Darkmark RPG Forum / King's Cross / Peronul 9 si 3/4

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ Mixed emotions

Kennya iesi din masina si se indrepta spre portbagaj. Isi scoase cufarul fara sa mai astepte soferul si intra in gara cu aceasi pasi grabiti. Din obisnuinta nu dadea atentie oamenilor care treceau pe langa ea, dar astazi fiind reintoarcerea ei pe meleagurile Castelului dupa o lunga perioada de timp, simtea atintite mii de priviri asupra ei. Zambi ironic si isi continua drumul catre peretele ce despartea lumea incuiatilor de lumea magica. Avea acelasi aer rece ca intotdeauna si chipul ei plictisit o facea sa para rezervata in ceea ce priveste contacul social, chiar inabordabila. Viperina simti cum este lovita de ceva si se uita in jos. Observa un copilandru extaziat ce nu vedea pe unde merge din cauza jobenului de pe cap. Il prinse de jacheta si ii trase de pe ochi jobenul inchis la culoare.

“Fi atent pustiule, daca nu vrei sa incasezi cateva blesteme ai face bine sa te uiti pe unde mergi.”

Isi dadu ochii peste cap gata sa-si reia drumul, inca uitandu-se la viitorul elev din anul I. Se intreba in sinea ei ce s-a intamplat cu tinerii vrajitori din ziua de azi si mari pasul pentru a trece prin perete. O data ajunsa pe peron, se uita in jur cateva secunde. Aceasi oameni, aceleasi fete. Ofta incet, incercand sa-si faca loc prin perdeaua de oameni. Nu ii venea sa creada ca vara s-a dus atat de repede si acum era gata de un nou an scolar. Vazu o banca libera si se indrepta spre ea. In acel moment o fata ceva mai scunda ca ea se aseza zambind catre cealalta viperina. Kennya clipi de cateva ori si se indrepta spre ea.

“Nu credeam ca o sa ne revedem aici Katherine.”

Adierea vantului o facea sa cada intr-o somnolenta adanca. Singurul lucru care o mai tinea treaza erau tipetele si vocile stridente ale elevilor si parintilor deja ajunsi acolo. Ura sa mearga cu masina incuiatilor. Drumul, un calvar fara sfarsit, o secase de toate puterile. Isi urca bagajele intr-un compartiment parasit, avand grija sa le puna la vedere cu insemnele viperinilor. Ultimul lucru de care avea nevoie era o companie neplacuta.

Cobora incet scarile inapoi pe peron si se uita amagita catre elevii din anul I. Asa a fost si ea. O amuza faptul ca acum acel dulce entuziasm disparuse de mult. Anul asta parea sa nu ii ofere prea mult. Nici o fata cunoscuta, nici un strigat al numelui ei. Nu ca o deranja singuratatea, dar simtea cel putin nevoia sa comunice cu cineva. Si in adancul ei stia ca era o persoana care vorbea mult, ii placea sa-si faca prieteni noi si sa traiasca ceva nou in fiecare zi,

Observa la cativa metrii departare p silueta mult prea cunoscuta pentru ca sa o evita. Se indrepta spre o banca libera cu acelasi mers ca intotdeauna. Se grabi sa se aseze inaintea ei si zambi larg catre vechea ei prietena.

“Sincer, nici eu nu credeam ca o sa am placerea sa fim impreuna si anul acesta. Desi avem personalitati total diferite, mereu am fost compatibile. Nu-i asa Kenny?"

“Mereu am fost curioasa daca esti pe invers. N-am reusit sa scap de tine de nici o culoare.”

Se uita la ochii aceia patrunzatori ce aratau clar un sentiment de adoratie. Mesajul impregnat in ei era cuvantul ‘poate’. Sincer, nici nu vroia sa stie exact ce relatie are cu noua viperina. Se cunosteau de mici, iar pe cat de mult incerca Kennya sa o evite, cu atat fata se lipea si mai mult de ea. Cu timpul, fara sa observe, Katherine devenise o persoana indinspensabila pentru ea. Si ce era mai ciudat, cum zise si ea... erau doua persoane total diferite, cu hobby-uri diferite, cu vise si o viziune a viitorului total diferite. Dar totusi erau impreuna. Nu o mai vazuse de atata timp, iar acum imaginea ei se reflecta ca un basm in privirea viperinei.

Incerca sa mimeze indiferenta, desi cealalta o citea mai bine decat oricine. Se aseza alaturi de ea pe banca, in timp ce bratelelor se atingeau usor. Nici nu isi mai amintea momentele linistite cand ele stateau asa timp de ore intregi, fara sa fie deranjate de linistea dintre ele. Nu aveau nevoie de cuvinte. Prezenta lor, amandoua aproape, le lega mai mult decat orice, mai presus de orice cuvinte. Kennya era curioasa ce s-a mai intamplat cu ea, ce s-a intamplat in tot acest timp in care au pierdut legatura. Se uita la ea, gata sa deschida gura, dar vazu o mana ridicata, gata sa-i raspunda.

“Kate...”

