Missing
|
21 Jan 2011, 20:00
Post: #21 |
|||
|
|||
Bell se opri, privind crucea; observa la randul ei scrisul usor inclinat, aproape sters de trecerea timpului si ofta. Era ceva de nedescris..nu puteai spune in cuvinte prin ce trecea.
Aici era adevarata ei matusa..adevarata mama a lui Meredith. Care era probabil intre linia dintre constienta si inconstienta, din cate putea ghici verisoara sa. Marmura alba a mormantului se crapase pe alocuri, iar crucea era foarte inclinata; trecusera 16 ani de cand Caroline Smith era inmormantata aici. Ce i se paru ciudat Bellei era ca Katherine, fiica mamei vitrege, era inmormantata atat de departe de Caroline. Pana la urma, nu facea parte din familie? Probabil tatal lui Meredith luase aceasta decizie pentru a'si impiedica fiica sa gaseasca ramasitele lumesti ale adevaratei sale mame.. |
|||
22 Jan 2011, 14:11
Post: #22 |
|||
|
|||
Lisa se lasa sa cada in genunchi langa micul mormant, care arata destul de neingrijit, cu toata zapada care il acoperea.
Nu se asteptase sa fie atat de dureros; vroia sa isi vada mama. Sa ii simta imbratisarea, sa fie in viata, langa ea. Caroline Smith reprezenta un nume necunoscut pentru ea, insa fiinta care il purta ii simboliza intreaba viata. De ce murise? De ce ajunse sa fie inmormantata aici, si nu langa Katherine? De ce tatal sau o mintise, si nu ii spusese ca mama ei adevarata murise? Era atat de greu; sa vezi un mormant alb, din marmura aproape crapata, infatisandu'se inaintea ta si spunandu'ti ca acolo e cea care ti'a dat viata. Cum puteai sa accepti asa ceva? Cum era omenesc sa induri asa ceva? Simtea cum puterile o parasesc. Nu vroia sa mai continue. Era atat de dureros, incat lacrimile incepura sa'i curga pe nesimtite, inunandu'i obrajii. O simti pe Bell foindu'se in spatele ei, dar ramase ingenuncheata, langa mormantul mamei sale, fara sa spuna nimic. # Violet Wilson It's a basic truth of the human condition that everybody lies. The only variable is about what. ![]() Don't get my personality and my attitude twisted, because my personality is me and my attitude depends on you. |
|||
22 Jan 2011, 14:14
Post: #23 |
|||
|
|||
Bell ramase tacuta, pastrand clipa de reculegere. Meredith parea distrusa, iar suspinele ieseau unul dupa altul din pieptul sau.
Stia cat ii e de greu..la fel cum stia ca nu poate sa o ajute cu nimic. Degeaba incerca sa ii aline durerea, nu reusea decat sa inrautateasca lucrurile. In astfel de clipe, nu realizai cat de mult ajuti acea persoana prin simpla ta prezenta langa ea. Era mai mult ca sigura ca Mer nu ar fi mers pana la capat daca ea nu ar fi fost aici. Vazu cum lacrimile verisoarei sale incep sa curga pe zapada alba din jurul mormantului, topind'o strop cu strop. Ofta usor, si se misca incercand sa ajunga pe partea celalalta. Sopti o vraja ce crea o coronita mica din trandafiri albi, pe care o aseza pe cruce; la randul ei, Meredith facu sa apara un buchet de flori de nu-ma-uita pe care le aseza chiar langa cruce. |
|||
22 Jan 2011, 14:17
Post: #24 |
|||
|
|||
Meredith mai ramase cateva clipe ingenuncheata, dupa care se ridica. Nu mai era nimic acolo..nimic care sa'i aminteasca de mama sa moarta.
