Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
« Previous 1 2 3 4 Next »
/ Missing

**Bell Evans** · 18 Jan 2011, 17:58

Bell privi mormantul, dupa care scutura usor din cap.
"-Nu e ruda cu noi" spuse ea.
"-De ce?!" replica Lisa, putin enervata. Emotiile si durerea se jucau din greu cu nervii ei.
"-Tatii nostri sunt incuiati..fratii Evans..iar pe mama mea o chema Greene" murmura Bell.
"-Ah..ai dreptate" raspunse Lisa. "Deci cred ca mormantul mamei e inscriptionat cu numele ei de fata..asa mi'a spus tata" ofta Lisa.
"-Dar de ce?" murmua Bell.
"-Ca sa nu o gasesc eu din greseala..si sa incep sa'mi pun semne de intrebare" replica fata.
Era greu; mormintele erau acoperite cu zapada, care trebuia data la o parte. Iar Bell deja nu'si mai simtea mainile. In cele din urma gasi un Greene. Ashton Greene. Ochii i se umplura de lacrimi.
"-Bunicul meu.." murmura cercetasa, cu o voce tremurata.
Lisa se apropie de ea, si ingenunche in zapada. Ii era atat de greu sa dea piept cu amintirile din trecut..

**Violet Wilson** · 18 Jan 2011, 18:01

Fata continua sa inainteze printre morminte, pana cand realiza ca Bell ramase in urma; se intoarse si apropiindu'se de locul unde statea ea, citi numele de pe piatra funerara - Ashton Greene. Mai mult ca sigur era bunicul ei.
"-Bellyshor" ofta Lisa, asezandu'se langa ea. Isi puse capul pe umarul ei si o stranse de mana; stia cat ii fusese de greu sa se obisnuiasca cu moartea lui.
"-Sunt bine" raspunse cercetasa.
Aceasta rasuci usor bagheta, facand sa apara un mic buchetel de orhidei. Le aseza pe mormant, dupa care se ridica.
"-Erau florile lui preferat" murmura Bell, cu un zambet mic.
"-Stiu..mereu crestea in ghivece iarna" raspunse Lisa.
"-Mi'e atat de greu sa il las aici..si a trecut asa mult timp" murmura cercetasa.
"-Timpul nu vindeca intotdeauna" ii reaminti Lisa, dupa care se intoarse la cautari..

**Bell Evans** · 18 Jan 2011, 18:04

Bell se ridica, si privi inca o data in urma inainte sa plece; ii era atat de greu sa lase in urma trecutul, cu toate amintirile. Pe de o parte vroia sa uite tot..dar pe alta parte, nu putea sa se desparta si de lucrurile frumoase din copilaria sa.
"-Bells" o striga Lisa.
Aceasta se intoarse si pleca. Verisoara sa era cea care avea nevoie de ea.
"-Am gasit ceva" ofta Lisa.
"-Ce?" murmura cercetasa.
"-Un Smith..dar nu stiu daca e ruda cu mine sau nu" replica Lisa.
"-Miranda Smith" murmura Bell.
"-Poate o fi bunica mamei..sau matusa.." ofta Lisa, privind data nasterii si cea a mortii.
"-Poate..acum hai sa cautam ce vrem sa gasim" replica fata.
Lisa dadu usor din cap, in semn de aprobare.
"-Uite aici o Caroline" striga ea.
Bell fugi spre locul unde era verisoara sa, dar aceasta rasufla usurata.
"-Nu e ea" mormai Lisa.
"-E Caroline Forbes" replica Bell, dezamagita

**Violet Wilson** · 21 Jan 2011, 16:50

Lisa se ridica de langa mormant, indreptandu'se spre o alta cruce, care de data asta ii atrase atentia. Stia deja cine e acolo..nu putea sa nu observe chemarea sangelui.
Ajunsa in dreptul mormantului, se lasa in genunchi si privi scrisul negru, aproape sters - Katherine Evans 15.03.2005-15.09.2010
Bell pasi in spatele ei si ofta; rasuci usor bagheta, si o coronita din flori aparu in mana ei. O aseza pe crucea mica, dupa care isi privi verisoara.
"-Doar 5 ani" spuse aceasta.
"-Imi pare rau" murmura Bell, cu o voce mica.
Stia cum e sa pierzi pe cineva drag; suferise de atatea ori dupa sora sa. Iar acum, in fata mormantului sau, nu putea sa'si tina lacrimile in frau. Era prea greu..

**Bell Evans** · 21 Jan 2011, 17:28

Bell privi indelung mormantul mic, acoperit de o plapuma de zapada. Era atat de firav, incat crucea masiva din marmura nu se potrivea mai deloc.
"-Cred ca e timpul sa mergem" ii sopti ea Lisei.
"-Inca putin" ofta aceasta.
"-Lisa.." insista Bell.
Fata se ridica si o privi; avea lacrimi in ochi, care incepura curand sa i se verse pe obraji.
"-De ce nu sunt eu in locul ei?!" intreba ea, cu o voce ragusita.
"-Lisa Meredith Evans!" mormai Bell. "Sa nu mai repeti asta in viata vietii tale" continua ea.
Lisa dadu usor din cap; Bell o privi ingrijorata, dupa care ii stranse mana si zambi slab.
"-Hai sa o gasim pe mama ta" sopti ea, iar Lisa aproba din priviri..

