Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 6 … 16 Next »

/ Misterele vietii..

Quote:
Simteam cum nervii imi clocoteau in mine . Am aflat cine a ucis-o pe mama si cum a disparut . M-am trantit pe un scaun privind in gol . Brusc geamul de deschise larg, lovindu-se cu putere de pereti , cioburile cazand lent pe podea ...

Cum poti sa ne faci asta? Chiar vrei sa ne omori?
Pune mai repede next-ul ca nu mai pot!!

Ahh fetelor , va anunt ca nu prea mai am de gand sa mai scriu continuarea . Pur si simplu mi s-a acrit . A fost doar o idee si nu mi-a iesit deloc . Asa ca...am terminat-o cu acest fic .

Thanks oricum pentru aprecieri si sfaturi si comenturi

Imi place ficul dar ai renuntat cumva la el?: o 3

Nu.. aveam o gramada de nervi in acel moment , sorry girls


Capitolul 6 – Primul pas in ... necunoscut

M.am ridicat de pe scaun , cu muschii si toate simturile incordate ,si priveam cerul instelat. al noptii . Pe ici pe colo , stralucea o stea pana disparea cu totul si totusi ... nu se misca nimic .Insa, ceva de sub mine imi atrasera atentia .. erau cioburile de la geam .Acestea s.au ridicat de la podea iesind pe ,,fereastra’’ , indreptandu-se in doua siruri paralele spre globul argintiu ce supraveghea casa prin razele acesteia. Asteptam sa se intample ceva , sa vina cineva , dar nu s.a intamplat nimic . Era o liniste inmormantala , tensionata ,apasatoare . Imi venea sa tip , sa sparg acea tacere , dar nu imi mai simteam vocea . Nu imi mai simteam muschii . Nimic ! Parca ma aflam in abis , si totusi , nu eram .

Toate cioburile s.au strans ,incercuind luna , ca si cum ar fi atrase de ea . Acestea au inceput sa se coloreze intr-un rosu inchis , ca sangele , iar pe luna aparusera niste simboulri , ce aratau a ... un ochi . Care era foarte cunoscut . Era ochiul lui Horus , zeul Soarelui , sau pe alt nume , Ra , ce apartine mitologiei Egiptene .Mama purta un medalion cu un astfel de simbol spunandu-mi ca acel pandativ o va apara de rau .
Din mijlocul ochiului , iesise o pasare , mica , cu aripile intinse indreptate spre...mine . La inceput nu am bagat de seama , dar pasarea se apropia cu o viteza imposibila unei astfel de fapturi . Am vrut sa ma dau inapoi cu cativa pasi dar biroul imi statea in cale .

Fiinta inaripata ma tintuia cu o privire glaciara , asezandu.se pe marginea geamului . Isi stransese aripile iar ochii acesteia ,la inceput negrii ca smoala ,se colorasera intr.un rosu intens . Incet , ca si cum cineva ar ar da pe reluare , mica faptura crestea din ce in ce mai mult , penele disparand una dupa alta , intrand sub piele , aripile de asemenea , fata i se lungise , un par de un albastru inchis luase locul ciufului incalcit de puf argintiu . Aripile mari , maiestuoase deveneau maini omenesti , si la capetele acestora , palme , erau acoperite de manusi de piele . Micile picioruse cresteau intr.un mod foarte urat , de ti se facea rau . Am privit uimita aceasta transformare tipica celor ce vroiau sa impresioneze pe cineva . Intr.adevAR . Si eu eram impresionata , numai in filme vazusem asa ceva , si cartile de aventura pe care le citeam adesea aveau un astfel de continut , dar sa fie asa ceva in realitate , nu imi venea sa cred ochilor .

Atunci , in fata mea , aparuse o femeie in jur de 20-23 de ani ,inalta,slaba , parul albastru , carliontat si lung pana la umeri , lasat pe spate , descoperind fata ei apriga , vicleana . Ochii acesteia ma sorbeau , privindu.ma de sus pana jos , de parca vroia sa ma verifice .Insa , un lucru mi s.a parut ciudat .Imbracamintea ei parea .. imposibila . Nu mai vazusem asa un tip de imbracaminte . Dar te poti astepta de la orice , mai ales de la unii oameni , printre care si eu .La gatul ei , avea un fel de esarfa stransa de aceasta , ca o lesa fara coada , argintie . O bluza scurta , mulata , despicata in doua , avand forma unor aripi de corb si cu cateva pene iesind in evidenta pe ici pe colo si pe margini ,negre , pantaloni scurti , albastri . stramti , din piele si niste ghete lungi , pana la genunchi , argintii . Pe umar avea un tatuaj ce reprezenta soarele si luna , combinate , si in mijlocul un semn . Un punct marisor , albastrui ce avea pe margini doar cinci semne : *death * (d/)+h) .
Mi.am intors privirea inspaimantata spre chipul ei . Acesta era indiferent , catifelat si rosiatic in obraji . La nivelul buzelor date cu un ruj intens mov , formara un zambet siret , viclean .
-Ei bine ,fetit.o , ce te sperii asa ? Nu te omor ! In orice caz , nu inca , imi spusese cu o voce subtire , batjocoritoare , de parca vorbea cu un copilas .
Am privit.o putin uimita , dar si nervoasa. NU suportam sa mi se spuna ,,fetita’’ /Pur si simplu uram acest lucru . Nici acum nu imi dau seama de ce nu i.am facut deja , dar raul a fost deja facut :
-Mnah , ai ghinion domn’soara , caci nu sunt speriata deloc . Si .. nu cred ca ai fost invitata sa vii in aceasta camera , i.am spus eu pe un ton rece si indiferent , fata mea asprindu.se iar ochii mei privind.o cu rautate .