Doar un mormant pustiu, si parasit. "-Vreau sa mergem" spuse ea, cu o voce mica. De data aceasta, Bell nu se mai impotrivi; continua sa pastreze tacerea, iar drumul spre iesirea din cimitir fusese la fel de adancit in liniste. Abia cand inchisera poarta de fier si iesira din nou pe straduta scufundata in zapada, Meredith indrazni sa vorbeasca. "-Parea atat de..gol" sopti ea. "Ca o cripta care e a nimanui" ofta ea. "-Faptul ca tu ai fost azi acolo..semnifica mult" sopti Bell. "-Crezi?" murmura Meredith. "-Da..mama ta a vazut de unde este ca ai mers la ea..si crede'ma, s'a bucurat" ofta Bell, imbratisand'o. # Violet Wilson It's a basic truth of the human condition that everybody lies. The only variable is about what. ![]() Don't get my personality and my attitude twisted, because my personality is me and my attitude depends on you. |
|||
22 Jan 2011, 14:21
Post: #25 |
|||
|
|||
Ajunse din nou pe straduta din sat, cele doua incepura sa vorbeasca.
"-As vrea sa mergem si pe la mine" murmura Bell. "-Da" sopti Meredith. "-Vreau sa'l vad pe Nate..sigur e acasa..si el si mama..si tata" replica Bell. "-Iar apoi putem trece si pe la mine?" intreba Meredith. "-Daca vrei..hai sa mergem acum la tine!" spuse cercetasa. Mai bine asa..Meredith trebuia sa vorbeasca cu parintii sai; acum era prea nelinistita. Iar Nate si ceilalti mai puteau astepta putin. "-Esti sigura?" o intreba Mer. "-Da..haide" murmura Bell, indreptandu'se spre o straduta laterala. Incepura din nou sa mearga prin ninsoare, pastrand tacerea; fiecare se gandea la ale ei, pana cand in cele din urma, o casuta cu etaj se arata in fata lor. "-Cred ca am ajuns" spuse Meredith. "-Dap..n'am fost de mult aici.." ofta Bell, cu un zambet mic. |
|||
22 Jan 2011, 15:26
Post: #26 |
|||
|
|||
Meredith zambi si ea. Ii fusese dor de casa.
Deschise usa mica, care scartai puternic, si intra. Un miros de lamaita o intampina din prag, combinat cu caldura placuta a holului. "-Steve?" intreba o voce subtire. "Te'ai intors, dragule?" continua femeia, iesind din bucatarie. "Ah, Mer, tu erai!" spuse ea, zambind. Se apropie de ea si o stranse puternic in brate; Meredith o imbratisa la randul ei. In ciuda a tot ce se intamplase, era in continuare cea care o crescuse de cand era un bebelus. Nu putea sa nu o iubeasca, din moment ce ii daruise mereu toata dragostea ei. Atat ei, cat si fratelui sau, Jeremy. Iar dupa moartea lui Katherine, mama ei adoptiva se schimbase atat de mult incat era de nerecunoscut. Ii iubea mai mult ca niciodata..si merita rasplatita in fiecare zi. "-Bells, intra" spuse femeia. "Nu te'am vazut de o vesnicie" continua ea. # Violet Wilson It's a basic truth of the human condition that everybody lies. The only variable is about what. ![]() Don't get my personality and my attitude twisted, because my personality is me and my attitude depends on you. |
|||
22 Jan 2011, 15:33
Post: #27 |
|||
|
|||
Bell zambi, privind'o pe Kate. Semana atat de mult cu Katherine - se vedea ca e mama ei. Blonda, cu ochi verzi, ca de safir. Nu semana absolut deloc cu Meredith sau Jeremy. Amandoi aveau parul castaniu deschis si ochi albastri.
"-Tata nu e acasa?" sopti Meredith, facandu'i semn Bellei sa se aseze. "-Nu" raspunse Kate, cu o urma de zambet in glas. "Dar se intoarce repede" continua ea. "-Si ce mai faceti?" o intreba Bell. Trebuia sa vorbeasca, simtea ca innebuneste daca mai tace mult. "-Pai..acum gateam niste tarte cu dovleac, cum ii plac micutei Mer" raspunse femeia, cu o voce plina de afectiune. "-Mama" chicoti Meredith. Se vedea ca incepe sa'si revina; Kate era mama ei..o crescuse, o invatase ce era rau, sau bine. Atata doar, ca nu fusese ea cea care sa'i dea viata. Iar dupa moartea fiicei sale adevarate, isi indreptase toata dragostea catre copiii sotului sau.. |
|||
22 Jan 2011, 15:40
Post: #28 |
|||
|
|||
Meredith isi privea mama vitrega, incercand sa gaseasca ceva care sa'i spuna ca nu isi merita titlul de mama..dar nu avea cum sa gaseasca asa ceva. Era imposibil.
