l'ar fi dorit.
  
  Un strigat umplu insa brusc oceanul de liniste, facandu'le pe amandoua sa tresara.
  "-Mi se pare mie sau s'a auzit si mai devreme?" murmura Eve, cu o fata ganditoare.
  Fosta cercetasa ridica usor din umeri, privind in jur.
  "-Poate l'ai confundat cu o fantoma" replica Bell.
  Insa era destul de sigura ca cineva trecut in nefiinta nu ar fi putut scoate acel sunet. Ridica bagheta si se indeparta de fereastra. Cand ajunse in dreptul usii vazu un baiat care statea dezorientat, privind in jur temator.
  
  Il privi cu luare-aminte, insa nu reusi sa'si dea seama cine e.
  "-Eveline?" striga tanara, intorcandu'se.
  Cercetasa ajunse langa ea in cateva clipe; baiatul insa ramasese la fel de tacut, in fata lor.
  "-Cine esti?" il intreba Bell, cu o voce mica.
  Poate il cunostea; sau poate nu il mai vazuse niciodata. Nu era sigura de nimic pana cand nu avea sa'i auda vocea.
  

OOC: Rpg'ul la persoana I s'a interzis; uite aici.

Eveline il privi pe micul Cercetas.Il stia din vedere,ii vazuse sortarea.Insa baiatul nu raspunse la intrebarea lui Bell si Eveline ghici cu usurinta ca era putin speriat si timid.Dar ar putea sa spuna macar cine era,nu?Si Eveline fusese in anul I odata,insa ea nu era chiar asa de timida.Si ar fi trebuit,din moment ce nu stia nimic despre lumea magica.

- Ai de gand sa raspunzi la intrebare? intreba Eveline nerabdatoare.Baiatul inghiti in sec.Bell si Eveline schimbara o privire rapida.
- Sa sti ca nu iti facem nimic chicoti Bell.Eveline ii dadu un zambet incurajator.
- Eu .. ar trebui sa plec .. mormai baiatul si inainte ca vreuna dintre ele sa mai zica ceva,acesta era deja plecat.Eveline privi cateva secunde locul unde statuse,apoi izbugni in ras.
- Asta o fost ciudat zise ea si Bell rase si clatina din cap.

Cele doua se intoarsera inapoi la fereastra langa care statusera mai devreme.Eveline vazu cateva scaune prafuite langa si sopti "Curatenius" pentru a indeparta cea mai mare parte din praf.Cele doua se asezara si incepura sa priveasca fantomele ce nici nu le bagau in seama.
- Ce facem? intreba Eveline neluandu-si ochii de la fantome.

OOC : Bell din moment ce Zen a fost banat l-am scos .. e ok?:-s

• Bell ridica usor din umeri, putin amuzata.
  "-Oare chiar l'am speriat?" chicoti ea, dandu'si o suvita de par din fata.
  Eveline incepu sa rada la randul sau, dupa care se aseza pe una din lespezile reci de piatra; fosta cercetasa lua locul de langa ea, in liniste.
  Era foarte rece in camera; ferestrele deschise incepeau sa o scoata din sarite cateodata, dar fantomele pareau sa se simta in elementul lor cand aerul racoros al noptii le purta prin toate partile incaperii. Era ceva speicific lor..ceva ce nu prea putea fi inteles.
  
  "-Nu stiu ce am putea face" ofta Bell, privind siluetele stravezii.
  Insa una din fantome scoase un strigat puternic, ce umplu intreaga liniste. Tanara se ridica, scotandu'si bagheta; Eveline sopti Lumos! iar camera se umplu de lumina.
  "-Inca una" ofta Baronul Sangeros, privind micuta fantoma.
  "-Vrei sa spui ca acum a..murit?!" intreba Bell, socata.
  

OOC: No problem

Eveline se cutremura in timp ce privi fantoma ce era acum in incapere cu ele.Celelalte fantome o priveau cu tristete si mila.Si Eveline stia ce simteau in acel moment.Sa li se alature cineva caruia ii venise timpul sa moara era una dar sa li se alature un copil era cu totul altceva.Iar Eveline,privind-o simti cui i se formeaza lacrimi in ochi.Oare cum murise?

Bell parea la fel de socata ca si Eveline.Privea si ea fantoma ce parea foarte trista.Si desi Eveline avea bagheta aprinsa,nu putea spune daca era baiat sau fata.
- Da,asa este.Acum a murit zise Baronul Sangeros privind si el,ca toti ceilalti fantoma.
- Groaznic sopti Doamna Gri,fantoma din turnul celor de la Ochi-de-Soim.Eveline tinu sa o aprobe.Dar oare de ce nu trecuse mai departe?De ce alesese sa se intoarca,ca si fantoma?
Eveline simti din nou un curent de aer cum strapunse camera.Fantoma veni mai aproape de cele doua,care se dadura inapoi din reflex.Si cand micuta fantoma intra in reflectia baghetei sale,ramase cu respiratia taiata.