**Violet Wilson** · 21 Jan 2011, 19:32

Meredith se ridica, privind in jur; fulgii cadeau in jurul ei, formand o plapuma invelitoare ce acoperea intreg cimitirul..de parca cerul plangea, iar frigul ii ingheta lacrimile inainte ca acestea sa ajunga pe pamant.
Era atat de greu..sa privesti cum in jurul tau rasare la fiecare pas un alt mormant, o alta cruce care semnifica ceva dureros pentru cineva.
Fiecare gura de aer o facea sa se infioare; fiecare rasuflare calda o facea sa ofteze. De ce trebuia sa faca asta? De ce nu putea sa'si continue viata de parca nu s'ar fi intamplat nimic?
Pentru ca nu putea..raspunsul era atat de simplu, si in acelasi timp atat de greu de explicat. Nu putea sa isi imagineze de ce se afla acolo..atunci.
"-Bells?" murmura ea.
"-Da" sopti cercetasa, in spatele ei.
"-Vreau sa plecam" raspunse Meredith, cu o voce mica.

**Bell Evans** · 21 Jan 2011, 19:35

Bell mergea alene in spatele lui Meredith; era atat de ciudat sa simti durerea altcuiva in adancul fiintei tale..la fel ca un vulcan, care sta sa explodeze.
"-Vreau sa plecam" murmura Meredith, brusc.
Se intoarse spre verisoara sa, si isi afunda ochii albastri si adanci in privirile ei; Bell putu observa cu usurinta teama si suferinta din ei. Nu era greu..
Meredith suferea..si nimic nu'i putea atenua durerea. Iar verisoara sa stia atat de bine cum e sa simti ca lumea pe care te'ai straduit sa ti'o construiesti se naruia in jurul tau, iar tu nu puteai face nimic.
"-Nu acum, Mer" sopti ea.
"-Dar nu mai pot" replica aceasta.
"-Ai ajuns pana aici..poti merge mai departe" ofta Bell.
"-Nu..nu pot..mereu am fost slaba" sopti Meredith, iar lacrimi mari ii cazura pe obraji.
"-Nu si de data asta..sunt aici, cu tine" replica Bell, cu o voce plina de compasiune.

**Violet Wilson** · 21 Jan 2011, 19:38

Meredith isi fixa privirile intr'un punct mic, din spatele Bellei. Varful bisericii satului strapungea aproape dureros inaltul cenusiu al vazduhului, care cernea zapada rece si umeda peste imprejurimi.
Intr'un fel, vroia sa plece; dar pe de alta parte, simtea ca vrea sa ramana. Sa gaseasca o data mormantul celei care i'a dat viata, pentru ca mai apoi sa treaca in nefiinta.
"-Nu e corect" spuse ea.
"-Ce?" sopti Bell, imediat.
"-Faptul ca a murit..si m'a lasat singura" raspunse Meredith.
"-Dar nu te'a lasat singura" o corecta Bell.
"-Nu stii ce inseamna sa te simti parasit de toti..sa o vrei doar pe mama ta..si sa descoperi ca nu ea e cea care te'a nascut" ii reprosa Meredith.
"-Adevarat, nu stiu..dar sunt aici, cu tine..si incerc sa te inteleg" ii raspunse Bell.

**Bell Evans** · 21 Jan 2011, 19:47

Aceasta continua sa'si priveasca verisoara, in speranta ca se va razgandi; era sigura ca daca nu ajungeau acum la mormantul mamei sale, cu siguranta aveau sa se intoarca si maine..si poimaine..si tot asa pana cand Meredith va avea curajul sa infrunte realitatea.
"-Vom gasi astazi mormantul ei" spuse Bell, cu o voce limpede.
Nu era un ordin, dar nici nu suna a propunere.
"-Dar nu pot..vreau acasa" ofta Meredith.
"-Crezi ca mie imi place sa fiu aici?!" intreba Bell, brusc.
Simtea cum sangele i'o ia la goana prin vene, facand'o din ce in ce mai impulsiva; se schimbase atat de mult in unele situatii.
"-Nu.." sopti Meredith, cu o voce vinovata.
"-Si atunci? Hai sa mergem si nu te mai opri din 5 in 5 minute" mormai Bell, impingand'o din spate.

**Violet Wilson** · 21 Jan 2011, 19:52

Meredith isi asculta verisoara, si incepu sa mearga din nou printre morminte; de data asta parca se simtea mai bine. De parca Bell ii daduse un impuls.
Daca in urma cu cateva minute ar fi vrut sa plece, acum era mai hotarata ca niciodata sa gaseasca mormantul mamei sale.
"-Bells?" intreba ea. "Daca nu il gasim? Sunt foarte multe cruci aici.." ofta Mer.
"-Il vom gasi" spuse Bell, cu o voce linistita.
Meredith se intoarse spre ea si observa lacrimile mari ce ii curgeau pe obraji; se simti vinovata.
Se intoarse si continua sa mearga; stia ca Bell nu are nevoie de nimic in acel moment. Doar de liniste..
Un nume sters, aproape de nedescifrat, ii atrase atentia. Se apropie cu pasi repezi, simtindu'si pulsul luand'o la goana.
Pe crucea aproape daramata erau inscriptionate cuvintele Caroline Smith. Data nasterii si data morii nu se mai puteau citi..

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric « Previous 1 2 3 4 Next » //  / Missing

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
« Previous 1 2 3 4 Next »
/ Missing