Ea o crescuse..o acceptase..si pe fratele sau, Jeremy, la fel. Cum sa o urasca? Cand tot ce putea face era sa'i admire caracterul si sa o iubeasca din tot sufletul. Nu puteai uri o fiinta atat de buna si fectuoasa. "-Uite'te" spuse Kate, cand sotul sau aparu pe usa. "-Mai, mai, cine e aici!" chicoti el, imbratisandu'si fata. O vazu apoi pe Bell, dupa care merse si o saluta si pe ea. "-Nepoata, ce faci? Nu te'am vazut de ani intregi, uite ce mare te'ai facut!" spuse el cu un zambet. "-Asta am zis si eu, Steve" replica Kate. "-Deci..cu ce ocazie pe la noi?" intreba Steve. # Violet Wilson It's a basic truth of the human condition that everybody lies. The only variable is about what. ![]() Don't get my personality and my attitude twisted, because my personality is me and my attitude depends on you. |
|||
22 Jan 2011, 15:45
Post: #29 |
|||
|
|||
Meredith o privi pe Bell, iar aceasta se ridica si vru sa plece.
"-Nu pleca" spuse Meredith, cu o voce limpede. "-Ce se intampla?!" replica Steve, aparent nedumerit. "-Trebuie sa vorbim" replica Meredith. "-Despre ce?" intreba Kate, cu o voce ingrijorata. "-Mai bine va las" insista Bell. Meredith o privi, implorand'o sa ramana; Bell doar ii zambi, soptindu'i ca poate face asta si singura, fara ea. Se ridica de pe canapea, si se indrepta spre bucatarie. Mirosea atat de bine acolo, incat se aseza pe un scaun si doar privi in jur. Nu semana cu o bucatarie incuiata; desi Steve era incuiat. Vazu o fotografie pe bufet, si se apropie incet de ea. O lua in maini si zambi - Steve o tinea pe micuta Katherine in brate, Jeremy o tinea de mana pe Kate, iar Meredith zambea vesela in mijlocul lor. O familie fericita..a carei fericire se destramase in ultima vreme din cauza unor intamplari nefaste. |
|||
22 Jan 2011, 15:47
Post: #30 |
|||
|
|||
Ramasa singura cu parintii sai, Meredih lua o gura mare de aer si incerca sa se calmeze.
"-Ce se intampla, scumpo?" o intreba Kate. "-Am fost astazi la mormantul mamei mele" spuse Mer, cu o voce mica. Kate paru ca ingheata, iar Steve se albi la fata. "-Adica la Caroline Smith" completa Meredith, inlaturand orice urma de indoiala. "-I'ai spus?!" intreba Kate, cu repros in voce. "-Da.." replica Steve, vinovat. "-De ce?" ofta femeia, ascunzandu'si fata in maini. "-Pentru ca trebuia sa afle..o data si o data!" raspunse tatal. "-Nu are importanta..am fost, si am vizitat mormantul..si atata tot" spuse Mer, cu o voce calma. Se lasa tacerea. "-Si as vrea sa vad o poza cu ea..asta daca nu le'ati distrus pe toate" sopti fata. # Violet Wilson It's a basic truth of the human condition that everybody lies. The only variable is about what. ![]() Don't get my personality and my attitude twisted, because my personality is me and my attitude depends on you. |
|||
« Next Oldest | Next Newest »
|
Possibly Related Threads… | |||||
Thread | Author | Replies | Views | Last Post | |
Missing Diary | Bell Evans | 15 | 2,844 |
20 Dec 2011, 21:20 Last Post: Rosalie Vivienne Alden |