Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 6 … 16 Next »

/ Misterele vietii..

Ohh , dupa cum se vede , vin si eu cu o poveste , destul de ciudata . Va anunt de pe acum ca e prima data cand fac asa ceva , deci as dori sa mi se spuna greselile pe care le-am facut , daca ar trebui sa modific ceva si desigur cum vi se pare , ca sa stiu daca isi are rostul ca eu sa o continuu .

The story begins :

Capitolul I - Vise ciudate

Totul era intuneric , liniste absoluta .Nu era nimeni acolo. Doar eu , cu bataile inimii mele , complet speriata , cazand in gol . Deodata m-am lovit de ceva , foarte tare , lesinand .
Razele soarelui imi bateau in ochi , de ma lasau oarba . M-am uitat imprejur , ma aflam intr-o clasa . 3 randuri de banci se insireau una dupa alta cu cate un loc fiecare . In jur de vreo 15 copii se aflau in incapere . Nu era nici urma de profesor , dar totusi era liniste . Priveam absenta clasa. Era o camera incapatoare , peretii si tavanul albi ca zapada , niste ferestre mari , impunatoare erau acoperite de perdele bleu-marin ca oceanul . Soarele se ivea de dupa ele , tintuindu-ma .
Ma aflam in ultima banca.Dupa cum parea , acesta imi era obiceiul . Incercam sa imi reamintesc cine sunt , dar toate amintirile mele disparusera , ma simteam in gol , in intuneric . Apoi , amintirile venira una dupa alta , foarte rapid . Ma numeam Daphne Lubban si aveam varsta de 17 ani . Si ma aflam in timpul orei de fizica . Dupa cum se pare , atipisem . Intotdeauna ora de fizica era foarte plictisitoare , si aveam ghinionul ca aceasta sa fie ultimul curs al zilei , devenind foarte obositor .
In apropierea bancii , se auzira niste batai nervoase in banca . Mi-am intors privirea . Un barbat inalt , cu ochii negrii ,de-ti ingheta privirea . Parul alb , matasos , se ivea ici pe colo , fata cu riduri , in jurul ochilor , era incruntata la mine . Imbracat intr-un costum negru , sobru , ziceai ca era moartea in persoana , numai ca era imbatranita . Ma tinea cu privirea la fel cum privea un uliu prada .
-Ei , domnisoara ? Imi poti spune ce faceai tolanita pe bancaa ?
-Eu , eu , .. ma gandeam la lectie ..
-Cu ochii inchisi ? Ce am spus acum 5 minute ?
-? Vai , de-as putea citi gandurile profului , ohh , spatele ma doare ingrozitor .
-Ai 4 pe azi , domnisoara Lubban .
Clopotelul care anunta sfarsitul cursului , se auzea vag pentru mine . Stateam in picioare si ma uitam in gol . Ce se intampla cu mine ?Cu greu mi-am strans caietele , le-am pus in ghiozdan , pe urma iesit din clasa , apoi din scoala .Nimeni nu ma baga in seama . Nu vorbeam cu nimeni si nimeni nu indraznea sa vorbeasca cu mine . Pe unde mergeam , lumea isi intorcea privirea asupra mea , ca si cum eram vedeta , numai ca eram in sensul opus .Acestia nu ma indrageau , ci susoteau pe la colturi , privindu-ma cu teama , unii chiar cu ura .
De multe ori le tineam privirea , dar cu timpul , am cedat .

Last edit : am mai modificat in cateva locuri , pentru ca nu se potrivea cum trebuie

Îmi place foarte mult cum ai început. Zici că eşti începătoare? Ciudat, fiindcă descrii ca o expertă. Acum revenind la fic. Doaaame ce prof nebun! Săraca fată era obosită şi o mai şi durea spatele şi el ce face? Next

Deci pare interesant inceputul.
Am impresia ca vor urma nexturi promitatoare.
Astept capitolul urmator. ><
Si ma bucur ca te-ai apucat sa scrii.
"Vise ciudate" - dragut titulul. )

Astept continuarea.E superb ficul.

Oki , thanks a lot

Capitolul II

Ceva neasteptat

In drum spre casa , am facut un ocol prin parc, abtinandu-ma sa nu ma urc in copaci si sa ma ascund printre crengile lor . Dupa un timp , am ajuns pe strada casei mele , dar se intamplase ceva miraculos , nu se aflase nimeni . Totul era pustiu , nici macar copii care ieseau intotdeauna dupa masa nu se mai iveau , doar crancnetul ciorilor ce zburau in vazduh . Aveam presimtirea ca s-a intamplat ceva , dar era imposibil deoarece orasul acela era cel mai plictisitor din toata tara . Neluand in seama acea atmosfera , am mers grabita spre casa . In scurt timp puteam sa zaresc casa , aflata intre doua case , a caror proprietari nu ma suportau deloc , si desigur , eu le intorceam cu drag privirea . Intotdeauna se legau de aspectul meu si de activitatile mele . Si nu o data am rugat-o pe mama sa ne mutam , dar ea , imi spunea de fiecare data :,,Este un cartier linistit , nu vad rostul pentru care sa ne mutam din pricina unor oameni .
Trebuie doar sa-i ignori . '' Deah , la fel cum faceam cu dragii mei colegi . Numai puteam rezista , macar atunci puteam sa scap de privirea lor apasatoare .

