Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Fantomelor
« Previous 1 2 3
/ Removing the ghosts of the past

**Rosalie Vivienne Alden** · 08 Jan 2011, 14:01

Unele momente si amintiri imi revin in minte atunci cand ma astept mai putin si totul se intampla pe dos apoi. De mult nu m-am mai gandit la unele chestii pe care le consideram de mult uitate,sau daca nu uitate macar ascunse intr-un colt al sufletului meu. Dar se pare ca nu e asa,unele amintiri imi provoaca din nou suferinta la fel ca prima data,iar altele ma fac sa stralucesc de fericire.

Am simtit nevoia sa ma duc astazi in Camera Fantomelor. Nu stiam de ce,dar primul meu impuls al zilei a fost acesta. M-am imbracat intr-o roba simpla,neagra si m-am indepartat pe coridoarele lungi ale Hogwartsului.

Intr-un final am ajuns aici,Camera Fantomelor, m-am indepartat de usa intrand in incapere si m-am asezat pe un scaun care parea liber.

**Bell Evans** · 08 Jan 2011, 14:03

Fiecare amintire era menita sa dainuie pe vecie in mintea ei; chiar daca ar fi vrut sa o indeparteze, sa scape de robia ei, nu reusea. Si de fiecare data, sentimentele erau mai profunde, mai puternice. Cu fiecare clipa care trecea, Bell se adancea din ce in ce mai mult in trecut, refuzand sa infrunte prezentul, sau sa priveasca in viitor.

In acea dimineata, se trezi devreme; se imbraca in graba cu o roba neagra, si isi lua bagheta de pe noptiera. Nu era mai nimeni prin camera de zi, doar cativa boboci care se apucasera deja de teme. Iesi prin portretul Doamnei Grase si strabatu coridoarele imbracate intr'o mantie de tacere.

Primul impuls fu sa mearga in Camera Necesitatii. Acolo se refugia de fiecare data cand simtea nevoia de liniste si pace; dar in dimineata asta, vroia altceva. Camera fantomelor.. Ii veni in gand ideea asta. De cand ajunsese la Hogwarts, nu mersese decat o singura data acolo. Si nu regretase, pentru ca era o petrecere in toi. Dar acum, avea sa fie diferit.

Isi ghida pasii prin linistea imperioasa, pana cand ajunse in fata usii; invarti manerul din alama si intra. Arunca o scurta privire in jur, si observa o silueta sidefie privind'o cu atentie. Doar o fantoma se gandi ea, in timp ce inainta prin incaperea acoperita cu praf.

"-Bell?" intreba o voce cunoscuta in spatele ei; cercetasa tresari, si se intoarse speriata.

OOC: Sper sa nu te superi ca am continuat eu

**Rosalie Vivienne Alden** · 08 Jan 2011, 14:20

Ma gandeam la tot ce a fost,la tot ce s-a intamplat in ultimul timp. Era clar ca trebuia sa reflectez la trecut,asa cum faceam mereu cand doream sa aflu ceva ce s-a intamplat cu mult timp in urma,insa acum era diferit,ma gandeam doar la cat rau facuse Porrin familiei mele in ultimul timp. Da, stiu ca nu va mai fi la fel,ca Jake nu va invia oricat mi-as dori eu acest lucru,ca surioara mea nu se va intoarce in timp ... Toate aceste lucruri erau imposibile,dar un lucru era sigur,lucrurile au inceput sa se mai linisteasca in ultimul timp. Dar...totusi nu aveam eu acea stare euforica: ma bucuram de lucrurile frumoase,de momentele unice petrecute in familie , langa prieteni. M-am intrerput putin din gandurile mele fiindca am auzit niste pasi discreti in spatele meu. Mi-am ridicat capul si incercam sa deslusesc aceea silueta.:

"Bell?",am intrebat eu pe o voce curioasa,sensibila. Am observat ca a tresarit putin,mi-am dat seama pana la urma ca ea era,apoi i-am spus:
"Stai linistita,sunt Rose. Buna!"

M-am uitat la ea asteptand un raspuns,in timp ce o fantoma tocmai s-a indepartat de noi,iar alta iesi din camera. Totusi,acesta era un loc atat de linistit,unde cu siguranta ai veni daca ai nevoie de cateva clipe de liniste.

OOC:Nici o problema. Si asa nu am mai facut de mult rpg cu tine.