“De cand nu m-ai alintat asa. Te-ai transformat intr-o persoana cam rece. Dar stiu ca nu mai esti un copil. Nici eu. Imi aminteste de un cantec incuiat.”

O vazu pe cealalta viperina ridicand o spranceana si rase.

“Suntem diferite, dar totusi aceleasi. Stiam ce vrei sa ma intrebi. Si iti voi povesti totul. Incetul cu incetul. Pentru ca si eu sunt curioasa ce s-a intamplat cu tine. Ti-am simtit lipsa, si da... Pot sa spun ca ma atragi. Sper ca nu ai prieten. Imi va fi ceva mai greu sa te castig in felul asta.”

Rase din nou mai tare si se uita cu un ochi cum cealalta viperina isi dadea ochii peste cap, insa un zambet invizibil incerca sa-si faca loc pe buzelke prietenei ei. Se uita la doua fete ce se tineau de mana. Asa ar fi fost si ele, daca Kennya nu devenise demonul ce era acum. Asta era oare cuvantul? Si la un al doilea gand nici nu isi dorea sa fie o fetiscana cu capul plin de baieti si moda. Pur si simplu nu o vedea asa. Iesea din orice tipare. Era multumita sa fie asa, cum erau acum. Nu era nevoie sa se tina de mana, sau sa vorbeasca despre baieti la nesfarsit ca sa arate ca sunt prietene. Iar Kennya nu isi arata emotiile prea usor. Poate doar pe cele negative. Rase in sinea ei si o lovi usor cu genunchiul ca sa-i atraga atentia.

“Hai spune-mi.”

Kennya simti o lovitura usoara in propriul genunchi. Isi indrepta capul catre Katherine, ce o ruga sa-i spuna ce s-a intamplat in tot acest timp cat au fost despartite. Nici ea nu stia de unde sa inceapa. Erau prea multe detalii de spus, unele nesignificante, altele pline de importanta. Dar povestea nu iesea cum trebuie daca nu le punea pe toate la un loc. Iar timpul era prea scurt. Sau deoc. Aveau un an intreg la dispozitie sa isi tot povesteasca dupa placul inimii. Si multi altii dupa acesta. Acum erau din nou impreuna. Desi viperina nu stia daca era un lucru bun sau nu.

Nu suporta sa o amestece in propriile probleme si stia ca nu se vor despartii prea mult la Hogwarts. Ea nu avea nici o treaba cu misiunea pe care trebuia sa o indeplineasca sau cu orice alta belea in care Kennya va intra. Undeva, adanc in ea, stia adevarul. Nu vroia sa o faca sa sufere. Mereu s-a prefacut ca nu da doi bani pe ea si ca e doar o simpla persoana cu care isi pierdea timpul. Dar amandoua aveau adevarul intins pe limba. Erau fericite ca s-au intalnit una cu alta. Erau fericite sa fie iar impreuna si sa-si scoata ochii din nou cu certurile lor puerile. Era singura persoana cu care Kennya avea un astfel de comportament.

“Stii ceva. Cred ca e mai bine sa stam cat mai departe una de cealalta. Cat mai mult cu putinta. Sunt intr-o pasa proasta si n-am nevoie de compania nimanui, nici macar a ta. Asa ca ar fi bine de acum incolo sa nu mergem pe aceasi carare.”

“POFTIM? Esti dusa cu capul? Kennya! De unde pana unde ai ajuns la concluzia asta? Nu stiu ce e in mintea ta in acest moment sau daca ai tras o dusca inainte sa pleci spre gara, dar bati campii. Nu te inteleg. Si cu atat mai putin ma voi lua dupa gura ta. Vreau sa stiu tot ce se intampla cu tine.”

Se uita furioasa la Kennya, incercand sa-i desluseasca expresiile fetei. Insa nu reusea sa citeasca nimic pe chipul celeilalte viperine. Era confuza. Era ranita. Era ca un copil ce cauta afectiune din partea cuiva apropiat. Si nu o primea. In definitiv, stia ca nu era nimic legat cu ea. Proasta se bagase iar intr-o tampenie si vroia sa nu amestece pe nimeni vinovat la mijloc. Dar asta nu era un motiv care sa o multumeasca. In sfarsit era fericita alaturi de ea, ca dupa cateva secunde orice speranta sa fie rupta in bucatele. Ii cauta privirea, insa nu o primea. O prinse de umeri si o scutura pe Kennya pentru ca sa primeasca atentia pe care o dorea.

“Tot eu sunt cea dusa cu capul? Nici nu ma asteptam sa intelegi. Esti atat de capoasa! Crezi mereu ca tu ai dreptate si ca lucrurile merg in directia pe care o vrei tu! Termina sa faci asemenea greseli. Uita-te in jurul tau si trezeste-te la realitate! Nu mai esti un copil unde cel mai mare pericol este sa te lovesti in genunghi.”