M-am intors la realitate , privind casa care imi placea atat de mult . Aceasta avea 2 etaje , fiind zugravita in albastru bleu marin si un acoperis tuguiat colorat in rosu . Intotdeauna am crezut ca seamana cu o palarie a unui vrajitor . Doi copaci inalti faceau umbra casei , de parca vroiau sa o ascunda .Am deschis poarta inalta , intrand intr-o gradina inflorita .Am travesat gradina , intrand in casa . Usa dadea spre un hol mare , spatios , in care se aflau cateva fotolii , tablouri pe pereti cu niste oameni pe care nu ii cunosteam deloc , dar aveau un aspect foarte straniu . O scara argintie , in spirala , se ivea dintr-un colt al holului , in dreapta acestuia fiind usa ce ducea spre sufragerie . Mi-am dat jos jeaca , punand-o in cuierul din spatele usii de la intrare , apoi urcand scarile spre etajul superior . In acel etaj se aflau camerele noastre , a mea si a mamei , fiind despartite de doua bai , iar in capatul holului se afla biroul mamei , unde se inchidea in fiecare seara .

Intrasem in camera mea , deloc uimita la ce era inauntru , adica , vraiste , cum imi placea mie . Camera era spatioasa , aerisita , decorata cu florile din gradina mamei iar peretii erau pictati cu copacei. O luna alba , stralucitoare atarna de tavan , indreptata cu fata spre patul aflat langa perete . Un birou asezat in directia opusa a patului , cu un laptop deschis si cateva caiete aruncate, deschise la diferite lectii . Sifonierul trona langa fereastra , vizavi de usa de la intrare in camera , deschis , si in mod curios , gol . O oglinda se sprijinea de peretele opus , langa usa , reflectand dezordinea nedescrisa din camera . Toate hainele , care trebuia in mod normal sa stea in sifonier , se ingramadeau pe podea , acoperind-o intru totul . Mi-am aruncat ghiozdanul pe un munte de haine , apoi indreptandu-ma spre oglinda .
In oglinda se infatisase o fata , in jur de 17-18 ani , cu parul lung negru , curgand pe spate ca o cascada , ochii violeti stralucitori , imposibil de intrat in profunzimea lor , iar fata impasibila , palida si putin rozalie . Imbracamintea , era , desigur , in culoarea mea preferata , adica negru . Niciodata nu imi schimbam culoarea , in ciuda mamei mele, pe care o teroriza acest lucru . De multe ori o auzeam soptind ,,Exact ca tatal ei '' , ceea ce mi-a dat unele dubii , deoarece mama nu imi prea vorbise despre tatal meu . Chiar daca eram in negru , aveam unele gusturi , sau asa credeam eu . Eram imbracataintr-o bluza lunga , cu flori rosii ca sangele , iar pantalonii stramti , si adidasi marca PUMA . Mi-am intors imediat spatele , nu-mi placea deloc cum aratam , desi stiam ca mi se potriveste, ca ma reprezinta .

Am coborat scarile , ceasul din hol batand ora 15 dupa amiaza . De obicei mama venea pe la 13 . Am intrat in sufragerie , cautand-o din priviri pe mama , dar nu se afla acolo . In schimb o femeie cu parul roscat scurt vorbea la televizor despre aceeasi poveste , ceea cu copii de 15 ani care disparusera si politistii nu ii mai gaseau . M-am indreptat spre usa ce ducea in bucatarie , dar cand s-o deschid , aceasta mi se impotrivea . Fara sa mai stau pe ganduri , mi-am facut elan , impingandu-ma in usa , care se deschise fara nicio problema . M-am uitat inauntru , dar nu se vedea nimic . Era prea intuneric , jaluzelele de la geam erau trase . Am aprins lumina si un tipat strident se auzise din gura mea .

Ce ? Ce a văzut? Hai că mă omoară suspansul! Îmi place le nebunie ficul, e interesant . Next

Hei.
Ai pus next.
O singura observatie: Se scrie "Geaca" nu "Jeaca".
In rest, capitolul a fost superb.
Imi place ca ne lasi in suspans, desi asteptam cu nerabdare un al doilea capitol.
Spor la scris in continuare. ><

Ahh pune odata urmatorul capitol ca imbatranesc in fata calculatorului.
E grozav! Chiar te priecepi.

Imi cer scuze de intarziere; sunt in teze si imi este cam greu sa stau mult la calculator. Dar revenind...
Cred ca tocmai mi-am gasit o noua pasiune
Superbe capitolele si astept continuarea. Chiar te pricepi sa tii lumea in suspans

Quote:Am coborat scarile , ceasul din hol batand ora 15 dupa amiaza . De obicei mama venea pe la 13 . Am intrat in sufragerie , cautand-o din priviri pe mama , dar nu se afla acolo . In schimb o femeie cu parul roscat scurt vorbea la televizor despre aceeasi poveste , ceea cu copii de 15 ani care disparusera si politistii nu ii mai gaseau . M-am indreptat spre usa ce ducea in bucatarie , dar cand s-o deschid , aceasta mi se impotrivea . Fara sa mai stau pe ganduri , mi-am facut elan , impingandu-ma in usa , care se deschise fara nicio problema . M-am uitat inauntru , dar nu se vedea nimic . Era prea intuneric , jaluzelele de la geam erau trase . Am aprins lumina si un tipat strident se auzise din gura mea .

Poate sunt doar eu, dar partea asta imi creeaza in mint o imagine de mare impact.
Mult succes in continuare!

Ahh..sorry ca nu am venit si cu alte capitole . Is in teze si imi este cam greu sa vin cu altele , dar vor veni in curand intr-o saptamana , doua

Ma bucur ca va place