**Bell Evans** · 08 Jan 2011, 14:29

Bell isi duse o mana la frunte, si rasufla usurata; Rose o privea putin amuzata, de pe scaunul unde era asezata. Cercetasa zambi, si se apropie de ea. Nu o vazuse de mult. Terminase anul VII anul trecut, iar acum era o vrajitoare matura, adulta, respectabila. O imbratisa in semn de salut, si chicoti.

"-Nu te'am vazut de ceva timp" spuse ea, vioaie.
"-Nici eu..vad ca ai ramas in continuare sefa Cercetasilor" replica Rosalie, zambind.
"-Intr'adevar..nu i'am putut parasi.." ofta Bell.
"-E bine asa..cum de ai venit tocmai aici?!" murmura Rosalie, cu o privire curioasa.

Fata flutura bagheta, iar un scaun identic cu cel al lui Rosalie aparu langa ea; se aseza, si isi lasa capul pe spate. Nu se simtea pregatita sa vorbeasca despre necazurile ei. Pur si simplu incerca sa le incuie intr'un coltisor indepartat al mintii si sa arunce cheia. Daca ar fi fost posibil asa ceva..

"-Vroiam liniste" raspunse Bell, cu o voce mica.
"-Intr'adevar..e un loc foarte linistit..doar fantome" chicoti Rosalie.
"-Dap..macar ele sunt tacute" ofta cercetasa.
"-Fara sa'l pui la socoteala pe Peeves!" replica fosta soimeanca, cu o urma de zambet in glas.

**Rosalie Vivienne Alden** · 08 Jan 2011, 14:44

Mda,intr-adevar asa si era. Un loc atat de linistit,in care cu siguranta pot sta sa ma gandesc la tot ce a fost , tot ce s-a intamplat pana acum. A fost un an atat de dificil,am avut emotii cand am terminat anul VII,am avut emotii la toate petrecerile din acest an care au iesit absolut minunat. M-am uitat la Bell,apoi pentru o secunda mi-am mutat privirea spre fereastra. Am reusit sa suspin discret si am rostit:

"Oare cand se vor termina zilele acestea geroase.cand vor iesi primele flori,primele semne ale primaverii?"
Nu pot spune ca nu imi placea iarna fiindca intr-adevar imi placea , dar prea multe s-au intamplat anul acesta. Oricum eram fericita cu inceperea unui nou an,dar totusi nu puteam sa fiu indiferenta la tot ce a fost,nu aveam cum...anul trecut am trecut prin multe: rele,bune...

"Bell,tu ce ai mai facut?",am intrebat-o pe cercetasa zambind.

**Bell Evans** · 08 Jan 2011, 14:55

Cercetasa isi purta privirile prin incaperea in care domneau siluetele stravezii; Rosalie parea scufundata in propriile ganduri si amintiri, iar Bell nu vroia sa o intrerupa. Si ea se gandea la tot ce se intamplase in ultima perioada, si intr'un fel vroia sa ramana in trecut. Sa nu se fi schimbat nimic.

"-Bell, tu ce ai mai facut?" o intreba Rosalie, brusc. Cercetasa facu o incercare de zambet, dar probabil nu'i iesi decat o grimasa.
"-Nu prea multe.." ofta ea.
"-Am auzit..de Hayden.." murmura tanara, cu parere de rau in voce.
"-Da..a fost tot la Ochi-de-Soim" replica Bell.
"-Si totusi, cum a murit?" intreba Rosalie.
"-Charles Lestrange..un Devorator, a avut grija sa'l ucida cu sange rece" raspunse Bell, simtind cum lacrimile incep sa'i inunde obrajii.

Era atat de greu sa se desparta de trecut; atat de multe amintiri, incat fiecare parea reala. Nu vroia sa'l paraseasca..nu vroia sa se impace cu ideea ca nu mai era alaturi de ea. Si ca nu il va mai vedea niciodata. Stia cat de mult va duce dorul zambetului lui..sau sfaturilor pe care i le dadea in momentele critice. Era fericita ca se razbunase. Si distrusese horcrux'ul pe care il crease devoratorul dupa ce ii omorase cel mai bun prieten!

**Rosalie Vivienne Alden** · 08 Jan 2011, 15:05

Nu stiam ce sa ii spun lui Bell,cuvintele erau de prisos in astfel de momente. M-am bucurat ca a avut incredere sa imi spuna sincer ce i s-a intamplat. Cercetasa stia foarte bine ce mi s-a intamplat si mie acum ceva timp si eram sigura ca stia cam ce simt,ce simteam si atunci. Acum puteam sa inteleg cum se simtea . Nu am stiut ce sa ii spun,dar totusi am imbratisat-o in semn de incurajare,spunandu-i fara cuvinte ca totul va fi bine...adica nu neaparat bine,doar ca... Era atat de greu sa explici un asemenea sentiment . Cand iti moare o persoana atat de draga nu exista consolare si nici vorbe ... care sa te faca sa te simti mai bine. Bell era o persoana puternica si stiam ca va reusi sa treaca peste asta. Amintindu-mi de Jake imi venea si mie sa plang,insa am preferat sa nu o fac pentru ca acum Bell incerca sa se descarce...probabil ca incerca sa si uite ce s-a intamplat in ultimul timp.