Kennya ii impinse mainile lu’ Katherine furioasa. Nu trebuia sa-i cada in capcana. Orice ar zice si orice ar face. Cuvintele erau amagitoare de cele mai multe ori. Stia consecintele. Incerca sa se ridice de pe banca si sa plece. Simti mana ei pe incheietura, incercand sa o impiedice. Se luptara cateva minute, aruncandu-si priviri de foc. Kate nu dadea nici un semn ca s-ar da batuta,iar Kennya cu atat mai putin avea sa ii dea semne ca totul merge in directia care o voia ea. Cu mana libera isi scoase bagheta si o indrepta spre gatul prietenei ei cu o privire fara mila.

“Da-mi drumul sau o incurci Katherine! Nu ma face sa te blestem!”

“Stiu ca esti in stare de orice, dar cu siguranta vei suporta consecintele in fata ministerului de magie. Scoala interzice orice fel de vraja pana cand nu intram in tren!”

Kennya nu isi lasa garda jos nici pentru o clipa, ceea ce o enerva la culme pe cealalta viperina. Isi scoase si ea bagheta indreptand-o amenintator spre fata. Nu o interesa nici o privire a celor de pe peron, care acum se oprisera din imbratisarile lor imbolnavitoare ca sa se uite la cele doua. Nici comentariile unor adulti care sopteau murdar cuvinte josnice la adresa viperinilor. Kate se uita la ea I observa ca isi purta deja roba de scoala cu insemnele viperinilor. La fel si Kennya. Pana la urma aveau sa fie mustrate la scoala din cauza acestui scandal. Asta daca se opreau chiar in momentul asta, fara nici o vraja.

Nici in situatia asta cele doua nu se lasau batute.Primul care avea sa lase bagheta jos, acela va fi pierzatorul in mica lor discutie. O stranse si mai tare de roba pe Kennya si ii sopti printre dinti sa continue asta in alta parte. Departe de ochii lumii.

“Inca nu intelegi? NU este nimic de continuat! Discutia asta a luat sfarsit. Cand am zis un lucru, inseamna ca asa este. Vei face cum spun eu, nu ai nici o alta alternativa. Nu indrazni sa te tii dupa mine. Pentru ca atunci nu te voi ierta cum o voi face acum.”

Dadu drumul gulerului robei si isi baga bagheta inapoi in buzunarul drept. Privii amenintatoare catre multimea care le urmarea si ei pe jumatate speriati isi continuara activitatea lasata deoparte acum cateva minute. Se uita spre Katherine care isi stergea cu maneca cele cateva lacrimi care curgeau pe obrajii rosii de furie. Se uita cumilala ea, regretand ca ajunse inpunctul de a o ameninta cu o bagheta. O mangaie usor pe par si o invita sa ia loc din nou pe banca. Kennya statea in picioare in fata ei, incercand din rasputeri sa isi aleaga cuvintele cu mai multa grija de data asta.

Era fericita totusi de expresia ei. Desi iti oferea un sentiment de mila profunda, aceasta avea scris clar ca nu se va lasa batuta nici daca ar ajunge in punctul de a o lega pe viperina cu catusele. Kennya isi puse o mana in cap, uitandu-se in jur dupa o portita de scapare. Daca ar fi plecat acum, Kate ar fi gasit din nou un motiv sa atraga atentia asupra lor. Nu putea sa nu zambeasca, iar privirea plina de repros primita o facea sa accepte infrangerea. Se aseza si ea pe banca, resemnandu-se cu gandul la unele complicatii de-a lungul timpului, dar si satisfacerea dulce amaruie de a-si pastra prietena alaturi.

“Se pare ca ne asteapta un an haotic...”

Katherine isi ingropa chipul in palme. Momentan nu vroia sa o vada sau sa o auda pe prietena ei. O intelegea prea bine. Ii era rusine ca tipase la ea, avand in vedere faptul ca ar fi luat exact aceasi decizie ca si ea. Era greu sa lupti cu propriile sentimente. Isi ridica privirea. Pielea incepuse sa se inroseasca, insa Kate nu stia daca era din cauza presiunii mainilor sau o noua scena de plans. Isi baga mana la piept, rezultand cu o reactie ciudata a Kennyei si isi scoase de sub roba un mic medalion cu o pisica si o inima rupta in doua. Se juca putin cu lantul, uitandu-se printre lacrimi la pandantiv.

“Iti mai aduci aminte Kenn? Atunci cand ne-am pierdut in libraria aia plina cu carti pline de magie neagra si am gasit medalionul asta pe jos? Desi l-am luat din pura aventura, crezand ca e blestemat, pana la urma s-a dovedit a fi simbolul prieteniei noastre.”

Se mai juca cateva clipe cu el si il pasa celeilalte viperine. Si acum isi aducea aminte cum se chinuisera o saptamana intreaga sa il rupa in doua. Numai faptul ca erau atat de secretive, ca pastrau acest lucru numai intre ele doua, ii dadea o valoare inestimabila. O vazu pe Kennya cum isi trase maneca de la mana dreapta mai sus si se incrunta. Acet gest se transforma in unul de mirare cand vazu cealalta jumatate la incheietura fetei, pus pe post de bratara. Se astepta sa-l poarte la ea, dar nu sa il si poarte. Katherine se pregati sa faca o gluma proasta te tema faptului ca nu il purta la gat.