Tonul meu o surprinse pe acea femeie , uimind.o putin ,lucru ce ma facuse sa zambesc , rautacios .
-Prea bine . Joci tare . Si totusi , astazi a murit mama ta si tot pe picioarele tale esti . Esti curajoasa , dar te avertizez copila ! Nu te pui cu cine trebuie ! se rastise la mine , imitandu.mi zambetul , lucru ce ma enerva enorm .
Multe intrebari se aflau in mintea ei , negasind niciun cuvant dar totusi , o indoiala pusese stapanire pe mine .. “Oare sa o intreb ? Pot sa am incredere in ea ?
-Ce vrei de la mine ? am intrebat.o punand accent pe viecare sunet .
Raspunsul acesteia venise imediat ,bagandu.mi putin spaima in mine , dar .. am incercat sa rezist , desi gandul meu era sa ma arunc pe geam si sa scap de ea . Privirile ce mi le arunca ma cutremurau , incercand sa ma sperie , sa ma intimideze . “De unde stie ca eu nu suport sa fiu privita astfel ? “

-Ar trebui sa stii tu singura raspunsul la aceasta intrebare idioata . Te credeam cu mai multa minte fetit.o !
-Cum sa am mai multa minte daca tu ma numesti fetita ?
Pentru o fractiuna de secunda , puteam sa simt confuzia acelei fiinte .
-Cine esti ? Si ce cauti aici ?
O tacere infernala cazuse peste noi doua , privindu.ne in ochi , rosu in violet , unii cu multa rautate si ura iar altii indiferenti , plictisiti si curiosi . Trecuse cateva minute , timp in care acea fiinta deschidea si inchidea gura , incapabila sa spuna ceva . Fara sa mai astept sa zica ceva , am vrut sa sparg eu pana la urma raceala dintre noi , dar mi.o luase inainte.
-Nu e treaba ta cine sunt eu si care e motivul pentru care sunt aici . Dar stiu sigur ca tu vii cu mine , spuse accentuand pe ultima propozitie . –mdah , stiu ca spun propozitie m caci , la cat am invatat eu la gramatica la nenorocirea asta de limba , m.am obisnuit sa zic asa . So .. scuzati.ma daca va pun in ceata . Luati un cutit , de preferat un pumnal de argint , si faceti o taietura in aceasta perdea si totul ti se va lumina –
Am vrut sa par cat de cat indiferenta , aproape sigura ca era sa spuna asa ceva , dar nu reusisem . Uimirea mi.o luase cu cateva casute inainte , aproape castigand .

-Bon , atunci ce ai sa faci ?Ai sa ma rapesti ? Nu ai nicio sansa !
La auzul acestor cuvinte , acea fiinta , desi nu mai era deloc inaripata , rostise niste cuvinte pe care nu le intelegeam deloc :
-Ahrem visorti aghbader priknva Daphoris !
Fiind lipita de acel birou , ma asteptam ca ea sa se enerveze la ce ii spusesem , si desi nu mai facusem deloc acest lucru , chit ca vazusem pe la filme cu politisi , am incercat sa o fac . M.am rostogolit peste birou , fara sa ating cele doua teancuri de hartii , ajungand pe partea cealalta . O raza violeta venea cu o viteza uimitoare spre mine , si fara sa mai pun stapanire pe corpul meu , m.am lasat purtat de el , cazand la poalele biroului . M.am uitat cu furis din coltul acestuia , dar aia ma vazuse . “Hopa ! Am nevoie de un plan ? Dar ce sa fac ? Usa e la trei metri indepartare de acest birou , timp in care aia poate sa arunce un blestem/vraja/sort asupra mea si sa ma prinda . Si cat de predare .. nici nu vreau sa aud ! Mai bine mor ! “
Desigur , aveam multa incredere in mine si in forta mea, dar nu stiam nimic despre magia reala , doar cea vazuta la televizor si sa o folosesc pe aia .. nu prea imi convenea . Mai ales ca imi displacea . Deci trecusem la un plan B la care inca imi mai era mintea , dar teama pusese stapanire pe creierul meu . “N.ai nicio sansa ! Preda.te ! “ tipa o voce ,asemanatoare acelei persoane din aceeasi camera cu mine . “Never ! “ striga vocea mea .

M.am ridicat in picioare , riscand ca fatuca aia sa ma vada , dar nu eram consitenta de ea . Tipetele din mintea mea ma innebuneau complet , facandu.ma sa nu mai stiu nimic ce mai era cu mine . Doar o lovitura puternica deasupra abdomenului ma readuse in realitate . Instinctiv , imi dusesem mainile acolo , insa era prea tarziu . Zburam prin aer si tot ce mai stiam era ca vedeam negru in fata ochilor , o ameteleala pusese stapanire pe mine si o durere groaznica vinea dinspre cap .
Am atins podeaua rece , inconstienta ....