"A fost un an greu...!", a fost singurul lucru pe care am reusit sa il rostesc cat mai clar. Si intr-adevar asa a si fost...

**Bell Evans** · 08 Jan 2011, 15:42

Bell ofta si isi sterse ultimele urme de lacrimi; intr'adevar, fusese cel mai greu an de la Hogwarts. Un an in care totul se schimbase. Incepand de la lucruri marunte, si pana la moartea lui Hayden..care fusese un eveniment tragic, cu urmari adanci.

Cateodata, Bell incerca sa alunge amintirea lui; credea ca asa ar fi in stare sa ia viata de la capat. Sa fie capabila de a incepe totul de la 0. Dar nu era asa. Si cu fiecare incercare se convingea pe sine ca e slaba. Si in ciuda faptului ca stia ca e puternica, iar caracterul ei era unul de fier, cateodata se simtea mai invinsa decat ar fi fost posibil.

"-Chiar a fost un an greu" spuse ea, dupa lungi clipe de liniste.
"-Insa totul trece" o asigura Rosalie.
"-Trece..stiu..dar mult prea greu" ofta cercetasa.
"-Trebuie sa ai rabdare" replica tanara, cu o privire ingaduitoare.

**Rosalie Vivienne Alden** · 08 Jan 2011, 15:54

Bell stia prin cate am trecut,mai ales moartea lui Jake este ceva iremediabil. Da,probabil ca spuneam ca totul trece , dar intr-adevar avea dreptate..Totul trecea atat de greu. Si totusi,unele suferinte sunt de neimaginat si raman acolo,in adancul sufletului. Stiam cum se poate simti dupa ce a murit Hayden. Am lasat capul in jos lansad o lacrima sa imi curga instantaneu. Cand mi-am ridicat privirea am decis sa spun si eu ce am pe suflet.:

"Sti...Nu am reusit nici acum sa uit ce s-a intamplat cu Jake,nu am reusit nici acum sa dau uitarii atatea momente frumoase. Rana inca este acolo,in adancul sufletului meu,exista si este deschisa din nou de fiecare data cand ma gandesc la asta,de fiecare data cand este ceva ce imi aminteste de el..."

Am preferat sa nu mai spun nimic pe moment,probabil ca si Bell vroia sa spuna ceva. Am dat timpul inapoi si mi-am amintit ca atunci in Camera Dorintelor la putin timp dupa ce murise m-am descarcat de durere,iar acum incerc sa o fac din nou...

**Bell Evans** · 08 Jan 2011, 16:08

Bell o privi pe Rosalie, si incerca sa zambeasca. Isi aminti de noaptea petrecuta in Camera Dorintelor, atunci cand fata era devastata de moartea lui Jake. Iar Bell parca se privea in oglinda cu imaginea lui Rose de atunci. Stia ca ii fusese ingrozitor de greu. Dar acum parea ca isi mai revenise, cat de cat. Era greu sa lupti, si cateodata ajungeai sa te intrebi pentru ce mai lupti..

"-Imi pare rau pentru ce s'a intamplat cu Jake" murmura Bell.
"-Stiu..tuturor le pare..era un baiat atat de bun" ofta Rosalie, cu lacrimi in ochi.
"-Dar trebuie sa ne gandim ca amandoi au plecat intr'un loc mai bun..lipsit de rautate si invidie" sopti cercetasa, cu durere in voce.

Si chiar daca era asa..tot nu putea sa se obisnuiasca cu lipsa lui. Ii ducea dorul in fiecare secunda a vietii. De dimineata de cand se trezea, si pana seara; noptile in schimb, erau un adevarat cosmar. Atunci se simtea cel mai vulnerabila in fata durerii. Cand intunericul punea stapanire pe intrega asa fiinta, iar teama si suferinta o imbratisau in mrejele lor puternice.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Fantomelor « Previous 1 2 3 //  / Removing the ghosts of the past

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Fantomelor
« Previous 1 2 3
/ Removing the ghosts of the past